ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1623/2011

Asupra recursurilor de față, urmare admiterii cererii de revizuire și anulării deciziei nr. 1598/2009. Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2007 reclamanta SC T.C. SRL în contradictoriu cu pârâții R.A.D.E.F. R.F. și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtele să fie obligate să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilele situate în Oradea, C.P. județul Bihor și imobilul situat în Salonta C.V. județul Bihor. În fapt arată că a încheiat cu pârâta R.A.D.E.F. R.F.

Contractul de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 privind spațiile indicate în petitul cererii, contracte care sunt în vigoare, fiind încheiate acte adiționale iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere vor fi vândute la solicitarea locatarului sau asociatului pe baza prețului negociat stabilit pe baza raportului de valoare întocmit de un expert acceptat. Apreciază reclamanta că se încadrează în condițiile art. 2 din Legea nr. 346/2004 în ceea ce privește numărul mediu de salariați, cifra de afaceri anuală și investiția în imobil, care reprezintă mai mult de 15% din valoarea acestora conform expertizelor realizate și acceptate de către pârâtă.

Mai învederează că în baza H.G. nr. 1874/2006 pentru aprobarea strategiei privind vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic precum și a terenurilor aferente acestora aflate în proprietatea privată a statului și-a reafirmat intenția fermă de cumpărare a acestor imobile dar pârâta refuză încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în mod constant. Pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR prin întâmpinare scrisă - fila 8 de la dosar solicită respingerea cererii, invocând excepția prematurității acțiunii întrucât în conformitate cu dispozițiile O.G.

nr. 39/2005 privind cinematografia cu modificările și completările ulterioare, vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, se poate face pe baza unei strategii specifice emisă de MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și aprobată prin Hotărârea de Guvern dar pentru efectuarea vânzării nu există mandatul expres al instituției publice sau autoritatea căreia acesta funcționează în conformitate cu art. 13 alin. (2) și (3) coroborat cu art. 1 din Anexa nr. 1 la strategia privind vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic. De asemenea arată că H.G. nr. 1874/2006 privind strategia vânzării sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic este contestată, fiind blocată în acest moment.

Consideră de asemenea că în condițiile art. 37 C. com. până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt revocabile, prin urmare până la acceptare ofertantul o poate revoca iar adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004 deși este valabilă din punct de vedere juridic trebuie avut în vedere că aceasta a fost una cu termen de 5 zile de la primirea ei. Pârâta R.A.D.E.R. R.F. prin întâmpinare scrisă - fila 62 de la dosar invocă de asemenea excepția prematurității introducerii acțiunii , invocând aceeași stare de fapt ca și pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și excepția lipsei calității procesuale pasive. Tribunalul Bihor, secția comercială, prin sentința nr. 140 din 16 aprilie 2008 a respins excepția prematurității și a lipsei calității procesuale pasive și pe fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că Legea nr. 346/2004 nu instituie o procedură prealabilă precum și Ordonanța nr. 39/2005 aprobată prin Legea nr. 328/2006 nu prevede o procedură prealabilă înainte de sesizarea instanței de judecată. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâta R.A.D.E.R. R.F., s-a apreciat că pârâta deține calitatea de locator în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 încheiat cu reclamanta - în calitate de locatară. În conformitate cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 246/2004 Regiile autonome sunt obligate ca în termen de 90 zile de la depunerea cererilor de către întreprinderile mici și mijlocii să încheie contracte de vânzare-cumpărare prevăzute la alin. (1) lit. b) și d), situație față de care evident, în condițiile art. 109 C. proc.

civ. pârâta are calitatea procesuală pasivă de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în calitate de locator al imobilelor. Cu privire la fondul cauzei, s-a apreciat că reclamanta deține calitatea de locatară a spațiilor situate în Oradea, „C.P.” județul Bihor și imobilul situat în Salonta C.V. județul Bihor în baza Contractului de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998 și a actelor adiționale, contracte de locațiune care sunt în vigoare, nefiind desființate de către părți. La data de 18 noiembrie 2007 pârâta a formulat o ofertă privind cumpărarea sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare prin negociere directă a activelor pe care le deține, reclamantei - ofertă care a fost acceptată de către reclamantă conform adresei nr. 347 din 26 noiembrie 2004. În ceea ce privește susținerile pârâtei MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR de respingere a cererii întrucât în condițiile art. 37 C. com.

nu s-a încheiat acordul de voință între părți întrucât până ce contractul nu este perfect, propunerea și acceptarea sunt revocabile, instanța urmează a le respinge ca neîntemeiate deoarece oferta de vânzare-cumpărare precum și modalitatea de transmitere a dreptului de proprietate este stabilită prin lege, respectiv art. 12 alin. (2) din Legea nr. 246/2004 respectiv la cererea întreprinderii în termen de 90 de zile de la depunerea cererii Regia autonomă este obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare prevăzut la alin. (1) lit. b) și d). Având în vedere că reclamanta se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii astfel cum a fost definitivă prin art. 2 din Legea nr. 346/2004, că are calitatea de locatar asupra spațiilor aparținând Regiei autonome conform contractelor de închiriere aflate la dosar, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la cumpărarea spațiului în condițiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 2346/2004.

Răspunzând criticilor formulate de pârâte, Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 92 din 30 septembrie 2008 a respins apelurile ca neîntemeiate. În fundamentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că în esență, că pârâta R.A.D.E.R. R.F. are calitate procesuală pasivă, potrivit art. 12 din Legea nr. 346/2004 prevăzându-se calitatea de locator al acesteia, iar O.G. nr. 39/2005 și H.G. nr. 1874/2006 sub a căror incidență intră, de asemenea, cererea reclamantei, vânzarea activelor de către stat prin MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR are loc prin intermediul acestei regii autonome, ce are în administrare spațiile respective.

Cu privire la excepția de prematuritate a reținut că niciuna dintre legile incidente nu prevede o procedură prealabilă. Pe fond, s-a reținut că reclamanta a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 3, art. 12 din Legea nr. 346/2004 și ale Ordinului nr. 2461/2004, privitoare la cumpărarea activelor ce le deține cu titlu de chirie și cum prin negociere directă s-a continuat procedura de cumpărare și în temeiul prevederilor art. 67 din O.G. nr. 39/2005 și a strategiei aprobate prin H.G. nr. 1874/2006, refuzul pârâtelor de a finaliza procedura demarată și a încheia contractele de vânzare-cumpărare în termenele prevăzute este nejustificat față de oferta de vânzare acceptată dar nefinalizată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Faptul că H.G. nr. 1874/2006 a fost anulată ulterior cererii de cumpărare pe cale judecătorească, nu este de natură a conduce la o altă concluzie. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, ambele pârâte pe care l-au timbrat și motivat în fapt și în drept potrivit cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Pârâta R.A.D.E.F. R.F. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, calificând activele C.P. situat în Oradea, județul Bihor și C.V. situat în Salonta județul Bihor, ca fiind disponibile în sensul art. 12 din Legea nr. 346/2004, deși potrivit art. 13 alin. (4) din această lege regiile autonome sunt cele abilitate prin lege să facă acest lucru, iar acestea nu figurează în listă.

Regimul juridic aplicabil acestor active nu îl constituie Legea nr. 346/2004, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, ci O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia – lege cu caracter special, aprobată prin Legea nr.328/2006, prin care se statuează la art. 67 - că diminuarea participației statului la unitățile aflate sub autoritatea MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR prevăzute la art. 66, precum și vânzarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic și terenurile aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F. R.F. se poate face pe baza unei strategii emise de MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR și aprobate prin Hotărâre a Guvernului.

O astfel de strategie a fost aprobată prin H.G. nr. 1874/2006, act atacat, însă, în justiție, ceea ce a determinat invocarea excepției de prematuritate a introducerii acțiunii până la soluționarea cauzei, or instanța de apel motivează eronat că s-ar fi făcut referire la o procedură prealabilă prevăzută de O.G. nr. 39/2005. H.G. nr. 1874/2006 a fost anulată, iar ordinul Ministerul Culturii și Cultelor nr. 2461/2004 dat în aplicarea Legii nr. 346/2004 a fost abrogat, încât acțiunea este inadmisibilă. Pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. și a susținut că numai R.A.D.E.F. R.F.

avea dreptul acordat prin Legea nr. 346/2004, din coroborarea art. 12 cu art. 13 alin. (4) și (5) din lege, de a stabili și întocmi lista cuprinzând activele disponibile, or față de obiectul acțiunii care nu îl constituie constatarea existenței unui drept ci obligația de a face, instanța de apel în mod greșit a fost preocupată să constate că reclamanta îndeplinește condițiile art. 2 din lege, depășindu-și astfel atribuțiile puterii judecătorești. Recursurile sunt nefondate. Referitor la motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., ambele recurente-pârâte, au invocat faptul că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, argumentând acest punct de vedere prin faptul că aceste imobile nu sunt active disponibile, iar prin urmare nu pot face obiectul obligației prevăzute de Legea nr. 346/2004.

Singurul argument în susținerea acestei poziții, invocat de recurente, îl reprezintă neînscrierea acestor imobile pe lista activelor disponibile întocmită de R.A.D.E.R. R.F. În mod corect, atât instanța de fond, cât și Curtea de Apel Oradea, au respins această apărare, constatând că nu înscrierea unui activ pe listă îi conferă acestuia caracterul de activ disponibil, ci acest atribut trebuie analizat conform prevederilor legale, în cazul de față art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 care definește criteriile de încadrare a unui activ în categoria celor disponibile și anume că acestea să nu fie utilizate de către regia autonomă pentru o perioadă de 3 luni. După cum lesne se poate observa regia nu a mai utilizat aceste imobile pentru destinația de cinematograf de mai bine de 7 ani.

Mai mult, în motivarea sentinței, Curtea de Apel Oradea, reține, în mod corect și legal, faptul că lista depusă la dosar de R.A.D.E.R. R.F. a fost întocmită la data de 5 martie 2008, iar procedura de vânzare a acestor imobile a fost inițiată de R.A.D.E.R. R.F. în anul 2004. În mod corect, instanța reține faptul că R.A.D.E.R. R.F. inițiind din proprie inițiativă procedura de vânzare a acestor imobile în anul 2004, a recunoscut practic caracterul de activ disponibil al acestor imobile. De altfel pârâtele nu au depus nici o probă din care să rezulte faptul că ele utilizează imobilele ce fac obiectul prezentei acțiuni pentru activități proprii (exploatare/difuzare cinematografică). Faptul că societatea reclamantă îndeplinește cerințele legale de a beneficia de dreptul de a cumpăra aceste imobile, a fost recunoscut și de către pârâte atât prin întâmpinările depuse în primă instanță, cât și prin adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004, prin care R.A.D.E.R.

R.F. aduce la cunoștința societății noastre faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul nr. 2461/2004 emis în baza Legii nr. 346/2004 și a solicitat societății să-și exprime opțiunea de cumpărare a sălilor de cinematograf deținute în baza unor contracte de închiriere. Referitor la motivul prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ., recurentele-pârâte, invocă neaplicativitatea prevederilor Legii nr. 346/2004 în prezenta cauză. În baza normelor legale mai sus amintite - Legea nr. 346/2004 - privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, precum și a celorlalte acte normative incidente Ordinului nr. 2461/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.A.D.E.R.

R.F., societatea a formulat cereri succesive de cumpărare a acestor imobile, cereri cărora atât pârâta R.A.D.E.R. R.F., cât și pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor nu le-a dat curs în termenul prevăzut de normele legale (ex: 90 de zile conform Legii nr. 346/2004). Trebuie menționat că, în baza Legii nr. 346/2004, Ministerul Culturii și Cultelor a emis Ordinul nr. 2461/2004 de aprobare a Normelor metodologice privind vânzarea prin negociere directă și încheierea contractelor de leasing pentru unele active aflate în patrimoniul R.A.D.E.R. R.F.. În conformitate cu prevederile acestui Ordin, R.A.D.E.R. R.F. a solicitat societății, prin adresa nr. 12 din 18 noiembrie 2004 (depusă la dosarul cauzei), să-și „exprime opțiunea în ceea ce privește cumpărarea cinematografelor pe care îl deține în baza contractului de închiriere”.

În baza acestei oferte de vânzare, societatea intimată a transmis R.A.D.E.R. R.F. opțiunea fermă de cumpărare a acestor imobile, așa cum rezultă din adresa nr. 347 din 26 noiembrie 2004, respectiv adresa nr. 348 din 26 noiembrie 2004. Așadar, după cum lesne se poate observa, condițiile de valabilitate ale consimțământului în ceea ce privește încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ale acestor imobile au fost îndeplinite la data exprimării din partea societății a acordului ferm de cumpărare. Conform prevederilor Normelor Metodologice s-au efectuat expertize valorice imobiliare ale spațiilor prin care s-a constatat că societatea îndeplinește condițiile privitoare la efectuarea investițiilor în aceste imobile, urmând ca părțile să stabilească o dată pentru negocierea prețului pentru fiecare imobil în parte.

De reținut că schimbarea regimului juridic al cinematografelor, în sensul trecerii lor în domeniul public de interes local s-a realizat ca efect al adoptării Legii nr. 303/2008, act normativ apărut după pronunțarea instanței de apel. Deci caracterul de bun public al imobilelor trebuie analizat la momentul nașterii raportului juridic între părți. Conform art. 1 C. civ. coroborat cu art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea civilă dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă, astfel încât modificările legislative survenite pe parcursul soluționării dosarului nu poate influența sau modifica cadrul legal incident la momentul nașterii raportului juridic. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții R.A.D.E.F. R.F. București și MINISTERUL CULTURII ȘI PATRIMONIULUI NAȚIONAL București, împotriva deciziei nr. 92/C-A din 30 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 aprilie 2011.