ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 898/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 898/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 23 februarie 2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr.

668/COM din 20 octombrie 2009 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepția

lipsei calității de reprezentant legal pentru reclamanta SC T.G.I.E. SRL a

d-lui M.I., excepție invocată de reclamantul M.V.

A admis excepția

lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a d-lui M.V.,

excepție invocată de reclamantul M.I. în dosarul conexat nr. 6407/111/2008.

A luat act de

renunțarea reclamantei SC T.G.I.E. SRL la judecarea cauzei, privind constatarea

nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC E.D.

SA, din data de 16 ianuarie 2008, luată de către acționarul M.I.

A admis cererea formulată de

reclamanții M.V., SC R.D. SA și SC E.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.D.

SA.

A respins cererea de intervenție

în interes propriu formulată de intervenientul M.I. ca fiind nefondată.

A constatat nulitatea absolută a

hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC E.D. SA, din data de 16 ianuarie

2008, luată de către acționarul M.I.

A admis cererea formulată de

reclamanții M.I. și SC T.G.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA în

dosarul conexat nr. 6407/111/2008.

A respins cererea de intervenție

în interesul pârâtei formulată de intervenientul M.V. ca fiind nefondată.

A constatat nulitatea

absolută a hotărârilor adunării generale ordinare și extraordinare a

acționarilor SC E.D. SA, din data de 16 ianuarie 2008, luate de către

acționarul M.V., SC R.D. SA și SC E.T. SRL adunări convocate de asociatul

M.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond referitor la excepțiile lipsei calității de reprezentant legal

al SC T.G.I.E. SRL a d-lui M.I., invocată de reclamantul M.V. și a lipsei

calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a d-lui M.V., invocată de

reclamantul M.I. în dosarul atașat a reținut că prin încheierea actului

adițional autentificat la 22 iunie 1992 SC T.G.I.E. SRL avea trei

administratori (denumiți directori) ce compuneau comitetul de direcție:

reclamanții M.I., M.V. și d-l M.C. Prin actele adiționale ulterioare la

statutul și contractul de societate al SC T.G.I.E. SRL încheiate la data de 17

iulie 2001 și 26 iunie 2002 reclamantul M.I. apare în calitate de director

general. Semnarea actelor amintite de către reclamantul M.V. echivalează cu

recunoașterea voluntară din partea acestuia a calității reclamantului M.I. Faptul

că în mod formal printr-un act adițional emis în baza hotărârii AGA reclamantul

nu a fost desemnat în această calitate nu are nici o relevanță atâta timp cât a

fost recunoscută implicit de celălalt asociat majoritar prin semnarea actelor

juridice amintite. În raport de actele menționate, reprezentantul legal al SC

T.G.I.E. SRL este Directorul General, funcție ocupată de reclamantul M.I. Având

în vedere că în cauză, până la adoptarea hotărârilor atacate, reclamantul M.V.

nu a făcut dovada calității sale de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL, dreptul de

vot al acestuia dat în ședințele din 16 ianuarie 2008 ale A.G.O.A și respectiv

A.G.E.A a SC E.D. SA în reprezentarea asociatului S.C. T.G.I.E. S.R.L, nu era

valabil exprimat, fiind contrar dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990

actualizată.

Pe fondul cauzei

instanța a reținut raportat la prevederile art. 112 din Legea nr. 31/1990

actualizată, art. 115, art. 192 alin. (2), art. 132 din același act normativ că

actul constitutiv al S.C. E.D. SA impune o majoritate de 70% pentru luarea

oricăror hotărâri, atât în cadrul adunărilor ordinare, cât și în adunările

extraordinare. Ori, în cadrul ședinței adunării generale ordinare și a celei

extraordinare din 16 ianuarie 2008 nu au fost prezenți și nici reprezentați

acționarii I.M. si S.C. T.G.I.E S.R.L., prin urmare cerințele de cvorum și

prezență nu au fost îndeplinite.

Având în vedere că,

acționarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporțional cu

numărul acțiunilor pe care le posedă, cu excepția prevăzută la art. 101 alin.

(2) instanța a reținut că în cauză hotărârile din 16 ianuarie 2008 ale A.G.O.A,

respectiv A.G.E.A a SC E.D. SA au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor

legale și statutare menționate mai sus, fapt ce atrage nulitatea absoluta a

acestora.

În ce privește Hotărârea Adunării

Generale Ordinare a Acționarilor SC. E.D. S.A. din data de 16 ianuarie 2008,

luată de către acționarul minoritar M.I., instanța a constatat că și aceasta

este adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare, pentru aceleași

considerente expuse mai sus ,în plus se reține și faptul că nu au fost

respectate dispozițiile legale privind procedura de convocare a adunărilor

generale ordinare ,mai precis inexistența unei convocări a acționarilor la

această ședință.

Împotriva acestei sentințe în

termen, legal timbrat a declarat apel M.I., solicitând:

admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii

cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M.I.; respingerea

cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M.V., SC R.D. SA, SC

E.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA, menținerea restului

dispozițiilor din hotărâre.

Împotriva

aceleiași sentințe au formulat apel

SC

R.D. SA și SC E.T. SRL,

solicitând, admiterea

apelului declarat, modificarea în parte a sentinței apelate î

n sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în

judecată formulată de reclamantul-intimat I.M. și menținerea hotărârilor AGA

adoptate in data de 16 ianuarie 2008 de acționarii M.V., T.G.I.E., R.D. si E.T.

ca fiind luate cu strictă respectare a prevederilor legale si statutare. Se m

enționează

că apelul vizează doar soluția primei instanțe de anulare a hotărârilor AGA

adoptate în data de 16 ianuarie 2008 de acționarii M.V., T.G.I.E., R.D. și E.T.

nu și soluția de anulare a hotărârii

AGA din data de 16 ianuarie 2008 adoptata de acționarul I.M. fără existența

unei convocări valabile și în lipsa cvorumului cerut de lege, soluție pe care o

consideră temeinică și legală.

Împotriva

aceleiași sentințe a declarat apel

V.M.

și

SC

T.G.I.E. SRL, SC E.D. SA

solicitând

admiterea

apelul declarat, să se modifice în parte sentința apelata în sensul respingerii

ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul-intimat I.M.

și menținerii hotărârilor AGA adoptate în data de 16 ianuarie 2008 de

acționarii M.V., T.G.I.E., R.D. si E.T. ca fiind luate cu strictă respectare a

prevederilor legale și statutare. Se m

enționează că

prezentul apel vizează doar soluția primei instanțe de anulare a hotărârilor

A.G.A. adoptate în data de 16 ianuarie 2008 de acționarii M.V., T.G.I.E., R.D.

și E.T.,

iar nu si soluția de

anulare a

hotărârii AGA din data de 16 ianuarie 2008 adoptată de

acționarul I.M. fără existența unei convocări valabile și în lipsa cvorumului

cerut de lege, soluție pe care o consideră temeinică și legală.

Prin decizia nr. 4/2011 A/C din 8 februarie 2011 Curtea de

Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

în baza art. 246 C.

proc. civ., a luat act de renunțarea apelantelor SC E.D. SA și SC R.D. SA, la

apelul declarat.

A respins cererea de

renunțare la apel formulată de M.I. în reprezentarea SC T.G.I.E. SRL

A admis ca fondat

apelul declarat de apelanții

M.V., SC E.T. SRL și SC T.G.I.E. SRL împotriva sentinței

nr. 688/COM din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a

schimbat-o în parte, în sensul că: a respins excepția lipsei calității de

reprezentant legal pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a lui M.V., excepție invocată

de reclamantul M.I.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței apelate.

A respins ca nefondat

apelul comercial declarat de apelantul M.I. împotriva sentinței nr. 688/COM din

20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în

totalitate.

Fără cheltuieli de

judecată.

Instanța de apel față

de cererile de renunțare la judecată depuse de către apelantele SC E.D. SA și SC

R.D. SA, în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea celor două apelante

la apel.

Referitor la cererea

de renunțare la apel formulată de M.I. în reprezentarea SC T.G.I.E. SRL,

instanța a respins această cerere, întrucât renunțarea la judecată este un act

de dispoziție care nu poate fi valabil din moment ce între doi dintre cei trei

asociați ai societății sunt divergențe în privința reprezentării acesteia.

În privința fondului

cauzei s-a reținut că pentru a se analiza dacă au fost respectate prevederile

actului constitutiv în privința modului de adoptare a hotărârilor adunărilor

generale ordinare și a adunării generale extraordinare, este esențial a se

analiza care dintre cei doi asociați reprezintă SC T.G.I.E. SRL Clarificarea

aspectelor legate de reprezentarea SC T.G.I.E. S.R.L. nu se poate realiza decât

în raport cu dispozițiile Statutului acestei societăți. Ceea ce se desprinde cu

claritate din reglementările statutare este că SC T.G.I.E. S.R.L este

reprezentată de un director general numit de adunarea generală a asociaților.

Câtă vreme în speță

nu s-a produs nici o probă din care să rezulte că asociații au adoptat o

hotărâre a adunării generale a asociaților prin care să desemneze directorul

general al SC T.G.I.E. S.R.L, sunt incidente dispozițiile art. 389 C. com. și

ale art. 75 din Legea 31/1990 conform cărora, în cazul în care, prin actul

constitutiv nu s-a stabilit modul de exercitare a mandatului de către

administratori, trebuie admis că fiecare dintre ei poate lucra individual.

Dreptul de a reprezenta societatea SC T.G.I.E. S.R.L aparține deopotrivă

fiecăruia dintre cei trei asociați, din moment ce în statutul SC T.G.I.E. S.R.L

nu s-a prevăzut dreptul de reprezentare pentru unul dintre ei.

Referitor la modul de

adoptare a celor trei hotărâri ale SC E.D. SA, care fac obiectul litigiului, în

condițiile în care ambii apelanți, atât M.V., cât și M.I. au dreptul de a

reprezenta S.C. T.G.I.E. S.R.L, cum majoritatea votului la adoptarea

hotărârilor S.C. E.D. SA se realizează prin votul dat de societatea acționară

SC T.G.I.E. SRL, instanța de apel a apreciat că nu se poate stabili în privința

căror hotărâri (cea adoptată de M.I., sau cele adoptate de M.V.) au fost

respectate cerințele statutului SC E.D. SA referitoare la cvorum și majoritate.

S-a reținut că a se

stabili de către instanță, în lipsa unei hotărâri a adunării generale, dacă M.V.

sau M.I. reprezintă legal SC T.G.I.E. S.R.L, însemnă o imixtiune a acesteia în

voința asociaților, în privința numirii directorului general și în consecință o

modificare a actului constitutiv al societății, ceea ce nu este posibil. Rezolvarea

acestei probleme legate de reprezentarea SC T.G.I.E. SRL nu poate să se

realizeze decât prin voința asociaților.

S-a reținut că

susținerile apelanților M.V. și SC E.T. SRL legate de faptul că în actul

adițional la actul constitutiv al SC T.G.I.E. S.R.L se prevede doar pentru M.V.

dreptul de a reprezenta societatea în diversele raporturi ale acesteia, drept

ce nu le este recunoscut celorlalți administratori M.C. și M.I., nu sunt

întemeiate, din moment ce art. 18 din statutul SC T.G.I.E. S.R.L, stabilește că

în relațiile cu terții, societatea este reprezentată de un director general,

care nu s-a desemnat de adunarea generală, cum însăși apelanta recunoaște, iar

potrivit actului adițional la actul constitutiv al acestei societăți,

acționarul M.V. își însușește prevederile cuprinse în statut după modificările

ce decurg din acest act adițional.

Concluzionând,

instanța de apel a apreciat că, Tribunalul a procedat eronat admițând excepția

lipsei calității de reprezentant legal pentru SC T.G.I.E. S.R.L a lui M.V.,

motiv pentru care doar sub acest aspect a admis apelul. Celelalte apeluri au

fost respinse ca nefondate, în baza art. 296 C. proc. civ.. În acest context,

au fost păstrate dispozițiile instanței de fond cu privire la modul de

soluționare a celor două acțiuni din dosarele conexate și a cererilor de

intervenție, în raport însă cu considerentele avute în vedere de Curtea de

Apel, aprecierile făcute de Tribunal în privința reprezentării SC T.G.I.E. SRL

și cele privind motivele pentru care s-a constatat nulitatea absolută nu au

fost primite.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs M.V., SC T.G.I.E. SRL Oradea și SC E.T. SRL pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au

solicitat admiterea recursului declarat, modificarea în parte a deciziei

recurate în sensul admiterii apelului declarat de M.V., SC T.G.I.E. SRL și SC

E.T. SRL, schimbării în tot a sentinței, cu consecința respingerii cererii de

chemare în judecată formulată de M.I. ca neîntemeiată.

În dezvoltarea în fapt

a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele:

- Instanța de apel a

interpretat greșit statutul SC T.G.I.E. SRL, astfel cum a fost modificat prin

actul adițional

nr. 14963 din 22 iunie 1992 schimbând

înțelesul

neîndoielnic al acestuia când a considerat că și după actul adițional

nr. 14963 din 22 iunie 1992 societatea T.G.I.E. putea fi reprezentată

de către oricare dintre administratorii acesteia, respectiv M.V., C.M., M.I. Raționamentul

instanței este greșit întrucât după încheierea actului adițional nr. 14963 din

22 iunie 1992

M.V. a fost singurul administrator în privința

căruia s-a stipulat în mod expres dreptul de a reprezenta T.G.I.E. în diversele

raporturi ale acesteia. În măsura în care s-ar fi interpretat corect voința

asociaților T.G.I.E., concretizată în statutul societății și Actul adițional

din 1992 s-ar fi observat că toate puterile stabilite pentru directorul general

prevăzute la art.18 din statut fuseseră conferite recurentului V.M.

Au fost încălcate prevederile art. 112 din Legea nr. 31/1990

privind condițiile de cvorum și vot ce trebuie îndeplinite pentru adoptarea

hotărârilor adunării generale. Având în vedere că

M.V. este singurul

reprezentant al TGIE nominalizat în actele constitutive cu atribuții de

conducere este evident că acesta avea dreptul de a reprezenta TGIE în cadrul

adunării generale a acționarilor E.D. din 16 ianuarie 2008. În aceste condiții

votul exprimat de TGIE (prin M.V.) în cadrul adunării generale era valabil și

împreună cu votul acționarilor M.V., SC R.D. SA și SC E.T. SRL realiza

majoritatea de 60,05% din capitalul social, suficientă pentru adoptarea la a

doua convocare a hotărârilor în cadrul adunărilor generale ordinară și

extraordinară.

Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs

M.I., pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat

admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului

formulat de M.I., modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii

cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M.V., SC R.D. SA, SC

E.T. SRL, admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de

intervenientul M.I., menținerii restului dispozițiilor sentinței nr. 668/COM/2009

pronunțate de Tribunalul Bihor, respingerii ca nefondate a apelurilor formulate

de apelanții SC E.T. SRL și M.V., anulării cererii de apel formulată de M.V. în

numele SC T.G.I.E. SRL și respingerii ca lipsită de obiect a cererii de

renunțare la apel a acestei societăți formulată prin reprezentantul legal M.I.

În subsidiar, în

situația în care se va aprecia ca valabilă cererea de apel formulată de SC

T.G.I.E. SRL prin dl. M.V. a solicitat admiterea cererii de renunțare la apel a

acestei societăți formulată prin reprezentantul legal M.I.

În dezvoltarea în fapt

a recursului, s-a arătat că:

- Hotărârea cuprinde

motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)

A. Din considerentele

instanței de apel rezultă o evidentă contradictorialitate în privința problemei

reprezentării societății SC T.G.I.E. SRL, reținându-se cel puțin 4 concluzii

diferite în privința reprezentării.

B.

Obiectul cauzei îl

constituia analiza conformității hotărârilor A.G.A. cu statutul SC E.D. SA și

în consecință, cu legea care impune respectarea dispozițiilor statutare.

Afirmația expresă a instanței conform căreia „nu poate stabili” care din cele

două hotărâri este cea legală este confuză și contradictorie.

C. Din considerente

rezultă că singurul apel admis în cauză este cel al apelantului M.V. însă în

dispozitiv instanța se contrazice admițând ca fondate și apelurile formulate de

SC E.T. SRL și SC T.G.I.E. SRL.

D. Instanța de apel

după ce admite în parte apelul formulat de M.V., respinge ca nefondat apelul

declarat de M.I. împotriva sentinței, pe care o menține în totalitate.

Hotărârea a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

A. Aplicarea greșită

a art. 389 C. com. și a art. 75 din Legea nr. 31/1990. Instanța de apel face

abstracție că aceste texte legale sunt aplicabile, așa cum rezultă expres din

textul lor, numai în situația în care nu există o prevedere contrară în

statutul societății. Or în cazul de față există o prevedere contrară expresă,

respectiv art. 18 din Statului societății. În cazul de față stipulația contrară

este evidentă atât pentru faptul că se acordă puteri sporite directorului

general, singurul care poate reprezenta societatea în raporturile cu terții.

Dacă s-ar considera ca unic organ de conducere comitetul de direcție situația

nu se schimbă substanțial. Membrii comitetului de direcție trebuie să lucreze

împreună și să decidă cu majoritate de voturi. Ipoteza prevăzută în art. 389 C.

com. nu este cea din prezenta speță, iar instanța de apel a aplicat un text de

lege care nu este incident în cauză.

B. Instanța a încălcat

prevederile art. 1533 C. civ. la care face trimitere expresă art. 72 din Legea

nr. 31/1990. Refuzul instanței de a recunoaște un mandat cel puțin tacit primit

de recurent reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 1533 C. civ. Acordarea

mandatului de director general s-a realizat prin acordul în unanimitate al

asociaților, acord exprimat prin intermediul unor hotărâri A.G.A. concretizate

în acte adiționale la statutul și contractul de societate T.G.I.E., precum și

într-o serie de documente semnate de toți asociații SC T.G.I.E. SRL în care

recurentul este menționat ca fiind director general al societății. Aceste

documente sunt în esență, următoarele: procesul verbal AGA din 15 martie 1992;

adeverința nr. 1002 din 19 decembrie 1994, procesul verbal AGA din 1 iunie

1995, hotărârea AGA din 19 iunie 2001 a S.C. T.G.I.E. S.R.L, actele adiționale

la statutul și contractul de societate al SC T.G.I.E. SRL din 19 iunie 2001; 17

iulie 2001, 26 iunie 2002, adeverința nr. 1002 din 19 decembrie 1994.

Confirmarea mandatului și acceptarea acestuia rezultă și din multitudinea de

acte (hotărârii AGA, acte constitutive, acte adiționale) pe care SC T.G.I.E.

SRL le-a adoptat în calitate de asociat al altor societăți, acte semnate în

numele SC T.G.I.E. SRL de directorul general M.I. și semnate în nume propriu de

asociatul M.V.

C. Instanța a

încălcat principiul securității juridice consfințit de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului. Având în vedere multitudinea de hotărâri

judecătorești prin care s-a soluționat problema reprezentării, formularea unei

atare concluzii (cu privire la calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E.

SRL) nu poate fi făcută prin ignorarea deciziilor pronunțate până în acest

moment de instanțele de judecată în litigiile purtate de cele două părți, care

atestau calitatea de reprezentant legal exclusiv al SC T.G.I.E. SRL a

recurentului, respectiv sentința irevocabilă nr. 54/com/2008 a Tribunalului

Bihor validată de Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 10/2008 și de Înalta

Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1508/2010; decizia irevocabilă

nr. 13/C/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, decizia irevocabilă

pronunțată de Curtea de Apel Galați, nr. 290/R/2010.

Prin întâmpinare M.V.,

SC T.G.I.E. SRL, SC E.T. SRL, SC E.D. SA și SC R.D. SA au solicitat respingerea

ca nefondat a recursului declarat de recurentul M.I.

Recurentul M.I. a

formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurenții M.V., SC T.G.I.E.

SRL prin M.V. și SC E.T. SRL invocând în principal nulitatea recursurilor

raportat la dispozițiile art. 302

1

alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar

inadmisibilitatea, având în vedere că recursul vizează doar fondul deciziei

recurate, adică netemeinicia acesteia, făcând abstracție de motivele de

nelegalitate impuse de art. 304 C. proc. civ. Pe fond a solicitat respingerea

recursurilor ca nefondate.

La data de 14

septembrie 2011 recurenta reclamantă SC T.G.I.E. SRL prin director general M.I.

a depus cerere de renunțare la judecată a recursului declarat de aceasta prin

reprezentant M.V.

De asemenea la data

de 7 decembrie 2011 M.I. a depus completare a întâmpinării prin care a invocat

în principal, excepția autorității de lucru judecat în subsidiar excepția

puterii de lucru judecat, față de existența sentinței nr. 54/COM/2008

pronunțată de Tribunalul Bihor, irevocabilă prin respingerea apelului de către

Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 10 din 14 octombrie 2008 și prin

respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a deciziei

irevocabile nr. 290/R din 21 mai 2010 a Curții de Apel Galați care au tranșat

problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL în sensul că M.I. este singurul

reprezentant al acesteia în raporturile cu terții, solicitându-se soluționarea

în mod similar a problemei deduse judecății. În baza acestor hotărâri și prin

raportare la art. 6 din CEDO și la practica Curții Europene a Drepturilor

Omului s-a arătat că de vreme ce aceeași problemă dedusă judecății într-un

litigiu dintre aceleași părți a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală

sau pe fond într-un anumit sens, rezultă că acest aspect reținut de instanțe,

care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere

de lucru judecat și în mod obligatoriu trebuie avut în vedere de instanța

sesizată ulterior.

Verificând

regularitatea cererii de recurs formulată de M.V., SC T.G.I.E. SRL și SC E.T.

SRL invocată de M.I. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta

îndeplinește cerințele art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 302

1

C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor.

Recurenții au invocat

afectarea hotărârii atacate de existența motivelor de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar criticile dezvoltate fac posibilă

încadrarea lor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.,

Nu poate fi primită

nici excepția nulității parțiale a recursului în raport de prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. deoarece în accepțiunea acestui text de

lege sancțiunea nulității privește cererea de recurs care nu cuprinde motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar nu recursul

ca atare. Nulitatea cererii de recurs este o sancțiune care privește

regularitatea sesizării instanței din perspectiva condițiilor formale pe care

aceasta trebuie să le îndeplinească și care nu poate fi decât unitară sub

aspectul obiectului iar nu una parțială. Din acest punct de vedere se constată

că cererea de recurs cu care a fost investită instanța întrunește exigențele

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. deoarece cuprinde motivele

de nelegalitate și dezvoltarea lor.

Nu se poate reține

nici inadmisibilitatea recursului având în vedere că recursul vizează

nelegalitatea deciziei raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

nu netemeinicia hotărârii atacate, criticile formulate referindu-se la

aplicarea greșită a legii.

Analizând lucrările

dosarului în funcție de cererea de renunțare la judecată formulată de S.C.

T.G.I.E. S.R.L prin reprezentant M.I., de excepția lipsei calității de

reprezentant, în principal de excepția autorității de lucru judecat și în

subsidiar de excepția puterii lucrului judecat și nu în ultimul rând față de

criticile aduse hotărârii recurate de M.V., SC T.G.I.E. SRL, SC E.T. SRL și M.I.

Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de renunțare

la judecată formulată de SC T.G.I.E. SRL prin reprezentant M.I. este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Potrivit prevederilor

actelor constitutive ale societății, astfel cum au fost completate și

modificate prin actele adiționale și în lipsa unei hotărâri AGA de numire a

directorului general se reține calitatea de reprezentant pentru SC T.G.I.E. SRL

și a lui M.V. În aceste condiții se apreciază că singurul care putea solicita

să se ia act de renunțare la judecarea recursului era reprezentantul societății

care a și promovat calea de atac, în condițiile în care la momentul formulării

recursului atât M.I., cât și M.V. aveau drepturi egale de reprezentare pentru

societate. Soluția este impusă și prin prisma dispozițiilor art. 6 din CEDO în

raport de care se impune cu necesitate soluționarea pe fond a recursului, în

condițiile unei evidente contradicții de interese între cei doi administratori.

În ce privește

recursul declarat de M.V., SC T.G.I.E. SRL și SC E.T. SRL se constată că a fost

motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dar criticile

dezvoltate așa cum s-a evocat mai sus fac posibilă încadrarea numai în motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Ceea ce recurenții înțeleg prin act juridic

dedus judecății este actul adițional la statutul societății încheiat în 1992,

or cererea de chemare în judecată nu are ca obiect acest act adițional ci

hotărâri ale adunării generale ale asociaților. Actul adițional la care se face

referire în fundamentarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ. ca act juridic supus

interpretării nu face obiectul judecății, ci constituie doar un mijloc de probă

în susținerea calității de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL Instanța de apel s-a

referit la actul adițional din 1992 în contextul verificării calității de

reprezentant al S.C. T.G.I.E. S.R.L, încât criticile nu pot face obiect de

analiză în calea de atac a recursului sub temeiul invocat de recurenți – art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

Analizând criticile

sub incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se

constată că nu sunt fondate și urmează a fi respinse.

Atâta timp cât prin

reglementările statutare s-a prevăzut că SC T.G.I.E. SRL este reprezentată de

un director general numit de adunarea generală a asociaților, câtă vreme nu s-a

aprobat o hotărâre a adunării generale a asociaților prin care să se desemneze

directorul general al SC T.G.I.E. SRL, iar prin actul adițional recurentul M.V.

nou asociat și administrator nu a fost desemnat expres ca director general,

este evident, că interpretarea dată de instanța de apel în sensul că dreptul de

a reprezenta S.C. T.G.I.E. S.R.L aparține deopotrivă fiecăruia dintre cei trei

asociați este cea corectă, corespunzătoare voinței interne a asociaților și în

concordanță cu prevederile art. 70, art. 71, art. 75, art. 90, art. 197 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990, art. 389 C. com. M.V. a dobândit dreptul de reprezentare

a S.C. T.G.I.E. S.R.L prin acest act adițional. Mențiunea din actul adițional

că și noul asociat și administrator reprezintă societatea nu înseamnă că

ceilalți doi asociați administratori sunt excluși de la dreptul de a reprezenta

societatea și că puterea de reprezentare a SC T.G.I.E. SRL în raporturile cu

terții a fost conferită exclusiv recurentului M.V. în lipsa unei mențiuni în

sensul convenit prin actele constitutive.

Referitor la modul de

adoptare a hotărârilor SC E.D. SA, care fac obiectul litigiului, în condițiile

în care atât M.V., cât și M.I., au dreptul de a reprezenta SC T.G.I.E. SRL și

interese diferite, cum majoritatea votului la adoptarea hotărârilor SC E.D. SA

se realizează prin votul dat de societatea acționară SC T.G.I.E. SRL se

apreciază că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale și

statutare referitoare la majoritate.

În temeiul art. 312 C.

proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursurile ca nefondate formulate

de

reclamanții M.V., SC T.G.E.I. SRL și SC E.T. SRL.

Recursul declarat de M.I.

este nefondat.

În ce privește

motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că

acesta nu întrunește cerințele textului de lege indicat deoarece hotărârea nu

cuprinde motive contradictorii, instanța de apel reținând dreptul lui M.V. de a

reprezenta SC T.G.I.E. SRL, sens în care a respins cererea formulată de M.I. de

renunțare la apelul declarat de SC T.G.I.E. SRL prin M.V., a admis apelul

apelanților M.V., S.C. T.G.I.E. S.R.L, SC E.T. SRL, a schimbat sentința sub

acest aspect, respingând excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru

pârâta SC T.G.I.E. SRL a lui M.V., a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a respins apelul lui M.I. ca nefondat.

Nu se constată nici o

contrarietate între considerente și dispozitiv și nici în dispozitivul deciziei

atacate. Din decizia recurată rezultă fără echivoc că singurul motiv de apel

admis de instanța de apel a fost cel privind greșita soluționare a excepției

lipsei calității de reprezentant legal pentru SC T.G.I.E. SRL a lui M.V.,

excepție invocată de M.I., iar nu și celelalte motive de apel, ce au fost

respinse și care priveau nelegalitatea soluției de anulare a hotărârilor AGA

din 16 ianuarie 2008. Referitor la apelul declarat de M.I. instanța de apel l-a

respins, menținând sentința sub aspectele invocate prin cererea de apel de

acesta.

Nici motivul de

recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat,

instanța de apel aplicând corect prevederile art. 389 C. com. și art. 75 din

Legea nr. 31/1990, reținând că în condițiile în care asociații nu au adoptat o

hotărâre a adunării generale a asociaților prin care să desemneze directorul

general al SC T.G.I.E. SRL, potrivit art. 18 din statut, sunt incidente

dispozițiile art. 389 C. com. și ale art. 75 din Legea nr. 31/1990.

Așadar, s-a

concluzionat corect că dreptul de a reprezenta societatea aparține deopotrivă

fiecăruia dintre cei trei asociați, din moment ce în statutul SC T.G.I.E. SRL

nu s-a prevăzut dreptul de reprezentare pentru unul dintre ei și ca atare

trimiterea la clauza contractuală potrivit căreia în relațiile cu terții

societatea este reprezentată de directorul general, câtă vreme acesta nu este

numit, nu poate echivala cu „stipulația contrară în actul constitutiv” la care

se referă art. 75.

Nefondate sunt și

criticile privind aplicarea greșită a prevederilor art. 1533 C. civ.

În mod corect

instanța de apel, raportat la starea de fapt stabilită, a considerat că nu pot

fi reținute susținerile recurentului M.I. conform cărora ar fi deținut un

mandat tacit de recunoaștere a calității de director general de asociații SC

T.G.I.E. SRL În lipsa desemnării unui director general, atributul exclusiv al

adunării generale a asociaților SC T.G.I.E. SRL fiecare dintre cei doi asociați

au puteri de a reprezenta societatea, ținând cont că potrivit contractului de

societate nu s-a stabilit calitatea de reprezentant pentru unul din ei (art. 75

din Legea nr. 31/1990).

Sub acest aspect

criticile ce vizează trimiterea la probele administrate antamează temeinicia

hotărârii atacate și prin urmare ele nu vor fi examinate în raport de prevederile

art. 304 C. proc. civ. partea introductivă care limitează controlul instanței

de recurs numai la legalitatea hotărârii atacate.

În cauză nu se pot

reține excepțiile autorității de lucru judecat, respectiv puterii de lucru

judecat. De asemenea nu se poate reține nici încălcarea principiului

securității juridice consfințit de art. 6 din CEDO.

În speță nu este îndeplinită

tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar soluțiile cu privire la

problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de către M.I. au fost pronunțate în

raport de alte elemente de fapt și de drept, decât cele avute în vedere de

instanța de apel la momentul pronunțării deciziei recurate. De asemenea o parte

din hotărârile judecătorești invocate de recurentul M.I. care stabilesc

calitatea acestuia de reprezentant legal au la bază contractul de muncă al

acestuia ce nu fusese anulat la momentul pronunțării acelor hotărâri.

Față de cele ce

preced, în raport de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. urmează să respingă

recursul declarat de M.I. ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

cererea de renunțare la judecată formulată de SC T.G.E.I. SRL prin M.I.

Respinge

excepția nulității recursului declarat de M.V., SC T.G.E.I. SRL și SC E.T. SRL.

Respinge ca nefondate

recursurile formulate de reclamanții M.V., SC T.G.E.I. SRL și SC E.T. SRL și de

intervenientul M.I., împotriva deciziei Secției comerciale și de contencios

administrativ a Curții de Apel Oradea nr. 4/A-C din 8 februarie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

23 februarie 2012.