ÎCCJ, decizie (scj.ro #83310)

Natura juridică a acțiunilor promovate de AVAS având ca obiect recuperarea creanțelor bugetare Recuperarea unor creanțe bugetare nu conferă raporturilor juridice create în acest context caracter comercial, chiar dacă executarea lor s-a făcut în temeiul dispozițiilor OUG 51/1998, completate cu cele ale Codului de procedură civilă. Potrivit art.10 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ litigiile ce privesc taxe și impozite precum și accesoriile acestora revin în competența instanțelor de contencios administrativ-fiscal și nu în competența instanțelor comerciale.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr . 3275 din 6 noiembrie 2008) Prin sentința comercială nr.478/E din 2 martie 2007 a Tribunalului Iași-Secția comercială și de contencios administrativ a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale a acestei instanțe, fiind declinată în favoarea Curții de Apel București competența soluționării cererii formulate de S.C. I. SA privind restituirea de către AVAS a sumei reprezentând TVA și dobânzi la TVA precum și a cererii de chemare în garanție formulată de AVAS împotriva ANAF cu același obiect ca și acțiunea principală. În esență, s-a reținut că litigiul are o natură comercială, fiind în legătură cu o creanță neperformantă , așa încât competența soluționării pricinii revine Curții de Apel București în temeiul art.44 și 45 din OUG 51/1998.

Investită cu soluționarea pricinii Curtea de Apel București-Secția a-VI-a comercială, prin încheierea de la 25 octombrie 2007 a respins excepția necompetenței materiale a acestei instanțe invocată de reclamantă întrucât a apreciat că obiectul litigiului îl constituie restituirea unei sume achitată cu titlu de TVA în cadrul unei licitații organizate de AVAS București în temeiul OUG 51/1998, așa încât nu a fost primită susținerea reclamantei privind natura civilă a litigiului, argumentată pe plata nedatorată guvernată de art.1092 Cod civil. Mai mult, excepția necompetenței materiale invocată de reclamant privește secțiile aceleeași instanțe, specializate după materia de drept aplicabilă și nu instanțe judecătorești diferite așa încât s-a reținut că excepția a fost și greșit invocată de reclamantă.

Prin aceeași sentință a fost admisă și cererea de chemare în garanție formulată de AVAS împotriva ANAF, chemata în garanție fiind obligată către AVAS – după cum s-a rectificat dispozitivul prin Încheierea din 24 ianuarie 2008 dată în camera de consiliu în temeiul dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă – la plata acelorași sume. Nemulțumite de această sentință au declarat recursuri pârâta AVAS și chemata în garanție ANAF solicitând modificarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate . La termenul de astăzi Curtea a pus în discuția părților natura juridică a cauzei și competența materială a soluționării cauzei.

Recursurile au fost admise, Curtea apreciind că dezlegarea dată de instanța de fond naturii juridice a pricinii și excepției necompetenței instanței este greșită pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art.1 lit.b din OUG 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului normele ordonanței se aplică și valorificării unor creanțe fiscale preluate în temeiul unor acte normative, creanțe care – potrivit art.3 lit.h – reprezintă drepturi patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal. De asemenea, potrivit art.81 din același act normativ în cazul debitorilor societăți comerciale la care statul sau autoritățile administrației publice locale sunt acționari, care au evidențiate în conturile din bilanț creanțe bugetare restante, pentru recuperarea lor se pot aplica și metodele de stingere a creanțelor bugetare prevăzute în OUG 15/1998 de completare a OG 11/1996 pe lângă cele ale OUG 51/1998.

Din aceste dispoziții legale rezultă că AVAS recuperează nu numai creanțe bancare neperformante sau creanțe comerciale ci și creanțe bugetare, așa încât nu întotdeauna raporturile juridice în care este parte AVAS au natura unor raporturi juridice comerciale cum greșit a reținut instanța de fond la 25 octombrie 2007. Recuperarea unor creanțe bugetare, cum este cazul în speță, nu conferă raporturilor juridice create în acest context caracter comercial, chiar dacă executarea lor s-a făcut în temeiul dispozițiilor OUG 51/1998, completate cu cele ale Codului de procedură civilă. În speță, reclamanta a solicitat prin cererea sa restituirea unei sume de bani plătită cu titlu de taxă pe valoare adăugată în cadrul unei executări silite, făcute de AVAS în recuperarea unor datorii la fondul asigurărilor de sănătate ale S.C.

N. SA, creanțe bugetare preluate de AVAS. Aceste sume au fost virate la bugetul de stat de către AVAS, fapt ce a determinat-o să invoce lipsa calității sale procesuale, chemând la rândul său în garanție ANAF. Întreaga soluție de fond este argumentată pe dispoziții legale fiscale și nu comerciale, aspect în contradicție cu natura comercială a raporturilor juridice stabilită de instanță la 25 octombrie 2007. În consecință, Curtea apreciază că potrivit art.10 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ litigiile ce privesc taxe și impozite precum și accesoriile acestora revin în competența instanțelor de contencios administrativ-fiscal și nu în competența instanțelor comerciale, cum greșit a apreciat instanța de fond.

În speță, având în vedere valoarea litigiului și dispozițiile art.10 din Legea 554/2004 competența soluționării pricinii revenea în primă instanță Curții de Apel București-Secția de contencios administrativ, instanța căreia urmează a i se trimite cauza spre soluționare, urmare admiterii recursurilor în temeiul dispozițiilor art.312 al.1,3 și 6 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 1 Cod procedură civilă și art.304 pct.3 Cod procedură civilă și casării sentinței de fond.