ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1817/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul N.S. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, în contradictoriu cu pârâtele C.S.A. și SC V.K.B. România SA, sucursala Galați, a solicitat constatarea inexistenței calității de împrumutat a reclamantului în Convenția de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008 încheiată cu pârâta și, corelativ, a obligației de restituire a împrumutatului, constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute de art. 7.1 teza ultima din Convenția de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008, obligarea pârâtei SC V.K.B. România SA la radierea înregistrării reclamantului ca împrumutat în evidența Centralei Riscurilor Bancare (CRB) și cea a Biroului de Credite și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința comercială nr. 11591 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Galați s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați. Tribunalul Galați prin sentința nr. 3066 din 07 iulie 2011 a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC V.K.B. Romania SA, sucursala 2 Galați, și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N.S. În motivarea sentinței s-a reținut că la data de 23 iunie 2008 soții N.S.A. și N.S. au împrumutat împreună suma de 28.400 Euro de la SC V.K.B. România SA, s-au obligat în mod solidar și indivizibil. În acest sens a fost menționată expres garanția personală a soților N.S.

și N.S.A. precum și garanția reală imobiliară (ipotecă) de prim rang constituită asupra unui imobil aflat în proprietatea pârâtei N.S.A. Totodată în Secțiunea 7 din contract s-a prevăzut clauza în situația în care împrumutații sunt soți, un eventual divorț sau partaj nu modifică natura juridică de rambursare sau plată asumată, ei rămânând în continuare obligați în mod solidar și indivizibil față de bancă. Potrivit mențiunilor de la pagina 4 și 12 din contract SC V.K.B. România SA, sucursala 2 Galați, este unitatea băncii, care administrează creditul arătat mia sus și deci are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Potrivit art. 966 și art. 968 C. civ. obligația fără cauză sau fondată pe cauză falsă, sau nelicită nu poate avea nici un efect; cauza fiind nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordini publice.

Instanța a constatat că dispozițiile legale, respectiv art. 1039 - 1056 C. civ. ce reglementează obligația solidară între debitori nu și-au găsit o aplicare trunchiată în convenția părților, întrucât potrivit art. 1054 C. civ., doar creditorul poate renunța la solidaritate, nu și debitorii. S-a constatat că în anul 2010 reclamantul N.S. și pârâta N.S.A. au divorțat și au împărțit de comun acord bunurile obținute în timpul căsătoriei, însă acest fapt nu este de natură să conducă la inexistența calității de împrumutat a reclamantului, care așa cum s-a arătat mai sus nu poate renunța la solidaritate. Instanța a apreciat totodată că atât timp cât reclamantului i se păstrează în continuare calitatea de împrumutat, în mod evident nu există nici un motiv pentru radierea mențiunilor existente în evidența Centralei Riscurilor Bancare și a Biroului de Credite cu privire la această calitate.

Apelul declarat de reclamantul N.S. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 93/2011 din 28 octombrie 2011, în argumentarea căreia, s-a reținut, în esență, că în ceea ce privește constatarea nulității absolute a cauzei prevăzute de art. 7.1 teza ultimă din convenția de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008 încheiată cu pârâtă SC V.K.B. România SA, sucursala Galați, în mod corect a reținut instanța de fond că nu există nici un motiv care să determine nulitatea acesteia conform dispozițiilor art. 966-968 C. civ. Mai mult cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau contemporană incheierii contractului.

Pe de altă parte, convenția de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008 a fost semnată fără obiecțiuni de toate părțile. S-a apreciat că în mod corect s-a reținut faptul că divorțul ce a avut loc precum și partajul finalizat printr-o tranzacție în anul 2010 nu modifică obligațiile asumate de părți prin contract și inexistența calității de împrumutat a reclamantului N.S. Având calitatea de împrumutat nu se justifică nici solicitarea acestuia de radiere din evidența Centralei de Riscuri Bancare și a Biroului de Credite. Instanța de apel a apreciat că nu se va reține faptul că reclamantul are doar calitatea de împrumutat, în respectiva convenție fiind prevăzut faptul că imprumutații se obligă solidar și indivizibil să ramburseze creditul, în cauză găsindu-și aplicabilitate dispozițiile art. 1039-1056 C. civ.

referitoare la obligațiile solidare între debitori. Împotriva acestei decizii reclamantul N.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , în susținerea căruia a arătat, în esență, că ambele instanțe au omis să se pronunțe asupra constatării inexistenței calității de împrumutat a reclamantului în convenția de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008, încheiat cu pârâta și, corelativ, a obligației de restituire a împrumutului. Totodată, recurentul a susținut că menținerea absolut formală și lipsită de o cauză licită în sarcina sa a calității de debitor solidar în restituirea împrumutului, pe lângă încălcarea prevederilor art. 962, art. 970 și art. 977 C. civ., îl pune în situația de a-l exclude de la posibilitatea primirii unui nou împrumut.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului reclamantului și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC V.K.B. România SA, sucursala 2 Galați, răspunzând punctual criticilor recurentului a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin (9) C. proc. civ. invocat de recurent vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii. Acest motiv a fost raportat la aplicarea art. 962 , art. 970 și art. 977 C. civ. Înalta Curte observă că trimiterea la aceste dispoziții legale a fost făcută în scopul de a repune în discuție situația de fapt reținută de instanța de fond și reanalizată de instanța de apel.

Criticile ce vizează aplicarea art. 962 și art. 970 C. civ., vor fi înlăturate întrucât așa cum corect a reținut instanța de apel convenția a fost semnată fără obiecțiuni de toate părțile, iar reclamantul la momentul încheierii contractului de creditare a fost de acord cu clauza conform căreia soții sunt de acord că un eventual divorț/partaj nu modifică natura juridică a obligațiilor de rambursare/plată asumate, ei rămân în continuare obligați în solidar și indivizibil față de bancă, iar încheierea convenției de credit nu conține clauze care derogă de la legile care interesează ordinea publică sau bunele moravuri. A rt. 977 C. civ. stabilește că „interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.

Având în vedere conținutul contractului, instanțele anterioare au dat prioritate voinței reale în conformitate cu art. 977 C. civ. așa încât aceste prevederi nu au fost încălcate. Această concluzie se bazează tocmai pe faptul că instanțele au observat legătura dintre voința reală și voința juridică, astfel cum aceasta din urmă este delimitată prin noțiunea de cauză a actului juridic. Cu alte cuvinte, principiul de interpretare a contractelor conform căruia trebuie să se acorde prioritate voinței reale și nu sensului literal al cuvintelor, invocat în alți termeni în argumentarea recursului, a fost respectat.

A șa fiind, se constată că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 962, art. 970 și art. 977 C. civ., sub aspectul interpretării clauzelor stabilite de părți dându-le înțelesul și finalitatea urmărită la încheierea convenției supusă spre analiză instanțelor . Susținerea recurentului conform căreia instanța de apel a omis să constate inexistența calității de împrumutat al reclamantului în convenția nr. 0153946 din 23 iunie 2008 și a obligației de restituire a împrumutului este nefondată, întrucât instanța de apel a apreciat în mod corect că divorțul ce a avut loc precum și partajul finalizat printr-o tranzacție în anul 2010 nu modifică obligațiile asumate de părți prin contract și inexistența calității de împrumutat a reclamantului N.S., reținându-se totodată că având calitatea de împrumutat nu se justifică nici solicitarea acestuia de radiere din evidența Centralei de Riscuri Bancare și a Biroului de Credite.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantului urmează a fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.S. împotriva deciziei nr. 93/2011 din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.