ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1579/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Iași reclamanta SC A.B. SA Iași a

solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F. – D.G.A.M.C., anularea Deciziei nr. 73

din 8 septembrie 2006 emisă de pârâtă, cu privire la măsurile dispuse la pct. 2

și pct. 4 și exonerarea de la plata sumei de 11.772 lei reprezentând diferență

impozit pe profit pe anul 2004, a sumei de 2.074 lei reprezentând dobânzi și a

sumei de 471 lei reprezentând penalități.

În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că, în

urma unui control efectuat de D.G.A.M.C. s-a întocmit raportul de inspecție

fiscala din 12 aprilie 2006, iar în baza acestuia a fost întocmită Decizia de

impunere nr. 59 din 12 aprilie 2006, prin care s-au stabilit sume suplimentare

ce se pretind a fi datorate de către SC A.B. SA Iași.

Împotriva acestei Decizii de impunere

reclamanta a formulat contestație, iar prin Decizia 73 din 8 septembrie 2006 a fost admisă în parte această

contestație, au fost anulate

unele măsuri de impunere privind parte din impozitul

pe profit datorat

și în mod corespunzător au fost diminuate dobânzile și penalitățile stabilite

inițial.

Decizia de impunere a fost menținută pentru

suma de 11.772 lei, reprezentând impozit pe profit corespunzător unei sume de

47.088 lei pe care societatea a considerat-o deductibilă fiscal, fiind

cheltuită în scopul asigurării mesei zilnice pentru personalul sezonier.

Prin sentința nr. 131/ CA din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași a fost declinată competența de soluționare a pricinii în favoarea

Tribunalului Iași.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a

reținut faptul că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată,

competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului, conform dispozițiilor

prevăzute de art. 10 alin (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta SC A.B. SA Iași, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și

nelegală.

A arătat în

cadrul motivelor de recurs formulate faptul că valoarea sumei contestate nu

reprezintă factorul care atrage competența unei anumite Instanțe ci această

competență este atrasă de nivelul ierarhic al autorității emitente a actului

administrativ atacat.

Întrucât în cauza dedusă judecății actul

administrativ atacat a fost emis de o autoritate publică centrală, reclamanta a

arătat că Instanța competentă este Curtea de Apel, întrucât valoarea sumei

contestate nu prezintă importanță în acest caz.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei va respinge

recursul formulat pentru considerentele ce urmează.

În materia contenciosului administrativ,

reglementată de dispozițiile legii

speciale,

respectiv Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a litigiilor este

expres prevăzută de dispozițiile prevăzute în art. 10 din legea arătată.

Potrivit

prevederilor art. 10 alin (1) teza I-a din legea nr. 554/2004, aplicabile

cauzei de față, litigiile privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora, de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele

administrativ - fiscale.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul litigiului

îl constituie anularea unui act administrativ ce privește impozite care se

susțin a fi nedatorate.

Competența Instanței este stabilită

după cuantumul sumei, numai atunci când actele administrative atacate privesc

taxe, impozite…etc., indiferent dacă se contestă suma în totalitate sau numai o

parte a acesteia și indiferent de calitatea organului emitent al actului.

Avem un singur criteriu obiectiv pentru

stabilirea competenței și anume suma ce face obiectul actului.

Legea contenciosului administrativ a preluat,

de altfel, soluția C. proc. fisc., unde este stabilit pragul celor 5 miliarde

de lei.

În raport de obiectul cauzei deduse judecății, Înalta

Curte a constatat că Instanța de Fond a stabilit în mod corect competența de

soluționare a cauzei, astfel încât susținerile recurentului reclamant sunt

nefondate și urmează a fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC A.B. SA

Iași împotriva

sentinței nr. 131/ CA din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie

2007.