ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 743/2011

HOTĂRÂRE
17.02.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 743/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

înregistrată la data de 2 iunie 2009, revizuienta SC T.T.C. COM SRL Oradea a

solicitat admiterea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1598

din 25 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială

în dosarul nr. 5.101/111/2007, invocând dispozițiile art. 322 C. proc. civ., cu

mențiunea că motivele vor fi depuse ulterior.

La termenul din 10 decembrie 2009

revizuienta a evocat împrejurarea că instanța de recurs s-a aflat în eroare atunci

când a pronunțat decizia a cărei anulare se cere întrucât schimbarea regimului

juridic al cinematografelor, în sensul trecerii lor în domeniul public de

interes local nu se realizează ca efect al apariției O.U.G. nr. 7/2008, ci ca

urmare a adoptării Legii nr. 303/2008, act legislativ apărut după pronunțarea

hotărârii judecătorești a Curții de Apel Oradea.

Față de aceste aspecte devin

aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. și anume că instanța de

recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut.

Pe parcursul soluționării cauzei, la

termenul din 22 aprilie 2010 revizuienta SC T.T.C. COM SRL a mai depus o cerere

intitulată „precizări în completarea motivelor” susținând că sunt aplicabile și

dispozițiile art. 322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Astfel, în situația în care pe rolul

Curții Constituționale se afla în curs de soluționare dosarul nr. 5548D/2009

având ca obiect analizarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Legii nr. 303/2008, instanța de recurs nu trebuia să treacă la judecarea

pricinii.

Mai mult, conform actelor depuse,

intimatele au fost obligate prin hotărâri definitive și irevocabile să vândă

imobilele deținute de ele în baza unor contracte de închiriere către

utilizatorii lor.

Intimatele R.A.D.E.F. R.F. București

și Ministerul Culturii și Patrimoniului Național București au depus întâmpinări

prin care au cerut respingerea revizuirii.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de motivele invocate în cererea de

revizuire, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite cererea pentru

următoarele considerente.

Potrivit deciziei nr. 1598 din 25

mai 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursurile declarate de pârâții R.A.D.E.F.R.F. București și Ministerul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național împotriva deciziei nr. 92 din 30

septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea pe care a modificat-o în sensul că a

admis apelurile formulate de pârâți împotriva sentinței nr. 140 din 16 aprilie 2008 a Tribunalului Bihor, pe care a schimbat-o în tot, cu consecința respingerii ca nefondată a

acțiunii reclamantei SC T.T.C. COM SRL Oradea.

În fundamentarea acestei soluții,

s-a avut în vedere regimul juridic al imobilelor în cauză constatându-se că

potrivit art. 67 din O.G. nr. 39/2005, vânzarea a fost condiționată de

realizarea unei strategii emisă de Ministerul Culturii și Cultelor pentru

fiecare societate și aprobată prin hotărârea Guvernului, ceea ce echivala cu un

mandat expres, iar strategia urma să cuprindă criteriile și modalitățile de

realizare ale privatizării. În acest sens părțile au încheiat procesul-verbal

din 27 noiembrie 2006, în baza H.G. nr. 1874/2006, dată însă de la care

corespondența lor a încetat.

Așa cum a stabilit chiar instanța de

recurs și este de necontestat acest aspect, între reclamantă și pârâte s-au

încheiat contractele de închiriere nr. 2 din 1 aprilie 1998, având ca obiect

folosința Cinematografului Patria situat în Oradea și respectiv contractul nr. 8

din 20 iulie 2004 având ca obiect Cinematograful Victoria situat în Salonta.

De remarcat că cererea de chemare în

judecată a reclamantei are indicat ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și

mijlocii, respectiv art. 12 lit. b) care stipulează expres că activele

disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza unor

contracte de închiriere cu regiile autonome vor fi vândute, la solicitarea

locatarului sau asociatului la prețul negociat stabilit în baza raportului de

evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor

efectuate în activ de către locatar.

De remarcat că reglementările

cuprinse în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. sunt circumscrise necesității de a se

înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceiași

cauză și aceleași părți.

Revizuienta a făcut dovada prin

hotărârile judecătorești irevocabile depuse, că pârâții Ministerul Culturii și

Cultelor și R.A.D.E.F.R.F. București au fost obligați să respecte procedura de

vânzare-cumpărare a activului, declanșată sub imperiul Legii nr. 346/2004, a O.U.G.

nr. 88/1997 și a Ordinului Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2461 din 28

octombrie 2004.

În acest context, revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii

lucrului judecat și care conduce la admiterea cererii de revizuire formulată de

revizuienta SC T.T.C. COM SRL împotriva deciziei nr. 1598 din 25 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Pentru aceste rațiuni urmează a

schimba în tot decizia atacată cu consecința anulării ei și a fixării

termenului pentru rejudecarea recursului la data de 14 aprilie 2011, cu citarea

părților.

Admite cererea de revizuire formulată de

revizuenta SC T.T.C. COM SRL Oradea împotriva

deciziei nr. 1598

de la 25 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, schimbă în tot decizia și, drept

consecință, o anulează și fixează termen pentru rejudecarea recursului la data

de 14 aprilie 2011 pentru când se vor cita părțile.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17

februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-03-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1034/2009
28/2006, strategia aprobată prin H.G. nr. 1874/2006 fiind anulată prin decizia nr. 2579 din 20 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin precizările depuse la dosar la 24 martie 20
ÎCCJ 2010-11-02
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3640/2010
.N.B. pentru fiecare societate și aprobată prin hotărâre de guvern, iar strategia urma să cuprindă criteriile și modalitățile de realizare ale privatizării și vânzări, sens în care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele pentru obliga
ÎCCJ 2011-12-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4137/2011
nr. 119/A din 7 iunie 2010, pronunțată de Secția comercială a Curții de Apel Timișoara, în sensul că s-au admis apelurile declarat de pârâți împotriva sentinței nr. 2872 din 26 octombrie 2009, pronunțată de Secția comercială a Tribunalului
ÎCCJ 2012-11-20
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7121/2012
depășirea termenului legal, imperativ, de decădere, de o lună, reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C. proc. civ., care se împlinea în cazul primei hotărâri la data de 30 iunie 2011 și în cazul celei de-a doua hotărâri la data d
ÎCCJ 2011-04-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1621/2011
Asupra recursului de față; Prin cererea, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2010, sub nr. 155/35/C/2009 revizuienții G.G. și G.L., în contradictoriu cu
Sursă