ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1621/2011

Asupra recursului de față;

Prin cererea, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, la data de

10 februarie 2010, sub nr. 155/35/C/2009 revizuienții G.G. și G.L., în

contradictoriu cu intimații SC I.S.P. ROMÂNIA (fostă B.C.W.B.), sucursala

Oradea, SC G.M.I. SRL – prin lichidator C.V.A.I.P.U.R.L. Oradea, SC T. SRL,

Oradea, și SC S.M.O. SRL – prin administrator judiciar A.M., au solicitat

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună revizuirea deciziei

nr. 80/2006 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 773/C/2006, pentru

motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., modificarea în tot a

hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței

comerciale nr. 544/COM/2005, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 8640/COM/2002,

cu admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată,

suspendarea executării deciziei nr. 80/2006-A/C până la soluționarea

irevocabilă a prezentei cereri de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că,

art. 322 pct. 5 C. proc. civ. prevede că se poate cere revizuirea „dacă după

darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părții”, înscrisurile noi la care se referă fiind: adresa nr. 6501 din 6

decembrie 2006 comunicată de W.B. SA, sucursala Oradea, către SC G.M.I. SRL;

contractul de credit nr. 212 din 27 decembrie 2000, încheiat între intimata de

rândul 1 și 2; contractul de cesiune nr. 1 din 27 decembrie 2000, încheiat

între intimata de rândul 1 și 2; contractul de credit nr. 29 din 1 martie 2001,

încheiat între intimata de rândul 1 și 2, susținând astfel că, în raport cu

prevederile acestui articol de lege privind admisibilitatea revizuirii,

condițiile impuse sunt întrunite, înscrisurile arătate făcând dovada fraudei la

lege, conform art. 948 pct. 4 C. civ., care în raport cu art. 966 și art. 968 C.

civ. trebuie să conducă la constatarea nulității absolute a actelor deduse

judecății.

Prin decizia nr. 114/A-C din 9 noiembrie

2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ,

a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire și a fost respinsă, ca rămasă fără obiect,

cererea de suspendare a executării deciziei nr. 80/C/C din 13 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., pot constitui obiect al cererii de revizuire hotărârile rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de către o

instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Pentru a putea fi supusă revizuirii,

este necesar ca prin hotărârea atacată să se evoce fondul.

În căile de atac evocarea fondului

presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor. Hotărârea

instanței de apel evocă fondul atunci când prin ea s-a admis apelul și, fie s-a

anulat sentința și s-a cercetat fondul, fie s-a schimbat sentința.

Prin urmare, hotărârile prin care se

resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de

revizuire.

În speță, prin decizia nr. 80/A/2006

a Curții de Apel Oradea, a cărei revizuire se cere, a fost respins apelul

formulat de revizuienți împotriva sentinței nr. 544/2005 a Tribunalului Bihor.

În ceea ce privește solicitarea revizuienților,

de declinare a competenței în favoarea Tribunalului Bihor, s-a constatat că

este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin cererea de revizuire formulată în

cauză s-a solicitat revizuirea decizie nr. 80/A/2006 a Curții de Apel Oradea,

iar instanța de apel, prin încheierea din 19 mai 2009 a respins cererea formulată de revizuienți, de modificare a obiectului cererii de revizuire, în

sensul că hotărârea atacată cu revizuire ar fi sentința nr. 544/2005 a

Tribunalului Bihor și nu decizia Curții de Apel Oradea.

Însă, competența de soluționare a

cererii revine, în conformitate cu dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., instanței a cărei hotărâre se atacă, și prin urmare competența aparține

Curții de Apel Oradea.

Instanța de apel, la data de 19 mai

2009 și la data de 2 noiembrie 2010, a respins excepția de necompetență

materială invocată în cauză, tocmai pe aceste considerente.

Cererea de suspendare a executării

deciziei a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, având în vedere că în cauză

s-a solicitat această suspendare până la soluționarea cererii de revizuire.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs recurenții revizuienți G.G. și G.L., aducându-i următoarele

critici.

Hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 323

alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a

dat hotărârea ca rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere, însă, în cazul

în care prin cererea de revizuire se tinde la retractarea unei hotărâri care a

evocat fondul, dar este depusă la o instanță care nu a evocat fondul, soluția

este aceea de constatare a necompetenței instanței și nu aceea de a o respinge

ca inadmisibilă, instanța de apel încălcând astfel dispozițiile art. 129 alin.

(6) C. proc. civ.

În mod greșit instanța de apel, prin

încheierea din 19 mai 2009, a respins precizarea cererii introductive,

încălcându-le astfel dreptul de dispoziție asupra cererii.

Recurenții arată că în codul de

procedură civilă se vorbește numai de excepții de procedură și excepții de

fond, excepția inadmisibilității nenumărându-se printre acestea, ea fiind o

invenție a practici judiciare, însă jurisprudența nu este izvor de drept,

astfel că trebuia să se aplice dispozițiile codului de procedură civilă.

Ținând cont de faptul că cererea de

revizuire este întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., ea nu

este inadmisibilă, motiv pentru care instanța de apel trebuia să-și verifice

competența și să decline cauza la Tribunalul Bihor.

Recurenții susțin că în cauză sunt

pertinente argumentele care au stat la baza adoptării deciziei nr. 737/2008 a

Curții Constituționale cu referire la nulitatea prevăzută de art. 302 C. proc.

civ.

Analizând decizia recurată, prin

raportare la criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul, pentru

considerentele ce urmează.

Hotărârea instanței de apel este

legală.

Potrivit art. 322 C. proc. civ., se

poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin apelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs atunci

când evocă fondul.

Conform art. 323 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă

definitivă și a cărei revizuire se cere.

În speța de față, hotărârea care a

rămas definitivă este sentința nr. 544/2005 a Tribunalului Bihor, deoarece,

prin decizia nr. 80/A/2006 a Curții de Apel Oradea a fost respins apelul

formulat împotriva sentinței nr. 544/2005 a Tribunalului Bihor.

Prin cererea introductivă,

revizuienți au solicitat revizuirea deciziei nr. 80/2006 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea în dosarul nr. 773/C/2006, pentru motivul prevăzut de art. 322

pct. 5 C. proc. civ.

Chiar dacă, ulterior, revizuienții

și-au precizat cererea în sensul că solicită revizuirea hotărârii pronunțate de

către Tribunalul Bihor, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., instanța

sesizată cu cererea de revizuire este limitată la a verifica admisibilitatea

cererii de revizuire și faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în mod legal, instanța

de apel a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins

cererea, ca inadmisibilă, deoarece a fost legal învestită cu soluționarea

cererii, fiind competentă material să soluționeze o astfel de cerere, însă,

fiind datoare doar să verifice admisibilitatea cererii, în raport de

dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., și respectiv ale art. 322 C.

proc. civ., a ajuns la concluzia, firească, a inadmisibilității cererii de

revizuire.

Nu se poate reține susținerea

recurenților în sensul că excepția inadmisibilității nu este prevăzută de Codul

de procedură civilă, în cazul cererii de revizuire, excepția inadmisibilității

fiind una de fond, așa după cum rezultă din coroborarea art. 326 alin. (3),

art. 323 alin. (1) și art. 322 C. proc. civ.

De asemenea, nu se poate face o

analogie între dispozițiile art. 302 C. proc. civ. și cele ale art. 322,

coroborate cu cele ale art. 323 alin. (1) și respectiv cu cele ale art. 326

alin. (3) C. proc. civ., astfel că decizia nr. 737/2008 a Curții

Constituționale nu are relevanță în cauza de față, dispozițiile art. 302 C.

proc. civ. vizând exercitarea căii de atac extraordinare a recursului, ca o

cale de reformare a hotărârii pronunțate în apel, iar dispozițiile art. 322 și

următoarele C. proc. civ., vizând condițiile de exercitare a căii extraordinare

de atac a revizuirii, ca o cale de retractare a unei hotărârii definitive sau

irevocabile, după caz.

Având în vedere cele de mai sus, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții G.G. și G.L. împotriva deciziei nr. 114/A-C din 9 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14

aprilie 2011.