ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2009

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor,

secția comercială, la data de 22 iunie 2007, sub nr. 2855/111/2007, reclamantul

M.V. a chemat în judecată pe pârâta SC W.L. SRL Păntășești, solicitând

instanței să dispună constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate de

adunarea generală extraordinară a asociaților SC W.L. SRL din data de 28 mai

2007, publicate în M. Of., - Partea a IV-a, nr. 1801 din 13 iunie 2007.

La data de 28 iunie 2007, a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Bihor, secția comercială, sub nr. 2977/111/2007, cu adresa de

înaintare nr. 12469 din 28 iunie 2007, emisă de Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Bihor, cererea formulată de reclamantul M.V. privind

opoziția sa la Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC W.L.

SRL din data de 28 mai 2007, publicată în M. Of., nr. 1801 din 13 iunie 2007,

solicitând admiterea cererii sale de opoziție și, pe cale de consecință, să

anuleze Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC W.L. SRL din

data de 28 mai 2007.

La termenul de judecată din data de 4 decembrie 2007,

numitul M.I. a depus cerere de intervenție în dosarul nr. 2855/111/2007, în

contradictoriu cu reclamantul M.V., solicitând admiterea cererii de intervenție

și respingerea, ca neîntemeiată și nedovedită, a acțiunii reclamantului.

La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2008,

Tribunalul Bihor, secția comercială, în temeiul art. 163 C. proc. civ., a

dispus conexarea dosarului nr. 2977/111/2007 la dosarul nr. 2855/111/2007; în

temeiul art. 52 C. proc. civ., a admis, în principiu, cererea de intervenție

formulată în cauză de M.I. și a dispus introducerea acestuia în cauză.

Prin sentința nr. 107/COM/2008, pronunțată la

data de 29 februarie 2008, Tribunalul Bihor, secția comercială, a respins

excepția privind lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii,

invocată de pârâta SC W.L. SRL; a admis acțiunea comercială formulată de

reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta SC W.L. SRL; a constatat

nulitatea absolută a Hotărârilor Adunării Generale a Asociaților SC W.L. SRL

din data de 28 mai 2007; a respins cererea de intervenție formulată de

intervenientul M.I.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că, la data la care societatea T.G.I.E. a emis Mandatul Special de reprezentare,

prin care a mandatat pe M.I. să participe la A.G.A. din 28 mai 2007, respectiv

25 mai 2007, societatea T.G.I.E. nu era reprezentată legal de către M.I.,

întrucât prin Hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din 11 mai 2005 a fost numit un alt

consiliu de administrație și s-a aprobat numirea reclamantului M.V. în funcția

de director general al acestei societăți, hotărâre care a fost suspendată prin

Ordonanța nr. 1022/COM/2007 din 8 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor.

Conform actelor adiționale la contractul de societate al

T.G.I.E., intervenientul M.I. deținea calitatea de Director general al acestei

societăți, până la data adoptării hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007.

In concluzie, a apreciat instanța de fond că hotărârile

A.G.A. din 28 mai 2007 sunt lovite de nulitate absolută, fiind adoptate cu

încălcarea statutului societății pârâte (art. 8); lipsa mandatului valabil de

reprezentare a S.G T.G.I.E. SRL la această ședință, lipsa acordului tuturor

asociaților de modificare a actului constitutiv al societății pârâte [art. 192

alin. (2) din Legea nr. 31/1990]. Mai mult, deși administratorul societății

pârâte avea cunoștință de faptul că reclamantul are reședința în Oradea,

convocarea acestuia la ședința din 28 mai 2007 s-a făcut la domiciliul său din

Suedia.

Cât privește susținerile intervenientului prin cererea

formulată, cât și apărările pârâtei formulate în cauză, instanța a apreciat că

acestea sunt neîntemeiate, pentru aceleași considerente expuse mai sus.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel

pârâta SC W.L. SRL Păntășești și intervenientul M.I., solicitând admiterea

apelului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii

cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 9/C/2008- A din 14 octombrie 2008, Curtea

de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de apelanții SC W.L. SRL,

reprezentată prin administrator S.G.D.P.SRL și intervenientul M.I., în

contradictoriu cu intimatul-reclamant M.V. împotriva sentinței nr. 107/COM din

29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în

totalitate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Hotărârea A.G.EA. a SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007

este lovită de nulitate absolută, cum în mod corect și legal a reținut prima

instanță, deoarece la data ținerii ședinței asociatul majoritar al S.C.

T.G.I.E. S.R.L, nu a fost legal reprezentată de M.I.

La data de 25 mai 2007, când S.G T.G.I.E. S.RX. a emis

mandatul special de reprezentare pentru M.I., societatea T.G.I.E. nu era

reprezentată legal de către M.I., întrucât prin Hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din

11 mai 2007 a fost numit un consiliu de administrație alcătuit din 5 membri,

dintre care M.V. a fost desemnat președinte al consiliului de administrație și

director general.

Executarea acestei hotărâri T.G.I.E. din data de 11 mai

2007 a fost suspendată în data de 8 iunie 2008.

Având în vedere aceste modificări, M.I. putea să participe

la A.G.A. ordinară și extraordinară a S.G.W.L. SRL din 28 mai 2007 numai în

baza unui mandat special acordat în acest sens de consiliul de administrație al

S.C. T.G.I.E. SRL, ori, un asemenea mandat valabil nu există.

În consecință, adunarea generală a asociaților din 28 mai

2007 nu a fost legal și statutar întrunită, hotărârea adoptată fiind lovită de

nulitate, potrivit art. 192 din Legea nr. 31/1990, republicată, și art.8 din

actul constitutiv.

împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen,

pârâta SC W.L. SRL Păntășești, prin administrator S.G.D.P.SRL și de

intervenientul M.I., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate

a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului formulat de aceștia și respingerii

cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.V.

In recursul lor, care poate fi încadrat în

drept în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenții au invocat,

în esență, următoarele motive:

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel,

au reținut că, la data de 28 mai 2007 „societatea S.C. T.G.I.E. SRL nu era

reprezentată legal de directorul general M.I., întrucât prin hotărârea A.G.A.

T.G.I.E. din 11 mai 2007 a fost numit un alt consiliu de administrație și s-a

aprobat numirea reclamantului M.V. în funcția de Director General al acestei

societăți".

Prin reținerea acestui motiv, instanța de apel face o

greșită aplicare a legii. Astfel, instanța își întemeiază hotărârea pe efectele

unui act lovit de nulitate absolută, respectiv pe hotărârea A.G.A. a S.C.

T.G.I.E. SRL din 11 mai 2007.

Prin sentința comercială nr. 1596/COM/2007,

pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2342/111/2007, a fost constatată

„nulitatea absolută a hotărârilor Adunării Generale a Asociaților SC T.G.I.E.

SRL din data de 11 mai 2007 și, respectiv, din data de 5 iulie 2007".

Sentința comercială nr. 1596/COM/2007 era executorie și producea efecte la data

când s-a pronunțat sentința atacată (respectiv, la 29 februarie 2008).

Hotărârea A.G.A. din 11 mai 2008 nu era

opozabilă societății W.L. și nici terților la data de 28 mai 2007, ea fiind

înregistrată în Registrul Comerțului doar la data de 30 mai 2007 prin

încheierea nr. 3439 din 30 mai 2007. De altfel, prin decizia nr. 479/C din 12

decembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 989/35/C/2007- R de către Curtea de

Apel Oradea a fost modificată încheierea nr. 3439 din 30 mai 2007 a

judecătorului delegat O.R.C., în sensul respingerii cererii de înregistrare în

Registrul Comerțului a hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007.

In concluzie, susțin recurenții, la data pronunțării

hotărârii atacate (respectiv, sentința comercială nr. 107/COM din 29 februarie

2008), instanța de fond nu mai avea dreptul să invoce efectele unui act juridic

nul absolut (hotărârea A.G.A. din 11 mai 2007) și a cărui înregistrare în

O.R.C. a fost respinsă prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Oradea, act

care, în urma constatării nulității absolute, este considerat că nu a produs

efecte niciodată (conform principiului

restitutio in integrum

ce decurge

din efectele nulității). In lipsa invocării acestui act, reprezentantul legal

al S.C. T.G.I.E. S.RL. la data de 28 mai 2007 era Directorul General, dl. M.I.,

calitate pe care chiar instanța o recunoaște în alin. (1) pag. 6 a sentinței

nr. 107/COM/2008.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivului invocat

și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prima critică invocată de către recurenți în susținerea

recursului lor, în sensul că instanța și-a întemeiat hotărârea pe efectele unui

act lovit de nulitate absolută, respectiv hotărârea A.G.A. a S.C. T.G.I.E. SRL

din 11 mai 2007, nu poate fi primită, aceasta fiind neîntemeiată, întrucât

efectul retroactiv al constatării nulității unei hotărâri A.G.A. nu se produce

decât numai după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței pronunțate,

hotărârile judecătorești care au ca obiect constatarea nulității absolute sau

anularea unui act nefiind susceptibile de executare silită, spre a putea fi

invocate prevederile art. 720

8

C. proc. civ..

Cealaltă critică formulată vizează inopozabilitatea

hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007 a S.C. T.G.I.E. SRL față de SC W.L. SRL și

față de terți la data de 28 mai 2007.

Nici această critică nu poate fi primită, fiind nefondată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea

nr. 31/1990 privind societățile comerciale „actele sau faptele, pentru care nu

s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară

de cazul în care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau".

Această ultimă ipoteză este incidență, de altfel, în cazul

de față, întrucât, așa cum rezultă din dosar, recurentul-intervenient M.I., în

calitate de administrator al SC D.P. SRL, a participat la ședința A.G.A. a S.C

T.G.I.E. din data de 11 mai 2007, astfel încât SC D.P. SRL, administratorul

pârâtei SC W.L. SRL avea cunoștință de schimbările operate în administrarea S.C

T.G.I.E. SRL.

Așadar, la data adoptării hotărârii A.G.A. a

cărei nulitate se solicită, 28 mai 2007, atât intervenientul M.I., cât și

pârâta SC W.L. SRL, prin administratorul său SC D.P. SRL, aveau cunoștință că,

în baza hotărârii A.G.A. a S.C. T.G.I.E. SRL, intervenientul M.I. nu mai era

administratorul S.C T.G.I.E. SRL și nu mai reprezenta în mod legal societatea.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă și de

intervenient, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC W.L. SRL

Păntășești, prin administrator SC D.P. SRL și de intervenientul M.I. împotriva

deciziei nr. 9/C/2008 - A din 14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009