ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția comercială, la data de 22 iunie 2007, sub nr. 2855/111/2007, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâta SC W.L. SRL Păntășești, solicitând instanței să dispună constatarea nulității absolute a hotărârilor adoptate de adunarea generală extraordinară a asociaților SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007, publicate în M. Of., - Partea a IV-a, nr. 1801 din 13 iunie 2007. La data de 28 iunie 2007, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția comercială, sub nr. 2977/111/2007, cu adresa de înaintare nr. 12469 din 28 iunie 2007, emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, cererea formulată de reclamantul M.V.

privind opoziția sa la Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007, publicată în M. Of., nr. 1801 din 13 iunie 2007, solicitând admiterea cererii sale de opoziție și, pe cale de consecință, să anuleze Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Asociaților SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007. La termenul de judecată din data de 4 decembrie 2007, numitul M.I. a depus cerere de intervenție în dosarul nr. 2855/111/2007, în contradictoriu cu reclamantul M.V., solicitând admiterea cererii de intervenție și respingerea, ca neîntemeiată și nedovedită, a acțiunii reclamantului. La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2008, Tribunalul Bihor, secția comercială, în temeiul art. 163 C. proc.

civ., a dispus conexarea dosarului nr. 2977/111/2007 la dosarul nr. 2855/111/2007; în temeiul art. 52 C. proc. civ., a admis, în principiu, cererea de intervenție formulată în cauză de M.I. și a dispus introducerea acestuia în cauză. Prin sentința nr. 107/COM/2008, pronunțată la data de 29 februarie 2008, Tribunalul Bihor, secția comercială, a respins excepția privind lipsa interesului reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâta SC W.L. SRL; a admis acțiunea comercială formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta SC W.L. SRL; a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Adunării Generale a Asociaților SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007; a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul M.I.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data la care societatea T.G.I.E. a emis Mandatul Special de reprezentare, prin care a mandatat pe M.I. să participe la A.G.A. din 28 mai 2007, respectiv 25 mai 2007, societatea T.G.I.E. nu era reprezentată legal de către M.I., întrucât prin Hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din 11 mai 2005 a fost numit un alt consiliu de administrație și s-a aprobat numirea reclamantului M.V. în funcția de director general al acestei societăți, hotărâre care a fost suspendată prin Ordonanța nr. 1022/COM/2007 din 8 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor. Conform actelor adiționale la contractul de societate al T.G.I.E., intervenientul M.I. deținea calitatea de Director general al acestei societăți, până la data adoptării hotărârii A.G.A.

din 11 mai 2007. In concluzie, a apreciat instanța de fond că hotărârile A.G.A. din 28 mai 2007 sunt lovite de nulitate absolută, fiind adoptate cu încălcarea statutului societății pârâte (art. 8); lipsa mandatului valabil de reprezentare a S.G T.G.I.E. SRL la această ședință, lipsa acordului tuturor asociaților de modificare a actului constitutiv al societății pârâte [art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990]. Mai mult, deși administratorul societății pârâte avea cunoștință de faptul că reclamantul are reședința în Oradea, convocarea acestuia la ședința din 28 mai 2007 s-a făcut la domiciliul său din Suedia. Cât privește susținerile intervenientului prin cererea formulată, cât și apărările pârâtei formulate în cauză, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, pentru aceleași considerente expuse mai sus.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel pârâta SC W.L. SRL Păntășești și intervenientul M.I., solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Prin decizia nr. 9/C/2008- A din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul comercial declarat de apelanții SC W.L. SRL, reprezentată prin administrator S.G.D.P.SRL și intervenientul M.I., în contradictoriu cu intimatul-reclamant M.V. împotriva sentinței nr. 107/COM din 29 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totalitate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte: Hotărârea A.G.EA.

a SC W.L. SRL din data de 28 mai 2007 este lovită de nulitate absolută, cum în mod corect și legal a reținut prima instanță, deoarece la data ținerii ședinței asociatul majoritar al S.C. T.G.I.E. S.R.L, nu a fost legal reprezentată de M.I. La data de 25 mai 2007, când S.G T.G.I.E. S.RX. a emis mandatul special de reprezentare pentru M.I., societatea T.G.I.E. nu era reprezentată legal de către M.I., întrucât prin Hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din 11 mai 2007 a fost numit un consiliu de administrație alcătuit din 5 membri, dintre care M.V. a fost desemnat președinte al consiliului de administrație și director general. Executarea acestei hotărâri T.G.I.E. din data de 11 mai 2007 a fost suspendată în data de 8 iunie 2008. Având în vedere aceste modificări, M.I.

putea să participe la A.G.A. ordinară și extraordinară a S.G.W.L. SRL din 28 mai 2007 numai în baza unui mandat special acordat în acest sens de consiliul de administrație al S.C. T.G.I.E. SRL, ori, un asemenea mandat valabil nu există. În consecință, adunarea generală a asociaților din 28 mai 2007 nu a fost legal și statutar întrunită, hotărârea adoptată fiind lovită de nulitate, potrivit art. 192 din Legea nr. 31/1990, republicată, și art.8 din actul constitutiv. împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, pârâta SC W.L. SRL Păntășești, prin administrator S.G.D.P.SRL și de intervenientul M.I., solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului formulat de aceștia și respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.V.

In recursul lor, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenții au invocat, în esență, următoarele motive: Atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au reținut că, la data de 28 mai 2007 „societatea S.C. T.G.I.E. SRL nu era reprezentată legal de directorul general M.I., întrucât prin hotărârea A.G.A. T.G.I.E. din 11 mai 2007 a fost numit un alt consiliu de administrație și s-a aprobat numirea reclamantului M.V. în funcția de Director General al acestei societăți". Prin reținerea acestui motiv, instanța de apel face o greșită aplicare a legii. Astfel, instanța își întemeiază hotărârea pe efectele unui act lovit de nulitate absolută, respectiv pe hotărârea A.G.A.

a S.C. T.G.I.E. SRL din 11 mai 2007. Prin sentința comercială nr. 1596/COM/2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. 2342/111/2007, a fost constatată „nulitatea absolută a hotărârilor Adunării Generale a Asociaților SC T.G.I.E. SRL din data de 11 mai 2007 și, respectiv, din data de 5 iulie 2007". Sentința comercială nr. 1596/COM/2007 era executorie și producea efecte la data când s-a pronunțat sentința atacată (respectiv, la 29 februarie 2008). Hotărârea A.G.A. din 11 mai 2008 nu era opozabilă societății W.L.

și nici terților la data de 28 mai 2007, ea fiind înregistrată în Registrul Comerțului doar la data de 30 mai 2007 prin încheierea nr. 3439 din 30 mai 2007. De altfel, prin decizia nr. 479/C din 12 decembrie 2007, pronunțată în dosar nr. 989/35/C/2007- R de către Curtea de Apel Oradea a fost modificată încheierea nr. 3439 din 30 mai 2007 a judecătorului delegat O.R.C., în sensul respingerii cererii de înregistrare în Registrul Comerțului a hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007. In concluzie, susțin recurenții, la data pronunțării hotărârii atacate (respectiv, sentința comercială nr. 107/COM din 29 februarie 2008), instanța de fond nu mai avea dreptul să invoce efectele unui act juridic nul absolut (hotărârea A.G.A.

din 11 mai 2007) și a cărui înregistrare în O.R.C. a fost respinsă prin decizia irevocabilă a Curții de Apel Oradea, act care, în urma constatării nulității absolute, este considerat că nu a produs efecte niciodată (conform principiului restitutio in integrum ce decurge din efectele nulității). In lipsa invocării acestui act, reprezentantul legal al S.C. T.G.I.E. S.RL. la data de 28 mai 2007 era Directorul General, dl. M.I., calitate pe care chiar instanța o recunoaște în alin. (1) pag. 6 a sentinței nr. 107/COM/2008. Examinând recursul formulat, prin prisma motivului invocat și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prima critică invocată de către recurenți în susținerea recursului lor, în sensul că instanța și-a întemeiat hotărârea pe efectele unui act lovit de nulitate absolută, respectiv hotărârea A.G.A.

a S.C. T.G.I.E. SRL din 11 mai 2007, nu poate fi primită, aceasta fiind neîntemeiată, întrucât efectul retroactiv al constatării nulității unei hotărâri A.G.A. nu se produce decât numai după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței pronunțate, hotărârile judecătorești care au ca obiect constatarea nulității absolute sau anularea unui act nefiind susceptibile de executare silită, spre a putea fi invocate prevederile art. 720 8 C. proc. civ.. Cealaltă critică formulată vizează inopozabilitatea hotărârii A.G.A. din 11 mai 2007 a S.C. T.G.I.E. SRL față de SC W.L. SRL și față de terți la data de 28 mai 2007. Nici această critică nu poate fi primită, fiind nefondată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale „actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau". Această ultimă ipoteză este incidență, de altfel, în cazul de față, întrucât, așa cum rezultă din dosar, recurentul-intervenient M.I., în calitate de administrator al SC D.P. SRL, a participat la ședința A.G.A. a S.C T.G.I.E. din data de 11 mai 2007, astfel încât SC D.P. SRL, administratorul pârâtei SC W.L. SRL avea cunoștință de schimbările operate în administrarea S.C T.G.I.E. SRL. Așadar, la data adoptării hotărârii A.G.A.

a cărei nulitate se solicită, 28 mai 2007, atât intervenientul M.I., cât și pârâta SC W.L. SRL, prin administratorul său SC D.P. SRL, aveau cunoștință că, în baza hotărârii A.G.A. a S.C. T.G.I.E. SRL, intervenientul M.I. nu mai era administratorul S.C T.G.I.E. SRL și nu mai reprezenta în mod legal societatea. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă și de intervenient, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC W.L. SRL Păntășești, prin administrator SC D.P. SRL și de intervenientul M.I. împotriva deciziei nr. 9/C/2008 - A din 14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2009