ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1817/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul N.S. prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, în contradictoriu cu

pârâtele C.S.A. și SC V.K.B. România SA, sucursala Galați, a solicitat

constatarea inexistenței calității de împrumutat a reclamantului în Convenția

de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008 încheiată cu pârâta și, corelativ, a

obligației de restituire a împrumutatului, constatarea nulității absolute a

clauzei prevăzute de art. 7.1 teza ultima din Convenția de credit nr. 0153946

din 23 iunie 2008, obligarea pârâtei SC V.K.B. România SA la radierea

înregistrării reclamantului ca împrumutat în evidența Centralei Riscurilor

Bancare (CRB) și cea a Biroului de Credite și obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 11591 din 26 noiembrie 2010 a Judecătoriei Galați s-a admis

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați și s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Tribunalul Galați

prin sentința nr. 3066 din 07 iulie 2011 a respins ca nefondată excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâta SC V.K.B. Romania SA, sucursala

2 Galați, și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul N.S.

În motivarea

sentinței s-a reținut că

la

data de 23 iunie 2008 soții N.S.A. și N.S. au împrumutat împreună suma de

28.400 Euro de la SC

V.K.B.

România SA, s-au obligat în mod solidar și indivizibil.

În acest sens a fost

menționată expres garanția personală a soților N.S. și N.S.A. precum și

garanția reală imobiliară (ipotecă) de prim rang constituită asupra unui imobil

aflat în proprietatea pârâtei N.S.A.

Totodată în Secțiunea

7 din contract s-a prevăzut clauza în situația în care împrumutații sunt soți,

un eventual divorț sau partaj nu modifică natura juridică de rambursare sau plată

asumată, ei rămânând în continuare obligați în mod solidar și indivizibil față

de bancă.

Potrivit mențiunilor

de la pagina 4 și 12 din contract SC

V.K.B.

România SA, sucursala

2 Galați, este unitatea băncii, care administrează creditul arătat mia sus și

deci are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Potrivit art. 966 și art.

968 C. civ. obligația fără cauză sau fondată pe cauză falsă, sau nelicită nu

poate avea nici un efect; cauza fiind nelicită când este prohibită de legi,

când este contrarie bunelor moravuri și ordini publice.

Instanța a constatat

că dispozițiile legale, respectiv art. 1039 - 1056 C. civ. ce reglementează

obligația solidară între debitori nu și-au găsit o aplicare trunchiată în

convenția părților, întrucât potrivit art. 1054 C. civ., doar creditorul poate

renunța la solidaritate, nu și debitorii.

S-a constatat că în

anul 2010 reclamantul N.S. și pârâta N.S.A. au divorțat și au împărțit de comun

acord bunurile obținute în timpul căsătoriei, însă acest fapt nu este de natură

să conducă la inexistența calității de împrumutat a reclamantului, care așa cum

s-a arătat mai sus nu poate renunța la solidaritate.

Instanța a apreciat

totodată că atât timp cât reclamantului i se păstrează în continuare calitatea

de împrumutat, în mod evident nu există nici un motiv pentru radierea

mențiunilor existente în evidența Centralei Riscurilor Bancare și a Biroului de

Credite cu privire la această calitate.

Apelul declarat de

reclamantul N.S. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, prin decizia

nr. 93/2011 din 28 octombrie 2011, în argumentarea căreia, s-a reținut, în

esență, că în ceea ce privește constatarea nulității absolute a cauzei

prevăzute de art. 7.1 teza ultimă din convenția de credit nr. 0153946 din 23

iunie

2008

încheiată cu pârâtă SC V.K.B. România SA, sucursala Galați, în mod corect a

reținut instanța de fond că nu există nici un motiv care să determine nulitatea

acesteia conform dispozițiilor art. 966-968 C. civ. Mai mult cauza de nulitate

trebuie să fie anterioară sau contemporană incheierii contractului. Pe de altă

parte, convenția de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008 a fost semnată fără

obiecțiuni de toate părțile.

S-a apreciat că în

mod corect s-a reținut faptul că divorțul ce a avut loc precum și partajul

finalizat printr-o tranzacție în anul 2010 nu modifică obligațiile asumate de

părți prin contract și inexistența calității de împrumutat a reclamantului N.S.

Având calitatea de împrumutat nu se justifică nici solicitarea acestuia de

radiere din evidența Centralei de Riscuri Bancare și a Biroului de Credite.

Instanța de apel a

apreciat că nu se va reține faptul că reclamantul are doar calitatea de

împrumutat, în respectiva convenție fiind prevăzut faptul că imprumutații se

obligă solidar și indivizibil să ramburseze creditul, în cauză găsindu-și

aplicabilitate dispozițiile art. 1039-1056 C. civ. referitoare la obligațiile

solidare între debitori.

Împotriva acestei

decizii reclamantul N.S. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9

C.

proc. civ.

,

în susținerea căruia a arătat, în esență, că ambele instanțe au omis să se

pronunțe asupra constatării inexistenței calității de împrumutat a

reclamantului în convenția de credit nr. 0153946 din 23 iunie 2008, încheiat cu

pârâta și, corelativ, a obligației de restituire a împrumutului.

Totodată, recurentul

a susținut că menținerea absolut formală și lipsită de o cauză licită în

sarcina sa a calității de debitor solidar în restituirea împrumutului, pe lângă

încălcarea prevederilor art. 962, art. 970 și art. 977 C. civ., îl pune în

situația de a-l exclude de la posibilitatea primirii unui nou împrumut.

Pentru aceste motive

recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul admiterii apelului reclamantului și în rejudecare admiterea acțiunii așa

cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata pârâtă SC V.K.B. România SA, sucursala 2 Galați,

răspunzând punctual criticilor recurentului a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Recursul este

nefondat.

Motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 alin (9) C. proc. civ. invocat de recurent

vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii.

Acest

motiv a fost raportat la

aplicarea

art. 962

, art. 970

și art. 977 C. civ. Înalta Curte

observă că trimiterea la aceste dispoziții legale a fost făcută în scopul de a

repune în discuție situația de fapt reținută de instanța de fond și reanalizată

de instanța de apel.

Criticile ce vizează aplicarea

art. 962 și art. 970 C. civ., vor fi înlăturate întrucât așa cum corect a

reținut instanța de apel convenția a fost semnată fără obiecțiuni de toate

părțile, iar reclamantul la momentul încheierii contractului de creditare a

fost de acord cu clauza conform căreia soții sunt de acord că un eventual

divorț/partaj nu modifică natura juridică a obligațiilor de rambursare/plată asumate,

ei rămân în continuare obligați în solidar și indivizibil față de bancă, iar

încheierea convenției de credit nu conține clauze care derogă de la legile care

interesează ordinea publică sau bunele moravuri.

A

rt.

977 C. civ. stabilește că „interpretarea contractelor se face după intenția

comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.

Având

în vedere conținutul contractului, instanțele anterioare au dat prioritate

voinței reale în conformitate cu art. 977 C. civ. așa încât aceste prevederi nu

au fost încălcate. Această concluzie se bazează tocmai pe faptul că instanțele

au observat legătura dintre voința reală și voința juridică, astfel cum aceasta

din urmă este delimitată prin noțiunea de cauză a actului juridic. Cu alte cuvinte,

principiul de interpretare a contractelor conform căruia trebuie să se acorde

prioritate voinței reale și nu sensului literal al cuvintelor, invocat în alți

termeni în argumentarea recursului, a fost respectat.

A

șa fiind, se constată

că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 962, art. 970

și art. 977 C. civ., sub aspectul interpretării clauzelor stabilite de părți

dându-le înțelesul și finalitatea urmărită la încheierea convenției supusă spre

analiză instanțelor

.

Susținerea

recurentului conform căreia instanța de apel a omis să constate inexistența

calității de împrumutat al reclamantului în convenția nr. 0153946 din 23 iunie

2008 și a obligației de restituire a împrumutului este nefondată, întrucât

instanța de apel a apreciat în mod corect că divorțul ce a avut loc precum și

partajul finalizat printr-o tranzacție în anul 2010 nu modifică obligațiile

asumate de părți prin contract și inexistența calității de împrumutat a

reclamantului N.S., reținându-se totodată că având calitatea de împrumutat nu

se justifică nici solicitarea acestuia de radiere din evidența Centralei de

Riscuri Bancare și a Biroului de Credite.

În raport de aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

reclamantului urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantul N.S. împotriva deciziei nr. 93/2011 din 28

octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și

fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29

martie 2012.