ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3741/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2004 urmare declinării competenței materiale de către Judecătoria Oradea prin sentința nr. 6390/2002 reclamantul O.S. a chemat în judecată pe pârâta SC O.R.A.O. SRL solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul comercial, proprietatea reclamantului situat în Oradea. În susținerea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului în baza contractului de vânzare-cumpărare din 4 iulie 2000 și că la data dobândirii dreptului de proprietate pârâta a utilizat spațiul, dar reclamantul nu a avut vreo obligație de a prelua un eventual contract de locațiune, deoarece imobilul s-a preluat liber de sarcini.

Ulterior reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtei și la plata sumei de 100.000 euro, în echivalent raportat la cursul din ziua plății reprezentând daune – interese aferente reparării prejudiciului urmare folosirii abuzive a spațiului. Pârâta a depus întâmpinare ridicând excepția autorității de lucru judecat pe capătul de cerere privind evacuarea, iar pe fond solicită respingerea cererii privind daunele motivând că deține spațiul în baza unui contract de asociere în participațiune. Tribunalul Bihor, secția comercială, prin sentința nr. 2488 din 15 decembrie 2004 a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis în parte acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu.

Totodată s-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune-interese și în continuare de 2.000 euro lunar până la părăsirea spațiului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., litigiul anterior privind evacuarea fiind soluționat pe cale ordonanței președințiale. S-a mai reținut că reclamantul în calitate de proprietar în virtutea dreptului de dispoziție, este titularul îndreptățit de a i se conferi exercitarea în plenitudine a dreptului de proprietate, astfel că în baza art. 480 C. civ. s-a dispus evacuarea pârâtei. Cu privire la capetele de cerere privind daunele, soluția de respingere a acestora a fost motivată pe faptul că pârâta este titulara unui just titlu materializat în contractul de asociere în participațiune și deci fapta acesteia de a deține bunul pentru desfășurarea unei activități comerciale nu constituie faptă ilicită.

În apel după casare, urmare depunerii raportului de expertiză reclamantul –apelant și-a precizat despăgubirile solicitate la nivelul sumei de 946.447,94 ron reprezentând câștig nerealizat ca urmare a neutilizării spațiului suma de 269.565,56 ron reprezentând cheltuieli cu închirierea unui spațiu distinct, reactualizată și suma de 51.445,82 lei reprezentând cheltuieli de amenajare a spațiului închiriat. Prin decizia nr. 51 din 29 aprilie 2008 s-a admis apelul reclamantului și pârâta a fost obligată la plata sumei de 946.447,94 ron.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că contractul de asociere în participațiune, invocat drept just titlu al folosinței spațiului nu are caracterul actului juridic vizat de prevederile art. 486 C. civ., el nefiind unul translativ de proprietate, dreptul de proprietate asupra bunului adus cu titlu de folosință în asocierea în participațiune încheiat nefiind cedat, bunul trebuind a fi restituit la încetarea contractului, nefiind transferată nici proprietatea în favoarea celuilalt asociat din contract. Reclamantul nu a fost parte contractantă a contractului de asociere în participațiune, el fiind terț față de operațiunea încheiată neputându-i-se opune continuarea raporturilor contractuale prin subrogație în drepturile societății SC M. SA de către societatea de la care a achiziționat spațiul.

De asemenea nici prevederile art. 1441 C. civ. nu pot fi invocate, atâta vreme cât contractul invocat nu a fost unul de închiriere ori arendă, analogia cu aceste contracte a contractului de asociere în participațiune neputând fi realizată, contractul încheiat neîndeplinind condiția de a fi unul autentic ori cu dată certă conform dispozițiilor art. 1182 C. civ. S-a înlăturat și apărarea pârâtei, în sensul că cererea de despăgubiri ar fi trebuit îndreptată pentru intervenirea evicțiunii în contra vânzătorului spațiului, întrucât dispozițiile invocate nu-i conferă dreptul de a o folosi cu titlu gratuit spațiul în litigiu. În vederea stabilirii cuantumului prejudiciului suferit s-a dispus efectuarea unei expertize care a evidențiat că, pe perioada 1 iulie 2000 - 8 martie 2005 suma este de 946.447,94 ron în temeiul art. 998 – art. 999 C. civ.

Cererea de obligare a pârâtei –intimate la plata contravalorii chiriei achitate de către reclamant pentru a-și desfășura activitatea într-un alt spațiu s-a respins cu motivarea că nu s-a dovedit că acest fapt este o consecință directă decurgând din fapta culpabilă a pârâtei. Împotriva deciziei nr. 51 din 29 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen și legal timbrat SC O.R.A.O. SRL. În motivarea recursului se susține că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii fiind fără temei legal. Se susține că instanța de apel a rămas în pronunțare la data de 15 aprilie 2008, fără ca timbrajul să fie satisfăcut.

Restul motivelor de recurs fac referire la motivările sentinței de fond și apel cu referire la contractul de asociere în participațiune încheiat inițial cu SC M. SA fiind preluat de succesoarea acestei societăți cu drepturi și obligații SC L.B. SA care la rândul său a continuat executarea contractului și a încasat cote de asociere prevăzute în acel contract. De asemenea recurenta susține că la data vânzării spațiului comercial, contractul de asociere în participațiune nu a fost reziliat reclamantul-intimat având cunoștință de ocuparea spațiului în baza acestei convenții. În ședință publică, recurenta a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii în evacuare raportat la temeiul de drept invocat respectiv art. 480 C. civ.

motivând că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dreptul real de proprietate asupra imobilului drept susceptibil de a fi protejat pe calea acțiunii reale în revendicare. De asemenea s-a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 42 și art. 56 C. com. Tot pe cale de excepție față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ. s-a invocat nulitatea încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2007, încheiere prin care a fost desemnat expert contabil d-na K.E.E. care nu figurează pe lista Ministerului Justiției, astfel încât raportul de expertiză omologat în cauză are caracter extrajudiciar.

Se mai invocă și excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere data formulării acțiunii și perioada pentru care a fost obligată la plata contravalorii lipsei de folosință. În ce privesc excepțiile invocate cât și fondul recursului se reține că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1174 din 15 martie 2007 s-au stabilit limitele în care urmează a se judeca pricina. Cu privire la excepția inadmisibilității se reține că prin sentința nr. 2488 din 15 decembrie 2004 s-a dispus evacuarea pârâtei-recurente din spațiul în litigiu, iar apelul promovat de această societate a fost respins urmare recursului declarat de O.S. În condițiile în care sentința mai sus arătată a devenit irevocabilă, excepția inadmisibilității acțiunii privind evacuare a rămas fără obiect.

Cu privire la excepția de necompetență materială a Tribunalului Bihor, se reține că acțiunea a fost introdusă inițial la Judecătoria Oradea, iar prin sentința civilă nr. 6390 din 26 noiembrie 2003 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. De remarcat că excepția de necompetență materială a fost invocată de pârâta-recurentă SC O.R.A.O. SRL București. Deși această sentință de declinare era supusă căii de atac a recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, pârâta nu a uzat de aceasta, hotărârea devenind irevocabilă, intrând în puterea lucrului judecat, în baza art. 377 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. Achiesarea implicită a pârâtei-recurente la dispoziția acestei hotărâri, manifestată prin neexercitarea căii de atac, atrage inadmisibilitatea invocării excepției necompetenței materiale a instanței care a fost învestită în baza unei hotărâri intrate în autoritatea de lucru judecat.

Nu poate fi reținută nici excepția nulității încheierii prin care s-a dispus numirea expertului având în vedere că nu au fost încălcate dispozițiile art. 201 C. proc. civ. din conținutul încheierii ședinței publice din 23 octombrie 2007 rezultând că acesta a fost ales în condițiile art. 202 C. proc. civ. Acțiunea reclamantului a fost înregistrată inițial la Judecătoria Oradea la data de 14 mai 2003 deci cursul prescripției se calculează în raport de această dată, situație în care perioada pentru care recurenta a fost obligată la plată nu încalcă dispozițiile privind prescripția dreptului material la acțiune. Pe fondul recursului se reține că potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate.

Din expunerea motivării recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond, care nu vizează nelegalitatea, știut fiind că recursul nu are caracter devolutiv. Cu privire la timbrajul apelului din actele dosarului rezultă că la data de 15 aprilie 2008 înainte de închiderea dezbaterilor s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru. Așa cum s-a arătat, celelalte critici reprezintă în realitate susțineri ale părților sau instanțelor cu privire la fondul cauzei, deși decizia de casare a stabilit limitele rejudecării apelului. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile invocate de recurentă. Respinge recursul declarat de recurenta SC O.R.A.O. SRL București, împotriva deciziei nr. 51/C/2008-A din 29 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.