ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1787/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față :

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin Sentința comercială nr. 1132/C/2010

pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a respins acțiunea comercială formulată și

precizată de reclamanta SC M. SRL Deva prin care a cerut obligarea pârâtei SC N.

SRL Sibiu la plata sumei de 146.347,86 RON actualizată cu indicele de inflație

la data efectuării plății cu titlu de preț al unor lucrări executate în

favoarea sa.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că părțile au încheiat de comun acord

Contractul de executare de lucrări nr. 14/06 din 28 august 2006. Suma de

132.735,59 RON solicitată de către reclamantă, nu face parte din prețul

contractual prevăzut la art. 5 din Contractul de executare lucrări nr. 14/06

din 28 august 2006. Prețul paușal de 122.500,00 euro prevăzut la art. 5 din

contract a fost achitat de către pârâtă integral, fapt de altfel recunoscut de

către reclamantă. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 pct. 2 din Contract,

prețul paușal acoperea toate lucrările, materialele necesare și serviciile

stabilite prin documentele contractuale, precum și cele care, deși

nespecificate expres, sunt necesare pentru realizarea conform regulilor și

practicii general recunoscute în construcții, a obiectului contractului. De

asemenea, conform art. 5 pct. 3 din Contract, o modificare a prețului paușal

stabilit prin documentele contractuale este exclusă chiar și în situația în

care pe parcursul executării lucrării apar dificultăți de execuție, sunt

necesare măsuri suplimentare de protecție sau apar creșteri de costuri de orice

fel pentru antreprenor. Reclamanta a susținut că, suma solicitată reprezintă

contravaloarea unor lucrări provenite din faptul că, după recepționarea

lucrărilor pârâta ar fi solicitat să se efectueze diverse lucrări care ar fi

fost necesare datorită unor situații neplăcute care nu au nicio legătură cu SC M.

SRL și prețul paușal al Contractului nr. 14/06 din 6 august 2006. Solicitarea

reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 132.735,59 RON,

contravaloarea lucrărilor suplimentare din Factura fiscală nr. 111760 din 20

august 2007, este nefondată. Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 nu a

fost însușită de pârâtă prin semnătură și ștampilă conform dispozițiilor art. 46

C. com. Mai mult, pârâta a refuzat la plată contravaloarea facturii respective

prin Adresa din data de 12 iunie 2008.

S-a reținut, de

asemenea, că odată cu încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea

lucrărilor semnat de părți la data de 18 aprilie 2007 au fost consemnate unele

neregularități cu privire la lucrările de sprinklere la obiectivul K. Brașov,

realizate de către reclamantă, neregularități care urmau să fie remediate de

către acesta, conform celor consemnate în procesul verbal, în lunile aprilie și

mai 2007. Potrivit art. 10 pct. 10 din contractul încheiat de părți, în

situația în care admiterea recepției se face cu obiecții, acestea vor fi

menționate în procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor și vor fi

executate de antreprenor în termenele de remediere fixate în procesul verbal.

Față de aceste dispoziții contractuale, reclamanta era obligată să remedieze

viciile constatate pe propria cheltuială, sub sancțiunea plății de despăgubiri

și a executării remedierilor de către beneficiar pe cheltuiala și riscul

antreprenorului SC M. SRL.

Împotriva acestei

soluții a declarat apel reclamanta SC M. SRL Deva solicitând modificarea în tot

a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.

În motivarea apelului

se arată că, potrivit procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor

din data de 18 aprilie 2007, lucrarea recepționată este executată de către

antreprenorul SC M. SRL conform contractului: lucrarea este preluată, predată,

instruită, realizată parțial (au rămas de eradicat următoarele lucrări: 1. De

realizat protecția la vânzare mezeluri/lipsește tavanul fals; 2. De realizat în

zona andocare sprinklere necesare/schimbare de proiect; 3. De realizat bara de

protecție/lipsește tavan fals; 4. Etichetare la final înainte de recepție

beneficiar), conform contractului lucrarea este considerată îndeplinită, predată

în toată capacitatea de funcțiune, detaliat descrisă, acceptată de către SC N. SRL.

Lucrarea a fost realizată în condițiile în care a fost necesară reproiectarea

pentru ca lucrarea finală să corespundă normelor VDS. Obligațiile contractuale

- executarea lucrărilor la instalația de sprinklere la obiectivul K. Brașov -

lucrare funcțională predată conform Procesului-verbal de recepție la terminarea

lucrărilor din data de 18 aprilie 2007 conform normelor VDS - au fost

îndeplinite de către apelantă. Factura fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 în

valoare de 132.735,59 RON reprezintă manoperă și materiale necesare efectuării

unor lucrări datorită lipsei de coordonare pe șantier, dificultăți întâmpinate

de SC M. SRL.pe șantier și în proiectul inițial.

Se mai susține că

prima instanță nu a analizat corect înscrisurile depuse la dosarul cauzei și

nici răspunsul la interogatoriu și, de asemenea, a reținut eronat că Factura

fiscală nr. 111760 din 20 august 2007 nu a fost acceptată prin semnătură și

ștampilare.

Se invocă, de

asemenea, greșita interpretare a dispozițiilor art. 10 din contractul încheiat

între părți, potrivit cu care „În cazul în care admiterea recepției se face cu

obiecțiuni, care au fost cuprinse de către beneficiar în procesul-verbal de

recepție, se vor conveni cu antreprenorul termenele de remediere a viciilor”.

Se susține că aceste dispoziții nu ar fi trebuit interpretate în sensul că

„reclamanta era obligată să remedieze”. Ar fi trebuit analizate în acest sens

lucrările de eradicat conform Procesului-verbal de recepție la terminarea

lucrărilor din data de 18 aprilie 2007 și lucrările executate conform Adresei nr.

575 din 20 august 2007.

Se mai critică

sentința apelată și sub aspectul faptului că, în mod greșit, a fost disjunsă

din dosar cererea îndreptată împotriva SC K.R. SCS, prin care a solicitat

obligarea acesteia la plata sumei de 15.680,80 RON.

Verificând

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, Curtea a constatat următoarele:

Părțile în litigiu

s-au înțeles în sensul ca reclamanta să execute în favoarea pârâtei lucrarea

„Instalația de sprinklere” la obiectivul K. Brașov, așa cum rezultă din partea

introductivă a Contractului nr. 14/06 din 28 august 2006.

În acest scop „părțile

au inițiat și desfășurat unele demersuri precontractuale, ocazie cu care au

încheiat o serie de documente, arătate la art. 2 din contract, intitulat

„Bazele contractuale” și care cuprinde, între altele: descrierea activităților

(lit. a), procesul-verbal al negocierilor împreună cu anexele sale (lit. b),

planurile de execuție și schițele puse la dispoziție de către investitor (lit. c),

graficul de execuție (lit. d), graficul de plăți (lit. e) și prevederile

imperative ale legislației în domeniu (lit. f). aceste dispoziții sunt, în

fapt, o prelungire a dispozițiilor din art. 1 „Obiectul contractului”, unde se

arată textual că „beneficiarul (pârâta) îl însărcinează pe antreprenor

(reclamanta) cu executarea lucrărilor, prezentate detaliat în descrierea

activităților și în procesul-verbal al negocierilor”.

În conformitate cu dispozițiile

art. 3 pct. 4 din contract „Materialele de construcții necesare, precum și

materialele auxiliare vor fi procurate de către antreprenor din timp, cu

respectarea prevederilor legale și a standardelor de calitate în vigoare

conform legislației române. Toate certificatele și agrementele tehnice privind

materialele folosite vor fi predate beneficiarului la terminarea lucrării, iar

potrivit art. 3 pct. 5 din același contract „Antreprenorul declară pe proprie

răspundere și garantează că a verificat la fața locului, înainte de semnarea

prezentului contract, posibilitatea executării lucrărilor prevăzute în contract

și în celelalte documente contractuale, că a verificat, de asemenea, proiectul

de autorizare și de execuție, precum și celelalte anexe ale contractului”.

Rezultă din

dispozițiile contractuale menționate, și de altfel, din întreaga economie a

raporturilor contractuale intervenite între părți pentru realizarea lucrării

susmenționate, că reclamanta nu și-a asumat o obligație de executare a unor

operațiuni tehnice determinate cu privire la lucrarea în discuție, ci

executarea unei lucrări integrale și funcționale, în conformitate cu dispozițiile

legale și a practicii generale în materia construirii unor astfel de lucrări,

fără nicio altă specificație ori dispoziție din partea pârâtei beneficiare

decât aceea de realizare a lucrării potrivit acestor standarde și de

funcționalitate optimă.

Doar în acest context

devine aplicabil și se explică stabilirea de către părți a unui preț forfetar,

care, potrivit art. 5 pct. 2 din contract, să acopere „toate lucrările,

materialele necesare și serviciile stabilite prin documentele precontractuale”.

Mai mult, în

considerarea acelorași rațiuni privind realizarea și predarea unui obiectiv

funcțional, potrivit reglementărilor și a practicilor compatibile, părțile au

statuat, prin același text al art. 5 alin. 2, faptul că prețul acoperă inclusiv

lucrările, materialele necesare și serviciile care, „deși nespecificate expres,

sunt necesare pentru realizarea, conform regulilor și practicii general

recunoscute în construcții, cu obiectul contractului”.

„Neregularitățile”

semnalate de apelantă în Procesul-verbal din 18 aprilie 2007, realizate de

reclamantă, și a căror contravaloare se cere prin prezenta acțiune, cu Factura nr.

111760 din 20 august 2007, nu depășesc sfera obligației generale asumate de

apelantă prin dispozițiile legale mai sus menționate, acestea fiind acoperite

de prețul paușal stabilit în sumă de 122.500 euro.

Într-adevăr,

realizarea tavanului fals, ca protecție la vânzare mezeluri, lucrări în zona de

andocare sprinklere, un alt tavan la banca protecție și etichetare la final, nu

pot fi altfel considerate decât lucrări aferente lucrării în ansamblul ei

pentru funcționarea optimă a acesteia, acoperibile din prețul general stabilit

de părți pentru toate astfel de lucrări.

Faptul că, potrivit art.

10 pct. 10 din contract, părțile au reglementat în mod expres eventuala

„admitere a recepției cu obiecțiuni”, convenind remedierea acestora de către

antreprenor, nu transformă aceste lucrări în lucrări suplimentare, având

valoarea unor lucrări necesar a fi executate pentru remedierea celor deja

executate în temeiul contractului și care, în mod evident, cad în sarcina

executantului acestora, adică a reclamantei apelante. Așa cum s-a observat,

aceste lucrări constituie neregularități semnalate, iar nu alte lucrări în

afara obligațiilor contractuale.

Se mai solicită de

apelantă plata prejudiciului cauzat datorită „lipsei de coordonare pe șantier,

dificultăți întâmpinate de SC M. SRL. pe șantier și în proiectul inițial”.

Astfel prezentată

această pretenție, fără a indica, în concret, în ce constă aceste „dificultăți”

și „lipsă de coordonare”, atât din perspectiva existenței lor, cât și a

cuantumului prejudiciului cauzat, în mod întemeiat, a fost respinsă de către

prima instanță.

Susținerea apelantei,

în sensul că pretențiile sale au fost acceptate de pârâtă prin semnătură și

ștampilare, aplicate pe Factura nr. 111760 din 20 august 2007, au fost

înlăturate, având în vedere Adresa nr. 550337 din 21 mai 2008 depusă de

intimată în apel din care rezultă returnarea către apelantă, între altele, a

facturii în discuție, cu intenția clară de a nu o plăti.

În lipsa unor

legături de conexitate între obligațiile contractuale ale pârâtei din prezenta

cauză și cele invocate împotriva pârâtei SC K.R. SCS, soluția disjungerii

acțiunii patrimoniale îndreptate împotriva acesteia din urmă debitoare apare ca

fiind legal dispusă, fiind înlăturată această critică a apelantei.

În considerarea celor

menționate, dat fiind că prima instanță a făcut o corectă interpretare a

obligațiilor contractuale ale părților pentru realizarea lucrării angajate prin

Contractul nr. 14/06 din 28 august 2006, în mod coordonat, în conformitate cu

dispozițiile art. 982 C. civ., potrivit cu care clauzele convenției se

interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din

actul întreg, soluția primei instanțe a fost constată corectă.

În consecință, prin Decizia

comercială nr. 150/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială,

a respins apelul declarat de reclamanta SC M. SRL Deva .

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta SC M. SRL Deva, fără a indica motivele de

nelegalitate în susținerea recursului, conform dispozițiilor art. 304 C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei atacată,

iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin criticile sale,

recurenta a susținut că cele două societăți în litigiu au încheiat Contractul nr.

14/06 din 28 august 2006, contract prin care reclamanta în calitate de

antreprenor s-a obligat să execute lucrări la instalația de spinklere la

obiectivul K. Brașov. Lucrarea a fost executată și predată beneficiarului, în

speță societatea pârâtă.

Conform procesului

verbal de recepție la terminarea lucrărilor au mai rămas de eradicat doar trei

lucrări, care au fost executate de către antreprenor.

Urmare solicitării

beneficiarului, au mai fost executate o serie de lucrări, care au reprezentat

deficiențe contractuale, contravaloarea acestora fiind facturată de către

reclamantă, însă aceasta nu a fost achitată de către pârâtă. Deși prin

răspunsul la interogatoriu s-a recunoscut executarea acestor lucrări, pârâta nu

a achitat contravaloarea facturii.

Recurenta susține că

instanța de apel nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nici

răspunsul la interogatoriu, și a apreciat greșit că factura nu a fost acceptată

la plată. De asemenea apreciază că în mod greșit a fost apreciat art. 10 din

contract.

De asemenea,

recurenta critică modul în care instanța a dispus disjungerea capătului de

cerere privind pârâta SC K.R. SCS .

Înalta Curte, ca o

chestiune prealabilă, a luat în examinare excepția nulității recursului, în

raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Prima chestiune ce se

impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina

părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302

1

lit. c) și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două articole au în

vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac

și în consecință, ca ultim nivel de jurisdicție nu își propune rejudecarea

fondului ci o examinare a legalității hotărârilor în condițiile art. 304 pct. 1

- 9 C. proc. civ.

Față de aceste

considerente se constată că recurenta nu a indicat motivul de nelegalitate

conform cerințelor art. 304 C. proc. civ., iar din argumentele aduse pentru

susținerea criticilor deciziei pronunțată de instanța de apel, nu rezultă nicio

referire la dispoziții legale pe care instanța le-a ignorat sau aplicat greșit.

Din expunerea

argumentelor evocate de recurentă în susținerea criticilor aduse deciziei în

ceea ce privește fondul cauzei, rezultă cu evidență că s-au readus în discuție

chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Din acest punct de

vedere prezentarea simplei nemulțumiri a părții față de hotărârea atacată, nu

poate face obiect al controlului de legalitate de către instanța de recurs.

În consecință, pentru

motivele anterior arătate care vizează condițiile de promovare și susținere a

recursului cât și în raport de susținerile recurentei prin care se invocă

netemeinicia și nu nelegalitatea soluției anterioare, potrivit art. 312 C.

proc. civ., se va constata nulitatea cererii de recurs.

Constatând culpa

procesuală a recurentei în declanșarea litigiului de față, Înalta Curte urmează

a admite cererea intimatei privind acordarea de cheltuieli de judecată, conform

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamanta SC M. SRL Deva împotriva Deciziei comerciale nr. 150/A

din 10 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Obligă recurenta SC M.

SRL Deva la plata sumei de 7.068 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în

favoarea intimatei SC N. SRL Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.