ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1623/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1623/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față, urmare

admiterii cererii de revizuire și anulării deciziei nr. 1598/2009.

Prin cererea înregistrată la data de

14 noiembrie 2007 reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâții R.A.D.E.F.

R.F. și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR a solicitat instanței pronunțarea unei

hotărâri prin care pârâtele să fie obligate să încheie contractul de

vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea, C.P. județul Bihor și

imobilul situat în Salonta C.V. județul Bihor.

În fapt arată că a încheiat cu

pârâta R.A.D.E.F. R.F. Contractul de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998

privind spațiile indicate în petitul cererii, contracte care sunt în vigoare,

fiind încheiate acte adiționale iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii

activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza

contractului de închiriere vor fi vândute la solicitarea locatarului sau

asociatului pe baza prețului negociat stabilit pe baza raportului de valoare

întocmit de un expert acceptat.

Apreciază reclamanta că se

încadrează în condițiile art. 2 din Legea nr. 346/2004 în ceea ce privește numărul

mediu de salariați, cifra de afaceri anuală și investiția în imobil, care

reprezintă mai mult de 15% din valoarea acestora conform expertizelor realizate

și acceptate de către pârâtă.

Mai învederează că în baza H.G. nr. 1874/2006

pentru aprobarea strategiei privind vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol

cinematografic precum și a terenurilor aferente acestora aflate în proprietatea

privată a statului și-a reafirmat intenția fermă de cumpărare a acestor imobile

dar pârâta refuză încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în mod

constant.

Pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI

CULTELOR prin întâmpinare scrisă - fila 8 de la dosar solicită respingerea

cererii, invocând excepția prematurității acțiunii întrucât în conformitate cu

dispozițiile O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia cu modificările și

completările ulterioare, vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol

cinematografic, se poate face pe baza unei strategii specifice emisă de

MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și aprobată prin Hotărârea de Guvern dar pentru

efectuarea vânzării nu există mandatul expres al instituției publice sau

autoritatea căreia acesta funcționează în conformitate cu art. 13 alin. (2) și (3)

coroborat cu art. 1 din Anexa nr. 1 la strategia privind vânzarea sălilor și

grădinilor de spectacol cinematografic.

De asemenea arată că H.G. nr. 1874/2006 privind

strategia vânzării sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic este

contestată, fiind blocată în acest moment.

Consideră de asemenea că în condițiile art. 37 C.

com. până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt

revocabile, prin urmare până la acceptare ofertantul o poate revoca iar adresa

nr. 12 din 18 noiembrie 2004 deși este valabilă din punct de vedere juridic

trebuie avut în vedere că aceasta a fost una cu termen de 5 zile de la primirea

ei.

Pârâta R.A.D.E.R. R.F. prin

întâmpinare scrisă - fila 62 de la dosar invocă de asemenea excepția

prematurității introducerii acțiunii , invocând aceeași stare de fapt ca și

pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și excepția lipsei calității procesuale

pasive.

Tribunalul Bihor, secția comercială,

prin sentința nr. 140 din 16 aprilie 2008 a respins excepția prematurității și a lipsei calității procesuale pasive și pe fond a admis acțiunea astfel cum a

fost formulată.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut că Legea nr. 346/2004 nu instituie o procedură prealabilă

precum și Ordonanța nr. 39/2005 aprobată prin Legea nr. 328/2006 nu prevede o

procedură prealabilă înainte de sesizarea instanței de judecată.

În ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale pasive invocate de către pârâta R.A.D.E.R. R.F., s-a

apreciat că pârâta deține calitatea de locator în baza Contractului de

închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 încheiat cu reclamanta - în calitate de

locatară.

În conformitate cu art. 12 alin. (2) din Legea

nr. 246/2004 Regiile autonome sunt obligate ca în termen de 90 zile de la

depunerea cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii să încheie

contracte de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) și d), situație

față de care evident, în condițiile art. 109 C. proc. civ. pârâta are calitatea

procesuală pasivă de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în calitate de

locator al imobilelor.

Cu privire la fondul cauzei, s-a

apreciat că reclamanta deține calitatea de locatară a spațiilor situate în

Oradea, „C.P.” județul Bihor și imobilul situat în Salonta C.V. județul Bihor

în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 și a actelor

adiționale, contracte de locațiune care sunt în vigoare, nefiind desființate de

către părți.

La data de 18 noiembrie 2007 pârâta

a formulat o ofertă privind cumpărarea sau încheierea unui contract de leasing

imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare prin negociere directă a

activelor pe care le deține, reclamantei - ofertă care a fost acceptată de

către reclamantă conform adresei nr. 347 din 26 noiembrie 2004.

În ceea ce privește susținerile

pârâtei MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR de respingere a cererii întrucât în

condițiile art. 37 C. com. nu s-a încheiat acordul de voință între părți

întrucât până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt

revocabile, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate deoarece oferta de

vânzare-cumpărare precum și modalitatea de transmitere a dreptului de

proprietate este stabilită prin lege, respectiv art. 12 alin. (2) din Legea nr.

246/2004 respectiv la cererea întreprinderii în termen de 90 de zile de la

depunerea cererii Regia autonomă este obligată să încheie contractul de

vânzare-cumpărare prevăzut la alin. (1) lit. b) și d).

Având în vedere că reclamanta se

încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii astfel cum a fost

definitivă prin art. 2 din Legea nr. 346/2004, că are calitatea de locatar

asupra spațiilor aparținând Regiei autonome conform contractelor de închiriere

aflate la dosar, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la

cumpărarea spațiului în condițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 2346/2004.

Răspunzând criticilor formulate de

pârâte, Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, prin decizia nr. 92 din 30 septembrie 2008 a respins apelurile ca neîntemeiate.

În fundamentarea soluției

pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că în esență, că pârâta R.A.D.E.R.

R.F. are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 12 din Legea nr. 346/2004

prevăzându-se calitatea de locator al acesteia, iar O.G. nr. 39/2005 și H.G.

nr. 1874/2006 sub a căror incidență intră, de asemenea, cererea reclamantei,

vânzarea activelor de către stat prin MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR are loc

prin intermediul acestei regii autonome, ce are în administrare spațiile

respective.

Cu privire la excepția de prematuritate

a reținut că niciuna dintre legile incidente nu prevede o procedură prealabilă.

Pe fond, s-a reținut că reclamanta a

îndeplinit condițiile prevăzute de art. 3, art. 12 din Legea nr. 346/2004 și

ale Ordinului nr. 2461/2004, privitoare la cumpărarea activelor ce le deține cu

titlu de chirie și cum prin negociere directă s-a continuat procedura de

cumpărare și în temeiul prevederilor art. 67 din O.G. nr. 39/2005 și a

strategiei aprobate prin H.G. nr. 1874/2006, refuzul pârâtelor de a finaliza

procedura demarată și a încheia contractele de vânzare-cumpărare în termenele

prevăzute este nejustificat față de oferta de vânzare acceptată dar

nefinalizată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Faptul că H.G. nr. 1874/2006 a fost anulată

ulterior cererii de cumpărare pe cale judecătorească, nu este de natură a

conduce la o altă concluzie.

Împotriva acestei hotărâri au

formulat recurs, în termenul legal, ambele pârâte pe care l-au timbrat și

motivat în fapt și în drept potrivit cerințelor art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

Pârâta R.A.D.E.F. R.F. a invocat

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a

susținut că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii

judecătorești, calificând activele C.P. situat în Oradea, județul Bihor și C.V.

situat în Salonta județul Bihor, ca fiind disponibile în sensul art. 12 din

Legea nr. 346/2004, deși potrivit art. 13 alin. (4) din această lege regiile

autonome sunt cele abilitate prin lege să facă acest lucru, iar acestea nu figurează

în listă.

Regimul juridic aplicabil acestor

active nu îl constituie Legea nr. 346/2004, privind stimularea înființării și

dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, ci O.G. nr. 39/2005 privind

cinematografia – lege cu caracter special, aprobată prin Legea nr.328/2006,

prin care se statuează la art. 67 - că diminuarea participației statului la

unitățile aflate sub autoritatea MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR prevăzute la

art. 66, precum și vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic

și terenurile aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și

în administrarea R.A.D.E.F. R.F. se poate face pe baza unei strategii emise de

MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și aprobate prin Hotărâre a Guvernului.

O astfel de strategie a fost aprobată prin H.G.

nr. 1874/2006, act atacat, însă, în justiție, ceea ce a determinat invocarea

excepției de prematuritate a introducerii acțiunii până la soluționarea cauzei,

or instanța de apel motivează eronat că s-ar fi făcut referire la o procedură

prealabilă prevăzută de O.G. nr. 39/2005.

H.G. nr. 1874/2006 a fost anulată,

iar ordinul Ministerul Culturii și Cultelor nr. 2461/2004 dat în aplicarea

Legii nr. 346/2004 a fost abrogat, încât acțiunea este inadmisibilă.

Pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR

a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și

a susținut că numai R.A.D.E.F. R.F. avea dreptul acordat prin Legea nr. 346/2004,

din coroborarea art. 12 cu art. 13 alin. (4) și (5) din lege, de a stabili și

întocmi lista cuprinzând activele disponibile, or față de obiectul acțiunii

care nu îl constituie constatarea existenței unui drept ci obligația de a face,

instanța de apel în mod greșit a fost preocupată să constate că reclamanta

îndeplinește condițiile art. 2 din lege, depășindu-și astfel atribuțiile

puterii judecătorești.

Recursurile sunt nefondate.

Referitor la motivul prevăzut de

art. 304 pct. 4 C. proc. civ., ambele recurente-pârâte, au invocat faptul că

instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, argumentând acest

punct de vedere prin faptul că aceste imobile nu sunt active disponibile, iar

prin urmare nu pot face obiectul obligației prevăzute de Legea nr. 346/2004.

Singurul argument în susținerea

acestei poziții, invocat de recurente, îl reprezintă neînscrierea acestor

imobile pe lista activelor disponibile întocmită de R.A.D.E.R. R.F.

În mod corect, atât instanța de

fond, cât și Curtea de Apel Oradea, au respins această apărare, constatând că

nu înscrierea unui activ pe listă îi conferă acestuia caracterul de activ

disponibil, ci acest atribut trebuie analizat conform prevederilor legale, în

cazul de față art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 care definește

criteriile de încadrare a unui activ în categoria celor disponibile și anume că

acestea să nu fie utilizate de către regia autonomă pentru o perioadă de 3

luni. După cum lesne se poate observa regia nu a mai utilizat aceste imobile

pentru destinația de cinematograf de mai bine de 7 ani.

Mai mult, în motivarea sentinței,

Curtea de Apel Oradea, reține, în mod corect și legal, faptul că lista depusă

la dosar de R.A.D.E.R. R.F. a fost întocmită la data de 5 martie 2008, iar

procedura de vânzare a acestor imobile a fost inițiată de R.A.D.E.R. R.F. în

anul 2004.

În mod corect, instanța reține faptul

că R.A.D.E.R. R.F. inițiind din proprie inițiativă procedura de vânzare a

acestor imobile în anul 2004, a recunoscut practic caracterul de activ

disponibil al acestor imobile.

De altfel pârâtele nu au depus nici

o probă din care să rezulte faptul că ele utilizează imobilele ce fac obiectul

prezentei acțiuni pentru activități proprii (exploatare/difuzare

cinematografică).

Faptul că societatea reclamantă

îndeplinește cerințele legale de a beneficia de dreptul de a cumpăra aceste

imobile, a fost recunoscut și de către pârâte atât prin întâmpinările depuse în

primă instanță, cât și prin adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004, prin care R.A.D.E.R.

R.F. aduce la cunoștința societății noastre faptul că îndeplinește condițiile

prevăzute de Ordinul nr. 2461/2004 emis în baza Legii nr. 346/2004 și a

solicitat societății să-și exprime opțiunea de cumpărare a sălilor de

cinematograf deținute în baza unor contracte de închiriere.

Referitor la motivul prevăzut de

art. 304, pct. 9 C. proc. civ., recurentele-pârâte, invocă neaplicativitatea

prevederilor Legii nr. 346/2004 în prezenta cauză.

În baza normelor legale mai sus

amintite - Legea nr. 346/2004 - privind stimularea înființării și dezvoltării

întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a celorlalte acte normative incidente

Ordinului nr. 2461/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea

prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing pentru unele

active aflate în patrimoniul R.A.D.E.R. R.F., societatea a formulat cereri

succesive de cumpărare a acestor imobile, cereri cărora atât pârâta R.A.D.E.R.

R.F., cât și pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor nu le-a dat curs în

termenul prevăzut de normele legale (ex: 90 de zile conform Legii nr. 346/2004).

Trebuie menționat că, în baza Legii nr. 346/2004,

Ministerul Culturii și Cultelor a emis Ordinul nr. 2461/2004 de aprobare a

Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă și încheierea

contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.A.D.E.R.

R.F.. În conformitate cu prevederile acestui Ordin, R.A.D.E.R. R.F. a solicitat

societății, prin adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004 (depusă la dosarul

cauzei), să-și „exprime opțiunea în ceea ce privește cumpărarea

cinematografelor pe care îl deține în baza contractului de închiriere”. În baza

acestei oferte de vânzare, societatea intimată a transmis R.A.D.E.R. R.F.

opțiunea fermă de cumpărare a acestor imobile, așa cum rezultă din adresa nr. 347

din 26 noiembrie 2004, respectiv adresa nr. 348 din 26 noiembrie 2004.

Așadar, după cum lesne se poate observa,

condițiile de valabilitate ale consimțământului în ceea ce privește încheierea

contractelor de vânzare-cumpărare ale acestor imobile au fost îndeplinite la

data exprimării din partea societății a acordului ferm de cumpărare.

Conform prevederilor Normelor Metodologice s-au

efectuat expertize valorice imobiliare ale spațiilor prin care s-a constatat că

societatea îndeplinește condițiile privitoare la efectuarea investițiilor în

aceste imobile, urmând ca părțile să stabilească o dată pentru negocierea

prețului pentru fiecare imobil în parte.

De reținut că schimbarea regimului juridic al

cinematografelor, în sensul trecerii lor în domeniul public de interes local

s-a realizat ca efect al adoptării Legii nr. 303/2008, act normativ apărut după

pronunțarea instanței de apel.

Deci caracterul de bun public al imobilelor

trebuie analizat la momentul nașterii raportului juridic între părți.

Conform art. 1 C. civ. coroborat cu art. 15 alin.

(2) din Constituția României, legea civilă dispune numai pentru viitor și nu

are putere retroactivă, astfel încât modificările legislative survenite pe

parcursul soluționării dosarului nu poate influența sau modifica cadrul legal

incident la momentul nașterii raportului juridic.

Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de

pârâții R.A.D.E.F. R.F. București și MINISTERUL CULTURII ȘI PATRIMONIULUI

NAȚIONAL București, împotriva deciziei nr. 92/C-A din 30 septembrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14

aprilie 2011.