ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1621/2011

Asupra recursului de față; Prin cererea, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2010, sub nr. 155/35/C/2009 revizuienții G.G. și G.L., în contradictoriu cu intimații SC I.S.P. ROMÂNIA (fostă B.C.W.B.), sucursala Oradea, SC G.M.I. SRL – prin lichidator C.V.A.I.P.U.R.L. Oradea, SC T. SRL, Oradea, și SC S.M.O. SRL – prin administrator judiciar A.M., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună revizuirea deciziei nr. 80/2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 773/C/2006, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 544/COM/2005, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 8640/COM/2002, cu admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, suspendarea executării deciziei nr. 80/2006-A/C până la soluționarea irevocabilă a prezentei cereri de revizuire, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că, art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea „dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”, înscrisurile noi la care se referă fiind: adresa nr. 6501 din 6 decembrie 2006 comunicată de W.B.

SA, sucursala Oradea, către SC G.M.I. SRL; contractul de credit nr. 212 din 27 decembrie 2000, încheiat între intimata de rândul 1 și 2; contractul de cesiune nr. 1 din 27 decembrie 2000, încheiat între intimata de rândul 1 și 2; contractul de credit nr. 29 din 1 martie 2001, încheiat între intimata de rândul 1 și 2, susținând astfel că, în raport cu prevederile acestui articol de lege privind admisibilitatea revizuirii, condițiile impuse sunt întrunite, înscrisurile arătate făcând dovada fraudei la lege, conform art. 948 pct. 4 C. civ., care în raport cu art. 966 și art. 968 C. civ. trebuie să conducă la constatarea nulității absolute a actelor deduse judecății.

Prin decizia nr. 114/A-C din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire și a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării deciziei nr. 80/C/C din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al cererii de revizuire hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de către o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Pentru a putea fi supusă revizuirii, este necesar ca prin hotărârea atacată să se evoce fondul.

În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor. Hotărârea instanței de apel evocă fondul atunci când prin ea s-a admis apelul și, fie s-a anulat sentința și s-a cercetat fondul, fie s-a schimbat sentința. Prin urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire. În speță, prin decizia nr. 80/A/2006 a Curții de Apel Oradea, a cărei revizuire se cere, a fost respins apelul formulat de revizuienți împotriva sentinței nr. 544/2005 a Tribunalului Bihor.

În ceea ce privește solicitarea revizuienților, de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Bihor, s-a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Prin cererea de revizuire formulată în cauză s-a solicitat revizuirea decizie nr. 80/A/2006 a Curții de Apel Oradea, iar instanța de apel, prin încheierea din 19 mai 2009 a respins cererea formulată de revizuienți, de modificare a obiectului cererii de revizuire, în sensul că hotărârea atacată cu revizuire ar fi sentința nr. 544/2005 a Tribunalului Bihor și nu decizia Curții de Apel Oradea. Însă, competența de soluționare a cererii revine, în conformitate cu dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., instanței a cărei hotărâre se atacă, și prin urmare competența aparține Curții de Apel Oradea.

Instanța de apel, la data de 19 mai 2009 și la data de 2 noiembrie 2010, a respins excepția de necompetență materială invocată în cauză, tocmai pe aceste considerente. Cererea de suspendare a executării deciziei a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, având în vedere că în cauză s-a solicitat această suspendare până la soluționarea cererii de revizuire. Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții revizuienți G.G. și G.L., aducându-i următoarele critici. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea ca rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, însă, în cazul în care prin cererea de revizuire se tinde la retractarea unei hotărâri care a evocat fondul, dar este depusă la o instanță care nu a evocat fondul, soluția este aceea de constatare a necompetenței instanței și nu aceea de a o respinge ca inadmisibilă, instanța de apel încălcând astfel dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. În mod greșit instanța de apel, prin încheierea din 19 mai 2009, a respins precizarea cererii introductive, încălcându-le astfel dreptul de dispoziție asupra cererii. Recurenții arată că în codul de procedură civilă se vorbește numai de excepții de procedură și excepții de fond, excepția inadmisibilității nenumărându-se printre acestea, ea fiind o invenție a practici judiciare, însă jurisprudența nu este izvor de drept, astfel că trebuia să se aplice dispozițiile codului de procedură civilă.

Ținând cont de faptul că cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ea nu este inadmisibilă, motiv pentru care instanța de apel trebuia să-și verifice competența și să decline cauza la Tribunalul Bihor. Recurenții susțin că în cauză sunt pertinente argumentele care au stat la baza adoptării deciziei nr. 737/2008 a Curții Constituționale cu referire la nulitatea prevăzută de art. 302 C. proc. civ. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce urmează. Hotărârea instanței de apel este legală. Potrivit art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin apelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci când evocă fondul.

Conform art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere. În speța de față, hotărârea care a rămas definitivă este sentința nr. 544/2005 a Tribunalului Bihor, deoarece, prin decizia nr. 80/A/2006 a Curții de Apel Oradea a fost respins apelul formulat împotriva sentinței nr. 544/2005 a Tribunalului Bihor. Prin cererea introductivă, revizuienți au solicitat revizuirea deciziei nr. 80/2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 773/C/2006, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Chiar dacă, ulterior, revizuienții și-au precizat cererea în sensul că solicită revizuirea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Bihor, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., instanța sesizată cu cererea de revizuire este limitată la a verifica admisibilitatea cererii de revizuire și faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în mod legal, instanța de apel a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea, ca inadmisibilă, deoarece a fost legal învestită cu soluționarea cererii, fiind competentă material să soluționeze o astfel de cerere, însă, fiind datoare doar să verifice admisibilitatea cererii, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., și respectiv ale art. 322 C. proc. civ., a ajuns la concluzia, firească, a inadmisibilității cererii de revizuire. Nu se poate reține susținerea recurenților în sensul că excepția inadmisibilității nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, în cazul cererii de revizuire, excepția inadmisibilității fiind una de fond, așa după cum rezultă din coroborarea art. 326 alin. (3), art. 323 alin. (1) și art. 322 C. proc.

civ. De asemenea, nu se poate face o analogie între dispozițiile art. 302 C. proc. civ. și cele ale art. 322, coroborate cu cele ale art. 323 alin. (1) și respectiv cu cele ale art. 326 alin. (3) C. proc. civ., astfel că decizia nr. 737/2008 a Curții Constituționale nu are relevanță în cauza de față, dispozițiile art. 302 C. proc. civ. vizând exercitarea căii de atac extraordinare a recursului, ca o cale de reformare a hotărârii pronunțate în apel, iar dispozițiile art. 322 și următoarele C. proc. civ., vizând condițiile de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii, ca o cale de retractare a unei hotărârii definitive sau irevocabile, după caz. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G.G. și G.L. împotriva deciziei nr. 114/A-C din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 aprilie 2011.