ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2011

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin Sentința comercială nr. 1132/C/2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a respins acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta SC M. SRL Deva prin care a cerut obligarea pârâtei SC N. SRL Sibiu la plata sumei de 146.347,86 RON actualizată cu indicele de inflație la data efectuării plății cu titlu de preț al unor lucrări executate în favoarea sa. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că părțile au încheiat de comun acord Contractul de executare de lucrări nr. 14/06 din 28 august 2006. Suma de 132.735,59 RON solicitată de către reclamantă, nu face parte din prețul contractual prevăzut la art. 5 din Contractul de executare lucrări nr. 14/06 din 28 august 2006. Prețul paușal de 122.500,00 euro prevăzut la art. 5 din contract a fost achitat de către pârâtă integral, fapt de altfel recunoscut de către reclamantă.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 pct. 2 din Contract, prețul paușal acoperea toate lucrările, materialele necesare și serviciile stabilite prin documentele contractuale, precum și cele care, deși nespecificate expres, sunt necesare pentru realizarea conform regulilor și practicii general recunoscute în construcții, a obiectului contractului. De asemenea, conform art. 5 pct. 3 din Contract, o modificare a prețului paușal stabilit prin documentele contractuale este exclusă chiar și în situația în care pe parcursul executării lucrării apar dificultăți de execuție, sunt necesare măsuri suplimentare de protecție sau apar creșteri de costuri de orice fel pentru antreprenor.

Reclamanta a susținut că, suma solicitată reprezintă contravaloarea unor lucrări provenite din faptul că, după recepționarea lucrărilor pârâta ar fi solicitat să se efectueze diverse lucrări care ar fi fost necesare datorită unor situații neplăcute care nu au nicio legătură cu SC M. SRL și prețul paușal al Contractului nr. 14/06 din 6 august 2006. Solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 132.735,59 RON, contravaloarea lucrărilor suplimentare din Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007, este nefondată. Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 nu a fost însușită de pârâtă prin semnătură și ștampilă conform dispozițiilor art. 46 C. com.

Mai mult, pârâta a refuzat la plată contravaloarea facturii respective prin Adresa din data de 12 iunie 2008. S-a reținut, de asemenea, că odată cu încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de părți la data de 18 aprilie 2007 au fost consemnate unele neregularități cu privire la lucrările de sprinklere la obiectivul K. Brașov, realizate de către reclamantă, neregularități care urmau să fie remediate de către acesta, conform celor consemnate în procesul verbal, în lunile aprilie și mai 2007. Potrivit art. 10 pct. 10 din contractul încheiat de părți, în situația în care admiterea recepției se face cu obiecții, acestea vor fi menționate în procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor și vor fi executate de antreprenor în termenele de remediere fixate în procesul verbal.

Față de aceste dispoziții contractuale, reclamanta era obligată să remedieze viciile constatate pe propria cheltuială, sub sancțiunea plății de despăgubiri și a executării remedierilor de către beneficiar pe cheltuiala și riscul antreprenorului SC M. SRL. Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta SC M. SRL Deva solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.

În motivarea apelului se arată că, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 18 aprilie 2007, lucrarea recepționată este executată de către antreprenorul SC M. SRL conform contractului: lucrarea este preluată, predată, instruită, realizată parțial (au rămas de eradicat următoarele lucrări: 1. De realizat protecția la vânzare mezeluri/lipsește tavanul fals; 2. De realizat în zona andocare sprinklere necesare/schimbare de proiect; 3. De realizat bara de protecție/lipsește tavan fals; 4. Etichetare la final înainte de recepție beneficiar), conform contractului lucrarea este considerată îndeplinită, predată în toată capacitatea de funcțiune, detaliat descrisă, acceptată de către SC N. SRL.

Lucrarea a fost realizată în condițiile în care a fost necesară reproiectarea pentru ca lucrarea finală să corespundă normelor VDS. Obligațiile contractuale - executarea lucrărilor la instalația de sprinklere la obiectivul K. Brașov - lucrare funcțională predată conform Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 18 aprilie 2007 conform normelor VDS - au fost îndeplinite de către apelantă. Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 în valoare de 132.735,59 RON reprezintă manoperă și materiale necesare efectuării unor lucrări datorită lipsei de coordonare pe șantier, dificultăți întâmpinate de SC M. SRL.pe șantier și în proiectul inițial. Se mai susține că prima instanță nu a analizat corect înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nici răspunsul la interogatoriu și, de asemenea, a reținut eronat că Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 nu a fost acceptată prin semnătură și ștampilare.

Se invocă, de asemenea, greșita interpretare a dispozițiilor art. 10 din contractul încheiat între părți, potrivit cu care „În cazul în care admiterea recepției se face cu obiecțiuni, care au fost cuprinse de către beneficiar în procesul-verbal de recepție, se vor conveni cu antreprenorul termenele de remediere a viciilor”. Se susține că aceste dispoziții nu ar fi trebuit interpretate în sensul că „reclamanta era obligată să remedieze”. Ar fi trebuit analizate în acest sens lucrările de eradicat conform Procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 18 aprilie 2007 și lucrările executate conform Adresei nr. 575 din 20 august 2007. Se mai critică sentința apelată și sub aspectul faptului că, în mod greșit, a fost disjunsă din dosar cererea îndreptată împotriva SC K.R.

SCS, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 15.680,80 RON.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, Curtea a constatat următoarele: Părțile în litigiu s-au înțeles în sensul ca reclamanta să execute în favoarea pârâtei lucrarea „Instalația de sprinklere” la obiectivul K. Brașov, așa cum rezultă din partea introductivă a Contractului nr. 14/06 din 28 august 2006. În acest scop „părțile au inițiat și desfășurat unele demersuri precontractuale, ocazie cu care au încheiat o serie de documente, arătate la art. 2 din contract, intitulat „Bazele contractuale” și care cuprinde, între altele: descrierea activităților (lit. a), procesul-verbal al negocierilor împreună cu anexele sale (lit. b), planurile de execuție și schițele puse la dispoziție de către investitor (lit. c), graficul de execuție (lit. d), graficul de plăți (lit. e) și prevederile imperative ale legislației în domeniu (lit. f). aceste dispoziții sunt, în fapt, o prelungire a dispozițiilor din art. 1 „Obiectul contractului”, unde se arată textual că „beneficiarul (pârâta) îl însărcinează pe antreprenor (reclamanta) cu executarea lucrărilor, prezentate detaliat în descrierea activităților și în procesul-verbal al negocierilor”.

În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 4 din contract „Materialele de construcții necesare, precum și materialele auxiliare vor fi procurate de către antreprenor din timp, cu respectarea prevederilor legale și a standardelor de calitate în vigoare conform legislației române. Toate certificatele și agrementele tehnice privind materialele folosite vor fi predate beneficiarului la terminarea lucrării, iar potrivit art. 3 pct. 5 din același contract „Antreprenorul declară pe proprie răspundere și garantează că a verificat la fața locului, înainte de semnarea prezentului contract, posibilitatea executării lucrărilor prevăzute în contract și în celelalte documente contractuale, că a verificat, de asemenea, proiectul de autorizare și de execuție, precum și celelalte anexe ale contractului”.

Rezultă din dispozițiile contractuale menționate, și de altfel, din întreaga economie a raporturilor contractuale intervenite între părți pentru realizarea lucrării susmenționate, că reclamanta nu și-a asumat o obligație de executare a unor operațiuni tehnice determinate cu privire la lucrarea în discuție, ci executarea unei lucrări integrale și funcționale, în conformitate cu dispozițiile legale și a practicii generale în materia construirii unor astfel de lucrări, fără nicio altă specificație ori dispoziție din partea pârâtei beneficiare decât aceea de realizare a lucrării potrivit acestor standarde și de funcționalitate optimă. Doar în acest context devine aplicabil și se explică stabilirea de către părți a unui preț forfetar, care, potrivit art. 5 pct. 2 din contract, să acopere „toate lucrările, materialele necesare și serviciile stabilite prin documentele precontractuale”.

Mai mult, în considerarea acelorași rațiuni privind realizarea și predarea unui obiectiv funcțional, potrivit reglementărilor și a practicilor compatibile, părțile au statuat, prin același text al art. 5 alin. 2, faptul că prețul acoperă inclusiv lucrările, materialele necesare și serviciile care, „deși nespecificate expres, sunt necesare pentru realizarea, conform regulilor și practicii general recunoscute în construcții, cu obiectul contractului”. „Neregularitățile” semnalate de apelantă în Procesul-verbal din 18 aprilie 2007, realizate de reclamantă, și a căror contravaloare se cere prin prezenta acțiune, cu Factura nr. 111760 din 20 august 2007, nu depășesc sfera obligației generale asumate de apelantă prin dispozițiile legale mai sus menționate, acestea fiind acoperite de prețul paușal stabilit în sumă de 122.500 euro.

Într-adevăr, realizarea tavanului fals, ca protecție la vânzare mezeluri, lucrări în zona de andocare sprinklere, un alt tavan la banca protecție și etichetare la final, nu pot fi altfel considerate decât lucrări aferente lucrării în ansamblul ei pentru funcționarea optimă a acesteia, acoperibile din prețul general stabilit de părți pentru toate astfel de lucrări. Faptul că, potrivit art. 10 pct. 10 din contract, părțile au reglementat în mod expres eventuala „admitere a recepției cu obiecțiuni”, convenind remedierea acestora de către antreprenor, nu transformă aceste lucrări în lucrări suplimentare, având valoarea unor lucrări necesar a fi executate pentru remedierea celor deja executate în temeiul contractului și care, în mod evident, cad în sarcina executantului acestora, adică a reclamantei apelante.

Așa cum s-a observat, aceste lucrări constituie neregularități semnalate, iar nu alte lucrări în afara obligațiilor contractuale. Se mai solicită de apelantă plata prejudiciului cauzat datorită „lipsei de coordonare pe șantier, dificultăți întâmpinate de SC M. SRL. pe șantier și în proiectul inițial”. Astfel prezentată această pretenție, fără a indica, în concret, în ce constă aceste „dificultăți” și „lipsă de coordonare”, atât din perspectiva existenței lor, cât și a cuantumului prejudiciului cauzat, în mod întemeiat, a fost respinsă de către prima instanță. Susținerea apelantei, în sensul că pretențiile sale au fost acceptate de pârâtă prin semnătură și ștampilare, aplicate pe Factura nr. 111760 din 20 august 2007, au fost înlăturate, având în vedere Adresa nr. 550337 din 21 mai 2008 depusă de intimată în apel din care rezultă returnarea către apelantă, între altele, a facturii în discuție, cu intenția clară de a nu o plăti.

În lipsa unor legături de conexitate între obligațiile contractuale ale pârâtei din prezenta cauză și cele invocate împotriva pârâtei SC K.R. SCS, soluția disjungerii acțiunii patrimoniale îndreptate împotriva acesteia din urmă debitoare apare ca fiind legal dispusă, fiind înlăturată această critică a apelantei. În considerarea celor menționate, dat fiind că prima instanță a făcut o corectă interpretare a obligațiilor contractuale ale părților pentru realizarea lucrării angajate prin Contractul nr. 14/06 din 28 august 2006, în mod coordonat, în conformitate cu dispozițiile art. 982 C. civ., potrivit cu care clauzele convenției se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg, soluția primei instanțe a fost constată corectă.

În consecință, prin Decizia comercială nr. 150/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC M. SRL Deva . Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M. SRL Deva, fără a indica motivele de nelegalitate în susținerea recursului, conform dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacată, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin criticile sale, recurenta a susținut că cele două societăți în litigiu au încheiat Contractul nr. 14/06 din 28 august 2006, contract prin care reclamanta în calitate de antreprenor s-a obligat să execute lucrări la instalația de spinklere la obiectivul K. Brașov.

Lucrarea a fost executată și predată beneficiarului, în speță societatea pârâtă. Conform procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor au mai rămas de eradicat doar trei lucrări, care au fost executate de către antreprenor. Urmare solicitării beneficiarului, au mai fost executate o serie de lucrări, care au reprezentat deficiențe contractuale, contravaloarea acestora fiind facturată de către reclamantă, însă aceasta nu a fost achitată de către pârâtă. Deși prin răspunsul la interogatoriu s-a recunoscut executarea acestor lucrări, pârâta nu a achitat contravaloarea facturii. Recurenta susține că instanța de apel nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nici răspunsul la interogatoriu, și a apreciat greșit că factura nu a fost acceptată la plată.

De asemenea apreciază că în mod greșit a fost apreciat art. 10 din contract. De asemenea, recurenta critică modul în care instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind pârâta SC K.R. SCS . Înalta Curte, ca o chestiune prealabilă, a luat în examinare excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302 1 lit. c) și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Față de aceste considerente se constată că recurenta nu a indicat motivul de nelegalitate conform cerințelor art. 304 C. proc. civ., iar din argumentele aduse pentru susținerea criticilor deciziei pronunțată de instanța de apel, nu rezultă nicio referire la dispoziții legale pe care instanța le-a ignorat sau aplicat greșit. Din expunerea argumentelor evocate de recurentă în susținerea criticilor aduse deciziei în ceea ce privește fondul cauzei, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Din acest punct de vedere prezentarea simplei nemulțumiri a părții față de hotărârea atacată, nu poate face obiect al controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În consecință, pentru motivele anterior arătate care vizează condițiile de promovare și susținere a recursului cât și în raport de susținerile recurentei prin care se invocă netemeinicia și nu nelegalitatea soluției anterioare, potrivit art. 312 C. proc. civ., se va constata nulitatea cererii de recurs. Constatând culpa procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte urmează a admite cererea intimatei privind acordarea de cheltuieli de judecată, conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Deva împotriva Deciziei comerciale nr. 150/A din 10 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială. Obligă recurenta SC M. SRL Deva la plata sumei de 7.068 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC N. SRL Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.