ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 898/2012

Ședința publică de la 23 februarie 2012 Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 668/COM din 20 octombrie 2009 Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru reclamanta SC T.G.I.E. SRL a d-lui M.I., excepție invocată de reclamantul M.V. A admis excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a d-lui M.V., excepție invocată de reclamantul M.I. în dosarul conexat nr. 6407/111/2008. A luat act de renunțarea reclamantei SC T.G.I.E. SRL la judecarea cauzei, privind constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC E.D.

SA, din data de 16 ianuarie 2008, luată de către acționarul M.I. A admis cererea formulată de reclamanții M.V., SC R.D. SA și SC E.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M.I. ca fiind nefondată. A constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale ordinare a acționarilor SC E.D. SA, din data de 16 ianuarie 2008, luată de către acționarul M.I. A admis cererea formulată de reclamanții M.I. și SC T.G.I.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA în dosarul conexat nr. 6407/111/2008. A respins cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul M.V. ca fiind nefondată. A constatat nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale ordinare și extraordinare a acționarilor SC E.D.

SA, din data de 16 ianuarie 2008, luate de către acționarul M.V., SC R.D. SA și SC E.T. SRL adunări convocate de asociatul M.V. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond referitor la excepțiile lipsei calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a d-lui M.I., invocată de reclamantul M.V. și a lipsei calității de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL a d-lui M.V., invocată de reclamantul M.I. în dosarul atașat a reținut că prin încheierea actului adițional autentificat la 22 iunie 1992 SC T.G.I.E. SRL avea trei administratori (denumiți directori) ce compuneau comitetul de direcție: reclamanții M.I., M.V. și d-l M.C. Prin actele adiționale ulterioare la statutul și contractul de societate al SC T.G.I.E.

SRL încheiate la data de 17 iulie 2001 și 26 iunie 2002 reclamantul M.I. apare în calitate de director general. Semnarea actelor amintite de către reclamantul M.V. echivalează cu recunoașterea voluntară din partea acestuia a calității reclamantului M.I. Faptul că în mod formal printr-un act adițional emis în baza hotărârii AGA reclamantul nu a fost desemnat în această calitate nu are nici o relevanță atâta timp cât a fost recunoscută implicit de celălalt asociat majoritar prin semnarea actelor juridice amintite. În raport de actele menționate, reprezentantul legal al SC T.G.I.E. SRL este Directorul General, funcție ocupată de reclamantul M.I. Având în vedere că în cauză, până la adoptarea hotărârilor atacate, reclamantul M.V.

nu a făcut dovada calității sale de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL, dreptul de vot al acestuia dat în ședințele din 16 ianuarie 2008 ale A.G.O.A și respectiv A.G.E.A a SC E.D. SA în reprezentarea asociatului S.C. T.G.I.E. S.R.L, nu era valabil exprimat, fiind contrar dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 31/1990 actualizată. Pe fondul cauzei instanța a reținut raportat la prevederile art. 112 din Legea nr. 31/1990 actualizată, art. 115, art. 192 alin. (2), art. 132 din același act normativ că actul constitutiv al S.C. E.D. SA impune o majoritate de 70% pentru luarea oricăror hotărâri, atât în cadrul adunărilor ordinare, cât și în adunările extraordinare. Ori, în cadrul ședinței adunării generale ordinare și a celei extraordinare din 16 ianuarie 2008 nu au fost prezenți și nici reprezentați acționarii I.M.

si S.C. T.G.I.E S.R.L., prin urmare cerințele de cvorum și prezență nu au fost îndeplinite. Având în vedere că, acționarii exercită dreptul lor de vot în adunarea generală, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă, cu excepția prevăzută la art. 101 alin. (2) instanța a reținut că în cauză hotărârile din 16 ianuarie 2008 ale A.G.O.A, respectiv A.G.E.A a SC E.D. SA au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare menționate mai sus, fapt ce atrage nulitatea absoluta a acestora. În ce privește Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC. E.D. S.A.

din data de 16 ianuarie 2008, luată de către acționarul minoritar M.I., instanța a constatat că și aceasta este adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare, pentru aceleași considerente expuse mai sus ,în plus se reține și faptul că nu au fost respectate dispozițiile legale privind procedura de convocare a adunărilor generale ordinare ,mai precis inexistența unei convocări a acționarilor la această ședință. Împotriva acestei sentințe în termen, legal timbrat a declarat apel M.I., solicitând: admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M.I.; respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M.V., SC R.D.

SA, SC E.T. SRL în contradictoriu cu pârâta SC E.D. SA, menținerea restului dispozițiilor din hotărâre. Împotriva aceleiași sentințe au formulat apel SC R.D. SA și SC E.T. SRL, solicitând, admiterea apelului declarat, modificarea în parte a sentinței apelate î n sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul-intimat I.M. și menținerea hotărârilor AGA adoptate in data de 16 ianuarie 2008 de acționarii M.V., T.G.I.E., R.D. si E.T. ca fiind luate cu strictă respectare a prevederilor legale si statutare. Se m enționează că apelul vizează doar soluția primei instanțe de anulare a hotărârilor AGA adoptate în data de 16 ianuarie 2008 de acționarii M.V., T.G.I.E., R.D.

și E.T. nu și soluția de anulare a hotărârii AGA din data de 16 ianuarie 2008 adoptata de acționarul I.M. fără existența unei convocări valabile și în lipsa cvorumului cerut de lege, soluție pe care o consideră temeinică și legală. Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel V.M. și SC T.G.I.E. SRL, SC E.D. SA solicitând admiterea apelul declarat, să se modifice în parte sentința apelata în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul-intimat I.M. și menținerii hotărârilor AGA adoptate în data de 16 ianuarie 2008 de acționarii M.V., T.G.I.E., R.D. si E.T. ca fiind luate cu strictă respectare a prevederilor legale și statutare. Se m enționează că prezentul apel vizează doar soluția primei instanțe de anulare a hotărârilor A.G.A.

adoptate în data de 16 ianuarie 2008 de acționarii M.V., T.G.I.E., R.D. și E.T., iar nu si soluția de anulare a hotărârii AGA din data de 16 ianuarie 2008 adoptată de acționarul I.M. fără existența unei convocări valabile și în lipsa cvorumului cerut de lege, soluție pe care o consideră temeinică și legală. Prin decizia nr. 4/2011 A/C din 8 februarie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea apelantelor SC E.D. SA și SC R.D. SA, la apelul declarat. A respins cererea de renunțare la apel formulată de M.I. în reprezentarea SC T.G.I.E. SRL A admis ca fondat apelul declarat de apelanții M.V., SC E.T.

SRL și SC T.G.I.E. SRL împotriva sentinței nr. 688/COM din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: a respins excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a lui M.V., excepție invocată de reclamantul M.I. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins ca nefondat apelul comercial declarat de apelantul M.I. împotriva sentinței nr. 688/COM din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate. Fără cheltuieli de judecată. Instanța de apel față de cererile de renunțare la judecată depuse de către apelantele SC E.D. SA și SC R.D. SA, în baza art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunțarea celor două apelante la apel.

Referitor la cererea de renunțare la apel formulată de M.I. în reprezentarea SC T.G.I.E. SRL, instanța a respins această cerere, întrucât renunțarea la judecată este un act de dispoziție care nu poate fi valabil din moment ce între doi dintre cei trei asociați ai societății sunt divergențe în privința reprezentării acesteia. În privința fondului cauzei s-a reținut că pentru a se analiza dacă au fost respectate prevederile actului constitutiv în privința modului de adoptare a hotărârilor adunărilor generale ordinare și a adunării generale extraordinare, este esențial a se analiza care dintre cei doi asociați reprezintă SC T.G.I.E. SRL Clarificarea aspectelor legate de reprezentarea SC T.G.I.E.

S.R.L. nu se poate realiza decât în raport cu dispozițiile Statutului acestei societăți. Ceea ce se desprinde cu claritate din reglementările statutare este că SC T.G.I.E. S.R.L este reprezentată de un director general numit de adunarea generală a asociaților. Câtă vreme în speță nu s-a produs nici o probă din care să rezulte că asociații au adoptat o hotărâre a adunării generale a asociaților prin care să desemneze directorul general al SC T.G.I.E. S.R.L, sunt incidente dispozițiile art. 389 C. com. și ale art. 75 din Legea 31/1990 conform cărora, în cazul în care, prin actul constitutiv nu s-a stabilit modul de exercitare a mandatului de către administratori, trebuie admis că fiecare dintre ei poate lucra individual.

Dreptul de a reprezenta societatea SC T.G.I.E. S.R.L aparține deopotrivă fiecăruia dintre cei trei asociați, din moment ce în statutul SC T.G.I.E. S.R.L nu s-a prevăzut dreptul de reprezentare pentru unul dintre ei. Referitor la modul de adoptare a celor trei hotărâri ale SC E.D. SA, care fac obiectul litigiului, în condițiile în care ambii apelanți, atât M.V., cât și M.I. au dreptul de a reprezenta S.C. T.G.I.E. S.R.L, cum majoritatea votului la adoptarea hotărârilor S.C. E.D. SA se realizează prin votul dat de societatea acționară SC T.G.I.E. SRL, instanța de apel a apreciat că nu se poate stabili în privința căror hotărâri (cea adoptată de M.I., sau cele adoptate de M.V.) au fost respectate cerințele statutului SC E.D.

SA referitoare la cvorum și majoritate. S-a reținut că a se stabili de către instanță, în lipsa unei hotărâri a adunării generale, dacă M.V. sau M.I. reprezintă legal SC T.G.I.E. S.R.L, însemnă o imixtiune a acesteia în voința asociaților, în privința numirii directorului general și în consecință o modificare a actului constitutiv al societății, ceea ce nu este posibil. Rezolvarea acestei probleme legate de reprezentarea SC T.G.I.E. SRL nu poate să se realizeze decât prin voința asociaților. S-a reținut că susținerile apelanților M.V. și SC E.T. SRL legate de faptul că în actul adițional la actul constitutiv al SC T.G.I.E. S.R.L se prevede doar pentru M.V. dreptul de a reprezenta societatea în diversele raporturi ale acesteia, drept ce nu le este recunoscut celorlalți administratori M.C.

și M.I., nu sunt întemeiate, din moment ce art. 18 din statutul SC T.G.I.E. S.R.L, stabilește că în relațiile cu terții, societatea este reprezentată de un director general, care nu s-a desemnat de adunarea generală, cum însăși apelanta recunoaște, iar potrivit actului adițional la actul constitutiv al acestei societăți, acționarul M.V. își însușește prevederile cuprinse în statut după modificările ce decurg din acest act adițional. Concluzionând, instanța de apel a apreciat că, Tribunalul a procedat eronat admițând excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru SC T.G.I.E. S.R.L a lui M.V., motiv pentru care doar sub acest aspect a admis apelul. Celelalte apeluri au fost respinse ca nefondate, în baza art. 296 C. proc.

civ.. În acest context, au fost păstrate dispozițiile instanței de fond cu privire la modul de soluționare a celor două acțiuni din dosarele conexate și a cererilor de intervenție, în raport însă cu considerentele avute în vedere de Curtea de Apel, aprecierile făcute de Tribunal în privința reprezentării SC T.G.I.E. SRL și cele privind motivele pentru care s-a constatat nulitatea absolută nu au fost primite. Împotriva acestei decizii au declarat recurs M.V., SC T.G.I.E. SRL Oradea și SC E.T. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului declarat, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de M.V., SC T.G.I.E.

SRL și SC E.T. SRL, schimbării în tot a sentinței, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de M.I. ca neîntemeiată. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenții au susținut, în esență, următoarele: - Instanța de apel a interpretat greșit statutul SC T.G.I.E. SRL, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 14963 din 22 iunie 1992 schimbând înțelesul neîndoielnic al acestuia când a considerat că și după actul adițional nr. 14963 din 22 iunie 1992 societatea T.G.I.E. putea fi reprezentată de către oricare dintre administratorii acesteia, respectiv M.V., C.M., M.I. Raționamentul instanței este greșit întrucât după încheierea actului adițional nr. 14963 din 22 iunie 1992 M.V.

a fost singurul administrator în privința căruia s-a stipulat în mod expres dreptul de a reprezenta T.G.I.E. în diversele raporturi ale acesteia. În măsura în care s-ar fi interpretat corect voința asociaților T.G.I.E., concretizată în statutul societății și Actul adițional din 1992 s-ar fi observat că toate puterile stabilite pentru directorul general prevăzute la art.18 din statut fuseseră conferite recurentului V.M. Au fost încălcate prevederile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind condițiile de cvorum și vot ce trebuie îndeplinite pentru adoptarea hotărârilor adunării generale. Având în vedere că M.V. este singurul reprezentant al TGIE nominalizat în actele constitutive cu atribuții de conducere este evident că acesta avea dreptul de a reprezenta TGIE în cadrul adunării generale a acționarilor E.D.

din 16 ianuarie 2008. În aceste condiții votul exprimat de TGIE (prin M.V.) în cadrul adunării generale era valabil și împreună cu votul acționarilor M.V., SC R.D. SA și SC E.T. SRL realiza majoritatea de 60,05% din capitalul social, suficientă pentru adoptarea la a doua convocare a hotărârilor în cadrul adunărilor generale ordinară și extraordinară. Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs M.I., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea apelului formulat de M.I., modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții M.V., SC R.D.

SA, SC E.T. SRL, admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul M.I., menținerii restului dispozițiilor sentinței nr. 668/COM/2009 pronunțate de Tribunalul Bihor, respingerii ca nefondate a apelurilor formulate de apelanții SC E.T. SRL și M.V., anulării cererii de apel formulată de M.V. în numele SC T.G.I.E. SRL și respingerii ca lipsită de obiect a cererii de renunțare la apel a acestei societăți formulată prin reprezentantul legal M.I. În subsidiar, în situația în care se va aprecia ca valabilă cererea de apel formulată de SC T.G.I.E. SRL prin dl. M.V. a solicitat admiterea cererii de renunțare la apel a acestei societăți formulată prin reprezentantul legal M.I.

În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a arătat că: - Hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) A. Din considerentele instanței de apel rezultă o evidentă contradictorialitate în privința problemei reprezentării societății SC T.G.I.E. SRL, reținându-se cel puțin 4 concluzii diferite în privința reprezentării. B. Obiectul cauzei îl constituia analiza conformității hotărârilor A.G.A. cu statutul SC E.D. SA și în consecință, cu legea care impune respectarea dispozițiilor statutare. Afirmația expresă a instanței conform căreia „nu poate stabili” care din cele două hotărâri este cea legală este confuză și contradictorie. C. Din considerente rezultă că singurul apel admis în cauză este cel al apelantului M.V.

însă în dispozitiv instanța se contrazice admițând ca fondate și apelurile formulate de SC E.T. SRL și SC T.G.I.E. SRL. D. Instanța de apel după ce admite în parte apelul formulat de M.V., respinge ca nefondat apelul declarat de M.I. împotriva sentinței, pe care o menține în totalitate. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). A. Aplicarea greșită a art. 389 C. com. și a art. 75 din Legea nr. 31/1990. Instanța de apel face abstracție că aceste texte legale sunt aplicabile, așa cum rezultă expres din textul lor, numai în situația în care nu există o prevedere contrară în statutul societății. Or în cazul de față există o prevedere contrară expresă, respectiv art. 18 din Statului societății.

În cazul de față stipulația contrară este evidentă atât pentru faptul că se acordă puteri sporite directorului general, singurul care poate reprezenta societatea în raporturile cu terții. Dacă s-ar considera ca unic organ de conducere comitetul de direcție situația nu se schimbă substanțial. Membrii comitetului de direcție trebuie să lucreze împreună și să decidă cu majoritate de voturi. Ipoteza prevăzută în art. 389 C. com. nu este cea din prezenta speță, iar instanța de apel a aplicat un text de lege care nu este incident în cauză. B. Instanța a încălcat prevederile art. 1533 C. civ. la care face trimitere expresă art. 72 din Legea nr. 31/1990. Refuzul instanței de a recunoaște un mandat cel puțin tacit primit de recurent reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 1533 C. civ.

Acordarea mandatului de director general s-a realizat prin acordul în unanimitate al asociaților, acord exprimat prin intermediul unor hotărâri A.G.A. concretizate în acte adiționale la statutul și contractul de societate T.G.I.E., precum și într-o serie de documente semnate de toți asociații SC T.G.I.E. SRL în care recurentul este menționat ca fiind director general al societății. Aceste documente sunt în esență, următoarele: procesul verbal AGA din 15 martie 1992; adeverința nr. 1002 din 19 decembrie 1994, procesul verbal AGA din 1 iunie 1995, hotărârea AGA din 19 iunie 2001 a S.C. T.G.I.E. S.R.L, actele adiționale la statutul și contractul de societate al SC T.G.I.E. SRL din 19 iunie 2001; 17 iulie 2001, 26 iunie 2002, adeverința nr. 1002 din 19 decembrie 1994. Confirmarea mandatului și acceptarea acestuia rezultă și din multitudinea de acte (hotărârii AGA, acte constitutive, acte adiționale) pe care SC T.G.I.E.

SRL le-a adoptat în calitate de asociat al altor societăți, acte semnate în numele SC T.G.I.E. SRL de directorul general M.I. și semnate în nume propriu de asociatul M.V. C. Instanța a încălcat principiul securității juridice consfințit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Având în vedere multitudinea de hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat problema reprezentării, formularea unei atare concluzii (cu privire la calitatea de reprezentant legal al SC T.G.I.E. SRL) nu poate fi făcută prin ignorarea deciziilor pronunțate până în acest moment de instanțele de judecată în litigiile purtate de cele două părți, care atestau calitatea de reprezentant legal exclusiv al SC T.G.I.E.

SRL a recurentului, respectiv sentința irevocabilă nr. 54/com/2008 a Tribunalului Bihor validată de Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 10/2008 și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1508/2010; decizia irevocabilă nr. 13/C/2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, decizia irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel Galați, nr. 290/R/2010. Prin întâmpinare M.V., SC T.G.I.E. SRL, SC E.T. SRL, SC E.D. SA și SC R.D. SA au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul M.I. Recurentul M.I. a formulat întâmpinare la recursurile declarate de recurenții M.V., SC T.G.I.E. SRL prin M.V. și SC E.T. SRL invocând în principal nulitatea recursurilor raportat la dispozițiile art. 302 1 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ. coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar inadmisibilitatea, având în vedere că recursul vizează doar fondul deciziei recurate, adică netemeinicia acesteia, făcând abstracție de motivele de nelegalitate impuse de art. 304 C. proc. civ. Pe fond a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. La data de 14 septembrie 2011 recurenta reclamantă SC T.G.I.E. SRL prin director general M.I. a depus cerere de renunțare la judecată a recursului declarat de aceasta prin reprezentant M.V. De asemenea la data de 7 decembrie 2011 M.I.

a depus completare a întâmpinării prin care a invocat în principal, excepția autorității de lucru judecat în subsidiar excepția puterii de lucru judecat, față de existența sentinței nr. 54/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, irevocabilă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Oradea prin decizia nr. 10 din 14 octombrie 2008 și prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a deciziei irevocabile nr. 290/R din 21 mai 2010 a Curții de Apel Galați care au tranșat problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL în sensul că M.I. este singurul reprezentant al acesteia în raporturile cu terții, solicitându-se soluționarea în mod similar a problemei deduse judecății.

În baza acestor hotărâri și prin raportare la art. 6 din CEDO și la practica Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că de vreme ce aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu dintre aceleași părți a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală sau pe fond într-un anumit sens, rezultă că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și în mod obligatoriu trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior. Verificând regularitatea cererii de recurs formulată de M.V., SC T.G.I.E. SRL și SC E.T. SRL invocată de M.I. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta îndeplinește cerințele art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. coroborat cu art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor. Recurenții au invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar criticile dezvoltate fac posibilă încadrarea lor în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Nu poate fi primită nici excepția nulității parțiale a recursului în raport de prevederile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. deoarece în accepțiunea acestui text de lege sancțiunea nulității privește cererea de recurs care nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar nu recursul ca atare.

Nulitatea cererii de recurs este o sancțiune care privește regularitatea sesizării instanței din perspectiva condițiilor formale pe care aceasta trebuie să le îndeplinească și care nu poate fi decât unitară sub aspectul obiectului iar nu una parțială. Din acest punct de vedere se constată că cererea de recurs cu care a fost investită instanța întrunește exigențele art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. deoarece cuprinde motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor. Nu se poate reține nici inadmisibilitatea recursului având în vedere că recursul vizează nelegalitatea deciziei raportat la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nu netemeinicia hotărârii atacate, criticile formulate referindu-se la aplicarea greșită a legii.

Analizând lucrările dosarului în funcție de cererea de renunțare la judecată formulată de S.C. T.G.I.E. S.R.L prin reprezentant M.I., de excepția lipsei calității de reprezentant, în principal de excepția autorității de lucru judecat și în subsidiar de excepția puterii lucrului judecat și nu în ultimul rând față de criticile aduse hotărârii recurate de M.V., SC T.G.I.E. SRL, SC E.T. SRL și M.I. Înalta Curte reține următoarele: Cererea de renunțare la judecată formulată de SC T.G.I.E. SRL prin reprezentant M.I. este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Potrivit prevederilor actelor constitutive ale societății, astfel cum au fost completate și modificate prin actele adiționale și în lipsa unei hotărâri AGA de numire a directorului general se reține calitatea de reprezentant pentru SC T.G.I.E.

SRL și a lui M.V. În aceste condiții se apreciază că singurul care putea solicita să se ia act de renunțare la judecarea recursului era reprezentantul societății care a și promovat calea de atac, în condițiile în care la momentul formulării recursului atât M.I., cât și M.V. aveau drepturi egale de reprezentare pentru societate. Soluția este impusă și prin prisma dispozițiilor art. 6 din CEDO în raport de care se impune cu necesitate soluționarea pe fond a recursului, în condițiile unei evidente contradicții de interese între cei doi administratori. În ce privește recursul declarat de M.V., SC T.G.I.E. SRL și SC E.T. SRL se constată că a fost motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., dar criticile dezvoltate așa cum s-a evocat mai sus fac posibilă încadrarea numai în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Ceea ce recurenții înțeleg prin act juridic dedus judecății este actul adițional la statutul societății încheiat în 1992, or cererea de chemare în judecată nu are ca obiect acest act adițional ci hotărâri ale adunării generale ale asociaților. Actul adițional la care se face referire în fundamentarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ. ca act juridic supus interpretării nu face obiectul judecății, ci constituie doar un mijloc de probă în susținerea calității de reprezentant al SC T.G.I.E. SRL Instanța de apel s-a referit la actul adițional din 1992 în contextul verificării calității de reprezentant al S.C.

T.G.I.E. S.R.L, încât criticile nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului sub temeiul invocat de recurenți – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Analizând criticile sub incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că nu sunt fondate și urmează a fi respinse. Atâta timp cât prin reglementările statutare s-a prevăzut că SC T.G.I.E. SRL este reprezentată de un director general numit de adunarea generală a asociaților, câtă vreme nu s-a aprobat o hotărâre a adunării generale a asociaților prin care să se desemneze directorul general al SC T.G.I.E. SRL, iar prin actul adițional recurentul M.V. nou asociat și administrator nu a fost desemnat expres ca director general, este evident, că interpretarea dată de instanța de apel în sensul că dreptul de a reprezenta S.C.

T.G.I.E. S.R.L aparține deopotrivă fiecăruia dintre cei trei asociați este cea corectă, corespunzătoare voinței interne a asociaților și în concordanță cu prevederile art. 70, art. 71, art. 75, art. 90, art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, art. 389 C. com. M.V. a dobândit dreptul de reprezentare a S.C. T.G.I.E. S.R.L prin acest act adițional. Mențiunea din actul adițional că și noul asociat și administrator reprezintă societatea nu înseamnă că ceilalți doi asociați administratori sunt excluși de la dreptul de a reprezenta societatea și că puterea de reprezentare a SC T.G.I.E. SRL în raporturile cu terții a fost conferită exclusiv recurentului M.V. în lipsa unei mențiuni în sensul convenit prin actele constitutive.

Referitor la modul de adoptare a hotărârilor SC E.D. SA, care fac obiectul litigiului, în condițiile în care atât M.V., cât și M.I., au dreptul de a reprezenta SC T.G.I.E. SRL și interese diferite, cum majoritatea votului la adoptarea hotărârilor SC E.D. SA se realizează prin votul dat de societatea acționară SC T.G.I.E. SRL se apreciază că hotărârile au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale și statutare referitoare la majoritate. În temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursurile ca nefondate formulate de reclamanții M.V., SC T.G.E.I. SRL și SC E.T. SRL. Recursul declarat de M.I. este nefondat. În ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. se constată că acesta nu întrunește cerințele textului de lege indicat deoarece hotărârea nu cuprinde motive contradictorii, instanța de apel reținând dreptul lui M.V. de a reprezenta SC T.G.I.E. SRL, sens în care a respins cererea formulată de M.I. de renunțare la apelul declarat de SC T.G.I.E. SRL prin M.V., a admis apelul apelanților M.V., S.C. T.G.I.E. S.R.L, SC E.T. SRL, a schimbat sentința sub acest aspect, respingând excepția lipsei calității de reprezentant legal pentru pârâta SC T.G.I.E. SRL a lui M.V., a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a respins apelul lui M.I. ca nefondat. Nu se constată nici o contrarietate între considerente și dispozitiv și nici în dispozitivul deciziei atacate.

Din decizia recurată rezultă fără echivoc că singurul motiv de apel admis de instanța de apel a fost cel privind greșita soluționare a excepției lipsei calității de reprezentant legal pentru SC T.G.I.E. SRL a lui M.V., excepție invocată de M.I., iar nu și celelalte motive de apel, ce au fost respinse și care priveau nelegalitatea soluției de anulare a hotărârilor AGA din 16 ianuarie 2008. Referitor la apelul declarat de M.I. instanța de apel l-a respins, menținând sentința sub aspectele invocate prin cererea de apel de acesta. Nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, instanța de apel aplicând corect prevederile art. 389 C. com. și art. 75 din Legea nr. 31/1990, reținând că în condițiile în care asociații nu au adoptat o hotărâre a adunării generale a asociaților prin care să desemneze directorul general al SC T.G.I.E.

SRL, potrivit art. 18 din statut, sunt incidente dispozițiile art. 389 C. com. și ale art. 75 din Legea nr. 31/1990. Așadar, s-a concluzionat corect că dreptul de a reprezenta societatea aparține deopotrivă fiecăruia dintre cei trei asociați, din moment ce în statutul SC T.G.I.E. SRL nu s-a prevăzut dreptul de reprezentare pentru unul dintre ei și ca atare trimiterea la clauza contractuală potrivit căreia în relațiile cu terții societatea este reprezentată de directorul general, câtă vreme acesta nu este numit, nu poate echivala cu „stipulația contrară în actul constitutiv” la care se referă art. 75. Nefondate sunt și criticile privind aplicarea greșită a prevederilor art. 1533 C. civ. În mod corect instanța de apel, raportat la starea de fapt stabilită, a considerat că nu pot fi reținute susținerile recurentului M.I.

conform cărora ar fi deținut un mandat tacit de recunoaștere a calității de director general de asociații SC T.G.I.E. SRL În lipsa desemnării unui director general, atributul exclusiv al adunării generale a asociaților SC T.G.I.E. SRL fiecare dintre cei doi asociați au puteri de a reprezenta societatea, ținând cont că potrivit contractului de societate nu s-a stabilit calitatea de reprezentant pentru unul din ei (art. 75 din Legea nr. 31/1990). Sub acest aspect criticile ce vizează trimiterea la probele administrate antamează temeinicia hotărârii atacate și prin urmare ele nu vor fi examinate în raport de prevederile art. 304 C. proc. civ. partea introductivă care limitează controlul instanței de recurs numai la legalitatea hotărârii atacate.

În cauză nu se pot reține excepțiile autorității de lucru judecat, respectiv puterii de lucru judecat. De asemenea nu se poate reține nici încălcarea principiului securității juridice consfințit de art. 6 din CEDO. În speță nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar soluțiile cu privire la problema reprezentării SC T.G.I.E. SRL de către M.I. au fost pronunțate în raport de alte elemente de fapt și de drept, decât cele avute în vedere de instanța de apel la momentul pronunțării deciziei recurate. De asemenea o parte din hotărârile judecătorești invocate de recurentul M.I. care stabilesc calitatea acestuia de reprezentant legal au la bază contractul de muncă al acestuia ce nu fusese anulat la momentul pronunțării acelor hotărâri.

Față de cele ce preced, în raport de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de M.I. ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de renunțare la judecată formulată de SC T.G.E.I. SRL prin M.I. Respinge excepția nulității recursului declarat de M.V., SC T.G.E.I. SRL și SC E.T. SRL. Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanții M.V., SC T.G.E.I. SRL și SC E.T. SRL și de intervenientul M.I., împotriva deciziei Secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de Apel Oradea nr. 4/A-C din 8 februarie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.