ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3640/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția comercială, la data de 14 noiembrie 2007, reclamanta SC T.C. SRL ORADEA, în contradictoriu cu pârâții R.A.D.E.F. R. BUCUREȘTI și M.C.P.N.B., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtele să fie obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea, str. Transilvaniei „C.P.” județul Bihor și imobilul situat în Salonta str. Libertății „C.V.” județul Bihor. Prin sentința nr. 140/COM/2008 din 16 aprilie 2008, Tribunalul Bihor, secția comercială, a respins excepția prematurității introducerii cererii invocată de pârâtele R.A.D.E.F.

R. BUCUREȘTI și M.C.P.N.B. și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta R.A.D.E.F. R. A admis acțiunea reclamantei fiind obligate pârâtele să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea, str. Transilvaniei „C.P.” și Salonta str. Libertății „C.V.”, ambele situate în județul Bihor, fără cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția prematurității introducerii cererii că, Legea nr. 346/2004 nu instituie o procedură prealabilă și că, Ordonanța nr. 39/2005 aprobată prin Legea nr. 328/2006 nu prevede o procedură prealabilă înainte de sesizarea instanței de judecă, astfel, în raport de dispozițiile art. 109 alin. (2) și art. 137 C. proc.

civ., a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității introducerii cererii. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate le pârâta R.A.D.E.F. R. FILM, instanța a reținut că pârâta deține calitatea de locator în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 încheiat cu reclamanta - în calitate de locatară și în raport de dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 246/2004, a apreciat că este neîntemeiată această excepție, pârâta având calitatea procesuală pasivă de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în calitate de locator al imobilelor respective.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta deține calitatea de locatară a spațiilor în litigiu în baza contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 și a actelor adiționale, contracte de locațiune care sunt în vigoare, nefiind desființate de către părți și față de împrejurarea că aceasta se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii astfel cum a fost definită prin art. 2 din Legea nr. 346/2004, s-a apreciat cererea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință a obligat pârâtele să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea și Salonta, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele R.A.D.E.F.

R. BUCUREȘTI și M.C.P.N.B. În dezvoltarea motivelor de apel formulate de pârâta M.C.P.N.B. s-a considerat netemeinică soluția primei instanțe de respingere a excepțiilor invocate și de admitere a acțiunii reclamantei, deoarece procedând în acest fel instanța a prejudiciat interesele pârâtelor, optând doar pentru analizarea cauzei în raport de Legea nr. 346/2004 normă cu caracter general, fiind nesocotite prevederi imperative prevăzute în art. 129 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de apel formulate de pârâta R.A.D.E.F. R. BUCUREȘTI se susține că, instanța nu a reținut că R.A.D.E.F. nu este proprietara celor două cinematografe, acestea fiind proprietatea Statului Român, conform dispozițiilor art. 65 din O.G.

nr. 39/2005. De asemenea, nu s-a reținut că cinematografele în cauză nu sunt active disponibile și nu sunt înscrise pe lista activelor disponibile cu caracter public, iar respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a R.A.D.E.F. este greșită, deoarece regia are doar în administrare cele două spații, fapt ce nu îi conferă calitate procesual pasivă. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 92/C/2008-A din 30 septembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile pârâtelor, reținând că, nici după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1874/2006 de aprobare a strategiei privind vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic și a terenurilor aferente și nici după întâlnirea părților ca urmare a invitației nr. 7162 din 14 noiembrie 2006 a R.A.D.E.F.

R. și întocmirea procesului verbal din data de 27 noiembrie 2006, când s-a stabilit că intimata și-a respectat clauzele contractuale, a făcut investiții la cele două active aprobate prin documentația de evaluare întocmită de către societate în cadrul celor două proceduri anterioare de vânzare a activelor, nu s-a finalizat procedura demarată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către cele două apelante, acestea invocând faptul că strategia aprobata prin H.G. nr. 1874/2006 fost contestată în instanță de către terțe persoane și că R.A.D.E.F. nu a mai fost mandatată de minister datorită acestui motiv al contestării. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele R.A.D.E.F.

R. BUCUREȘTI și M.C.P.N.B. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1598 din 25 mai 2009, a admis recursurile pârâtelor R.A.D.E.F. R. BUCUREȘTI și M.C.P.N.B., a modificat decizia atacată în sensul admiterii apelurilor formulate de pârâți împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în tot, cu consecința respingerii, ca nefondată, a acțiunii reclamantei SC T.C. SRL ORADEA și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a avut în vedere faptul că, potrivit art. 67 din O.G. nr. 39/2005, vânzarea a fost condiționată de realizarea unei strategii emisă de M.C.P.N.B.

pentru fiecare societate și aprobată prin hotărâre de guvern, iar strategia urma să cuprindă criteriile și modalitățile de realizare ale privatizării și vânzări, sens în care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele pentru obligarea pârâtelor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu raportare doar la ceea ce Legea nr. 346/2004 și O.M.C.C. nr. 2461/2004 au prevăzut, momentul demarării procedurii de vânzare nefiind echivalent cu momentul finalizării acesteia, sub aspectul negocierii prețului, ca element esențial al contractului, față de dispozițiile art. 1295 C. civ. De asemenea, a reținut instanța de recurs că H.G. nr. 1874/2006 a fost anulat și că prin efectul legii, imobilele în cauză au fost trecute în domeniul public, devenind inalienabile.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatoarea SC T.C. SRL ORADEA, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 2 iunie 2009, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea cererii, contestatoarea SC T.C. SRL ORADEA susține că instanța de recurs, prin hotărârea pronunțată, se află în situația reglementată de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și anume „dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale….” Mai susține contestatoarea că, schimbarea regimului juridic al cinematografelor, în sensul trecerii lor în domeniul public de interes local nu se realizează ca efect al apariției O.U.G.

nr. 7/2008, ci ca urmare a adoptării Legii nr. 303/2008, act legislativ apărut după pronunțarea deciziei Curții de Apel Oradea și că din cauza acestei erori, instanța nu a putut aprecia asupra aplicabilității în timp a legii civile, inalienabilitatea imobilului fiind singurul motiv avut în vedere de instanța de recurs. Verificând condițiile de admisibilitate ale acestei căi extraordinare de atac, de retractare, prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare, Înalta Curte constată că susținerile contestatoarei sunt nefondate.

Având în vedere caracterul de excepție al textului mai sus-evocat, analiza susținerilor contestatoarei presupune a avea în vedere acele greșeli materiale care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Se poate observa că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea căreia nu se impune reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor administrate în cauză. Față de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluției, sens în care se constată că motivele invocate nu se circumscriu tezei avute în vedere de prevederile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Repune cauza pe rol. Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.C. SRL ORADEA împotriva deciziei nr. 1598 din 25 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2010