ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 786/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6723 din 30

noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă excepția de

necompetență materială a Judecătoriei Oradea și a fost declinată competența de

soluționare a cererii formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu

pârâții V.F. și G.O., în favoarea Tribunalului Bihor cu motivarea că, față de

destinația spațiului în litigiu, natura prezentei cauze este comercială.

Tribunalul Bihor, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința comercială nr. 258/ COM din 28

aprilie 2005 a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Oradea

împotriva pârâților V.F. și G.O., obligând reclamanta și la plata către pârâtă

a sumei de 3.800.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții

instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere sub semnătură

privată, încheiat la data de 12 iulie 2004, pârâta V.F. în calitatea de

proprietar a închiriat societății reclamante, în calitatea de chiriaș, imobilul

situat în Oradea, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 12 iulie 2004

până la 11 iulie 2009, cu o plată a chiriei pentru primele 6 luni de 500 euro,

iar pentru perioada următoare de 700 euro pe lună.

A fost stipulat în contract că

întârzierea plății cu maximum 15 zile atrage automat anularea acestui contract

și dreptul proprietarului de a evacua chiriașul fără nici o pretenție a

acestuia și reînchirierea unui alt chiriaș, această clauză reprezentând de fapt

un pact comisoriu de gradul IV.

Societatea reclamantă

neîndeplinindu-și obligația de plată a chiriei, a operat de drept rezilierea

contractului de închiriere și în consecință proprietara imobilului a încheiat

în mod legal noul contract de comodat.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 122/ A-C din 1

noiembrie 2005 a admis ca fondat apelul declarat de SC A. SRL, împotriva

sentinței nr. 258 din 28 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Oradea-Bihor pe

care a modificat-o în întregime în sensul că a admis acțiunea reclamantei SC A.

SRL formulată, împotriva pârâților V.F. și G.O. A fost obligată pârâta V.F. să

pună la dispoziția reclamantei spațiul situat în Oradea, conform contractului

de închiriere încheiat între părți la data de 12 iulie 2004. S-a mai dispus reintegrarea

reclamantei în spațiul închiriat. De asemenea a fost constatată nulitatea

absolută a contractului de comodat încheiat la data de 1 septembrie 2004 între

pârâta V.F. și pârâtul G.O. având ca obiect același imobil. Au fost obligați în

solidar intimații la plata sumei de 530 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

în ambele instanțe în favoarea apelantei.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a stabilit în principal că sunt fondate criticile apelantei

referitoare la greșita interpretare a clauzei conform căreia întârzierea plății

cu 15 zile atrage automat anularea contractului și dreptul proprietarului de a

evacua chiriașul cu posibilitatea închirierii spațiului altor persoane,

deoarece ipoteza pactului comisoriu de gradul IV nu poate fi susținută în

raport cu prevederile art. 1020-1021 C. civ. Nu a rezultat că apelanta ar fi

fost pusă în întârziere, mai mult aceasta și-a îndeplinit obligația

contractuală privind plata chiriei, așa cum rezultă din actele contabile ale

societății, astfel că nu se poate reține în sarcina sa o neexecutare culpabilă.

Notificarea datată 1 septembrie 2004

a fost trimisă reclamantei tocmai de administratorul său, care avea obligația

să asigure plata la termen a chiriei. Prin această persoană împuternicită să facă

plățile lunare cu titlu de chirie în numele societății, se aduce la cunoștință

apelantei că este noul locatar al spațiului comercial. Astfel, convenția dintre

pârâtul de rangul II, fostul administrator al reclamantei G.O. și proprietara

imobilului V.F. are o cauză ilicită vizând fraudarea intereselor reclamantei.

Împotriva deciziei nr. 122/ A-C din 1

noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ a promovat recurs pârâtul G.O., care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele că se

impunea sancțiunea rezilierii de drept a contractului de închiriere pentru

neplata la data de 15 august a chiriei aferente lunii august 2004, clauza

stipulată de părți are caracterul unui pact comisoriu de gradul IV care

operează fără intervenția instanței și fără nici o altă formalitate, în mod

greșit s-a constatat plata chiriei, solicitându-se admiterea recursului,

modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul respingerii ca nefondat

a apelului și menținerii sentinței instanței de fond, fiind invocat ca temei de

drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul G.O. pentru următoarele considerente:

Este de necontestat că prin

contractul încheiat la data de 12 iulie 2004, între V.F. în calitatea de

proprietar și SC A. SRL, contract sub semnătură privată, având ca obiect

închirierea spațiului cu destinație comercială situat în Oradea, părțile de

comun acord, prin libera lor manifestare de voință, au stabilit perioada,

cuantumul chiriei și modalitatea ei de plată, întinderea drepturilor și

obligațiilor asumate reciproc, precum și sancțiunile care intervin în situația

nerespectării clauzelor contractuale.

Din verificarea întregii

documentații existente la dosarul cauzei rezultă că prin actul adițional la

actul constitutiv al SC A. SRL Oradea, autentificat sub nr. 1507 din 5 august

2004 la N.P.N.L.B. a fost numit în funcția de administrator G.O. Ulterior, la

data de 6 septembrie 2004 acesta a înaintat o notificare către asociatul unic

al SC A. SRL prin care îi aduce la cunoștință că există un nou contract pentru

același spațiu avându-l ca titular pe G.O.

Relevanță juridică în corecta

stabilire a situației de fapt și de drept o au notificările din 7 iulie 2004 și

1 septembrie 2004, prin care asociatul unic al SC A. SRL, numitul D.L.F. face

oferta de plată, prin intermediul B.E.J. B.I. pentru plata chiriei

corespunzătoare lunii septembrie a anului în curs, către proprietara V.F.

Amplu documentat și bine argumentat,

instanța de apel a dat o corectă interpretare clauzelor contractului de

închiriere, constatând că nu există un pact comisoriu de gradul IV, iar părțile

prin această clauză au prevăzut care sunt faptele și împrejurările de natură să

atragă nulitatea contractului, fără ca prin aceasta să fie înlăturat rolul

instanței în constatarea situațiilor stabilite de părți.

Contractul de comodat datat 1

septembrie 2004 încheiat între V.F. în calitatea de comodant și G.O. în

calitatea de comodotar, având ca obiect spațiul în litigiu, raportat la actele

analizate anterior are o cauză ilicită, astfel că în mod corect s-a dispus

constatarea nulității absolute.

Pentru rațiunile juridice expuse,

toate criticile formulate în cererea de recurs de pârâtul G.O. urmează a fi

înlăturate ca neîntemeiate și nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304

C. proc. civ. va fi menținută decizia nr. 122/ A-C din 1 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul G.O. împotriva deciziei nr. 122/ AC din 1 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 22 februarie 2006.