ÎCCJ, decizie (scj.ro #83310)

Natura

juridică a acțiunilor promovate de AVAS având ca obiect recuperarea

creanțelor bugetare

Recuperarea unor creanțe bugetare nu conferă raporturilor juridice

create în acest context caracter comercial, chiar dacă executarea lor s-a

făcut în temeiul dispozițiilor OUG 51/1998, completate cu cele ale

Codului de procedură civilă.

Potrivit

art.10 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ litigiile ce

privesc taxe și impozite precum și accesoriile acestora revin în

competența instanțelor de contencios administrativ-fiscal și nu

în competența instanțelor comerciale.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială

decizia

nr

. 3275 din 6 noiembrie 2008)

Prin

sentința comercială nr.478/E din 2 martie 2007 a Tribunalului

Iași-Secția

comercială și de contencios

administrativ a fost admisă excepția

necompetenței

materiale și teritoriale a acestei instanțe, fiind declinată în

favoarea Curții de Apel București competența

soluționării cererii formulate de S.C. I. SA privind restituirea de

către AVAS a sumei reprezentând TVA și dobânzi la TVA precum și

a cererii de chemare în garanție formulată de AVAS împotriva ANAF cu

același obiect ca și acțiunea principală.

În esență, s-a reținut că litigiul are o natură

comercială, fiind în legătură cu o creanță

neperformantă

, așa încât competența

soluționării pricinii revine Curții de Apel București în

temeiul art.44 și 45 din OUG 51/1998.

Investită cu soluționarea pricinii Curtea de Apel

București-Secția

a-VI-a

comercială, prin încheierea de la 25

octombrie 2007 a respins excepția

necompetenței

materiale a acestei instanțe invocată de reclamantă întrucât a

apreciat că obiectul litigiului îl constituie restituirea unei sume

achitată cu titlu de TVA în cadrul unei licitații organizate de AVAS

București în temeiul OUG 51/1998, așa încât nu a fost primită

susținerea reclamantei privind natura civilă a litigiului,

argumentată pe plata

nedatorată

guvernată de art.1092 Cod civil.

Mai mult, excepția

necompetenței

materiale

invocată de reclamant privește secțiile

aceleeași

instanțe, specializate după materia de drept aplicabilă și

nu instanțe judecătorești diferite așa încât s-a

reținut că excepția a fost și greșit invocată de

reclamantă.

Prin aceeași sentință a fost admisă și cererea de

chemare în garanție formulată de AVAS împotriva ANAF, chemata în

garanție fiind obligată către AVAS – după cum s-a

rectificat dispozitivul prin Încheierea din 24 ianuarie 2008 dată în

camera de consiliu în temeiul dispozițiilor art.281 Cod procedură

civilă – la plata acelorași sume.

Nemulțumite de această sentință au declarat recursuri

pârâta AVAS și chemata în garanție ANAF solicitând modificarea ei

pentru netemeinicie și

nelegalitate

.

La termenul de astăzi Curtea a pus în discuția părților

natura juridică a cauzei și competența materială a

soluționării cauzei.

Recursurile au fost admise, Curtea apreciind că dezlegarea dată de

instanța de fond naturii juridice a pricinii și excepției

necompetenței

instanței este greșită

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.1

lit.b

din OUG

51/1998 privind valorificarea unor active ale statului normele ordonanței

se aplică și valorificării unor creanțe fiscale preluate în

temeiul unor acte normative, creanțe care – potrivit art.3

lit.h

– reprezintă drepturi patrimoniale care

rezultă din raporturile de drept material fiscal.

De asemenea, potrivit art.81 din același act normativ în cazul debitorilor

societăți comerciale la care statul sau autoritățile

administrației publice locale sunt acționari, care au

evidențiate în conturile din bilanț creanțe bugetare restante,

pentru recuperarea lor se pot aplica și metodele de stingere a

creanțelor bugetare prevăzute în OUG 15/1998 de completare a OG

11/1996 pe lângă cele ale OUG 51/1998.

Din aceste dispoziții legale rezultă că AVAS recuperează nu

numai creanțe bancare

neperformante

sau

creanțe comerciale ci și creanțe bugetare, așa încât nu

întotdeauna raporturile juridice în care este parte AVAS au natura unor

raporturi juridice comerciale cum greșit a reținut instanța de

fond la 25 octombrie 2007.

Recuperarea unor creanțe bugetare, cum este cazul în speță, nu

conferă raporturilor juridice create în acest context caracter comercial,

chiar dacă executarea lor s-a făcut în temeiul dispozițiilor OUG

51/1998, completate cu cele ale Codului de procedură civilă.

În speță, reclamanta a solicitat prin cererea sa restituirea unei

sume de bani plătită cu titlu de taxă pe valoare

adăugată în cadrul unei executări silite, făcute de AVAS în

recuperarea unor datorii la fondul asigurărilor de sănătate ale

S.C. N. SA, creanțe bugetare preluate de AVAS.

Aceste sume au fost virate la bugetul de stat de către AVAS, fapt ce a

determinat-o să invoce lipsa calității sale procesuale, chemând

la rândul său în garanție ANAF.

Întreaga soluție de fond este argumentată pe dispoziții legale

fiscale și nu comerciale, aspect în contradicție cu natura

comercială a raporturilor juridice stabilită de instanță la

25 octombrie 2007.

În consecință, Curtea apreciază că potrivit art.10 din

Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ litigiile ce privesc taxe

și impozite precum și accesoriile acestora revin în competența

instanțelor de contencios administrativ-fiscal și nu în

competența instanțelor comerciale, cum greșit a apreciat

instanța de fond.

În speță, având în vedere valoarea litigiului și

dispozițiile art.10 din Legea 554/2004 competența

soluționării pricinii revenea în primă instanță

Curții de Apel

București-Secția

de

contencios administrativ, instanța căreia urmează a i se trimite

cauza spre soluționare, urmare admiterii recursurilor în temeiul

dispozițiilor art.312 al.1,3 și 6 Cod procedură civilă

coroborat cu art.304

1

Cod procedură civilă și art.304

pct.3 Cod procedură civilă și casării sentinței de

fond.