ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1579/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Iași reclamanta SC A.B. SA Iași a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.A.M.C., anularea Deciziei nr. 73 din 8 septembrie 2006 emisă de pârâtă, cu privire la măsurile dispuse la pct. 2 și pct. 4 și exonerarea de la plata sumei de 11.772 lei reprezentând diferență impozit pe profit pe anul 2004, a sumei de 2.074 lei reprezentând dobânzi și a sumei de 471 lei reprezentând penalități. În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că, în urma unui control efectuat de D.G.A.M.C. s-a întocmit raportul de inspecție fiscala din 12 aprilie 2006, iar în baza acestuia a fost întocmită Decizia de impunere nr. 59 din 12 aprilie 2006, prin care s-au stabilit sume suplimentare ce se pretind a fi datorate de către SC A.B.

SA Iași. Împotriva acestei Decizii de impunere reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia 73 din 8 septembrie 2006 a fost admisă în parte această contestație, au fost anulate unele măsuri de impunere privind parte din impozitul pe profit datorat și în mod corespunzător au fost diminuate dobânzile și penalitățile stabilite inițial. Decizia de impunere a fost menținută pentru suma de 11.772 lei, reprezentând impozit pe profit corespunzător unei sume de 47.088 lei pe care societatea a considerat-o deductibilă fiscal, fiind cheltuită în scopul asigurării mesei zilnice pentru personalul sezonier. Prin sentința nr. 131/ CA din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași a fost declinată competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a reținut faptul că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului, conform dispozițiilor prevăzute de art. 10 alin (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.B. SA Iași, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat în cadrul motivelor de recurs formulate faptul că valoarea sumei contestate nu reprezintă factorul care atrage competența unei anumite Instanțe ci această competență este atrasă de nivelul ierarhic al autorității emitente a actului administrativ atacat. Întrucât în cauza dedusă judecății actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate publică centrală, reclamanta a arătat că Instanța competentă este Curtea de Apel, întrucât valoarea sumei contestate nu prezintă importanță în acest caz.

Recursul este nefondat. Înalta Curte analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei va respinge recursul formulat pentru considerentele ce urmează. În materia contenciosului administrativ, reglementată de dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a litigiilor este expres prevăzută de dispozițiile prevăzute în art. 10 din legea arătată. Potrivit prevederilor art. 10 alin (1) teza I-a din legea nr. 554/2004, aplicabile cauzei de față, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ - fiscale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul litigiului îl constituie anularea unui act administrativ ce privește impozite care se susțin a fi nedatorate. Competența Instanței este stabilită după cuantumul sumei, numai atunci când actele administrative atacate privesc taxe, impozite…etc., indiferent dacă se contestă suma în totalitate sau numai o parte a acesteia și indiferent de calitatea organului emitent al actului. Avem un singur criteriu obiectiv pentru stabilirea competenței și anume suma ce face obiectul actului. Legea contenciosului administrativ a preluat, de altfel, soluția C. proc. fisc., unde este stabilit pragul celor 5 miliarde de lei. În raport de obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte a constatat că Instanța de Fond a stabilit în mod corect competența de soluționare a cauzei, astfel încât susținerile recurentului reclamant sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA Iași împotriva sentinței nr. 131/ CA din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2007.