ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1508/2010

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul

M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC W.L. și a solicitat constatarea

nulității absolute a hotărârii A.G.A. din 12 iunie 2007, întrucât convocarea nu

a respectat prevederile legale, art. 8 din Statutul pârâtei fiind contrar

dispozițiilor imperative ale art. 195 din Legea nr. 31/1990.

Printr-o cererea de intervenție,

intervenientul M.V. a solicitat să se constate legalitatea hotărârii A.G.A.

care a respectat prevederile statuare cât și pe cele legale.

Tribunalul Bihor, prin Sentința comercială

nr. 54/ Com din 1 februarie 2008, a admis acțiunea, a constatat nulitatea

absolută a hotărârii A.G.A. din 12 iunie 2007 a SC W.L. SRL și a respins

cererea de intervenție.

Instanța de fond a reținut în esență

că textul art. 195 din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data adoptării hotărârii

A.G.A. obliga administratorii să convoace adunarea asociaților la sediul

social, ori un asociat sau mai mulți care reprezintă cel puțin

Va

din capitalul social pot convoca

adunarea asociaților arătând scopul convocării.

Actul constitutiv al SC W.L. în art. 8

prevedea validarea adunării generale în prezența a minimum 51% din capitalul

social iar hotărârile să fie luate cu votul minim de 51%.

Însă mandatul emis de asociata

majoritară a pârâtei, T.G.I.E. pentru reprezentarea în A.G.A. din 12 iunie 2007

a fost suspendat la data de 8 iunie 2007 situație în care nu mai e posibilă

validarea A.G.A. și a hotărârii ei.

Curtea de Apel Oradea, prin Decizia

nr. 10/ C-A din 14 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de

intervenientul M.V., considerând că la data convocării adunării generale a

asociaților reprezentantul SC T. SRL, asociatul majoritar al pârâtei, nu mai

avea mandatul legal întrucât prin Ordonanța nr. 1022 din 8 iunie 2007 a

Tribunalului Bihor irevocabilă prin Decizia nr. 14/ C din 12 iunie 2007 a

Curții de Apel Oradea a fost suspendată executarea încheierii judecătorului

delegat la O.R.G. din 30 mai 2007.

Împotriva deciziei astfel pronunțate,

intervenientul M.V. și pârâta SC W.L. SRL au declarat recurs.

În recursul său, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intervenientul susține că

instanțele de fond au apreciat greșit că hotărârea A.G.A. a SC T. SRL din 11

mai 2007, prin care M.V. era împuternicit să reprezinte societatea, era

suspendată, fără a verifica dacă acea persoană avea dreptul să reprezinte

societatea conform actului constitutiv.

Art. 18 din actul constitutiv al SC T.

SRL stabilea trei administratori cu dreptul de a reprezenta societatea așa

încât în condițiile art. 75 și art. 197 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 fiecare

administrator putea reprezenta societatea, iar M.V. era administrator din 1992.

Mai susține recurentul că actul

decizional luat de M.V. nu este contrar intereselor T.G.I.E. și a dus la

corectarea unui dezechilibru produs în anul 2005 de M.I.

Pârâta și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând motive identice cu ale

interveninetului relative la calitatea de administrator al intervenientului M.V.

încă din anul 1992 la reprezentarea pe care art. 75 și art. 197 alin. (3) din

Legea nr. 31/1990 o atribuie administratorilor și la dezechilibrul decizional

determinat de M.I.

Prin cereri succesive sau invocat

excepțiile lipsei calității de reprezentant al pârâtei a consilierului juridic,

nulității ale recursului intervenientului, a lipsei de interes și a

inadmisibilității recursului aceleiași părți precum excepția inadmisibilității

recursului pârâtei.

În privința calității de reprezentant

al consilierului juridic al SC W.L. SRL prin delegația depusă la fila 78 se

atestă împuternicirea dată de societate consilierului juridic C.P., astfel

încât excepția este neîntemeiată și va fi respinsă.

Excepția nulității recursului

intervenientului este nefondată, critici le formulate împotriva deciziei

recurate, pe lângă aspectele legate de situația de fapt relevă necercetarea

calității de reprezentant al intervenientului, în raport cu dispozițiile art. 75

și 197 din Legea nr. 31/1990 care pot fi circumscrise pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ.

Excepțiile lipsei de interes și a

inadmisibilității recursului recurentului intervenient sunt la rândul lor

nefondate.

Justificarea interesului promovării

unei cereri în justiție este strâns legată de justificarea unui drept subiectiv

litigios și actual, însă interesul, fie că este un folos material sau moral

urmărește ocrotirea unui drept considerat încălcat. Ar fi excesivă

interpretarea conduitei ulterioare a intervenientului, prin care s-au adoptat

alte hotărâri, ca lipsind de interes actualul recurs, cât timp, în

reprezentarea sa, prin anularea hotărârii A.G.A. i s-ar fi încălcat drepturile.

Excepția inadmisibilității recursului

declarat de pârâtă este însă întemeiată, aceasta acceptând soluția instanței de

fond prin neexercitarea căii de atac a apelului. în această măsură exercitarea

căii de atac a recursului nu mai este admisibilă.

Analizând recursul declarat de

intervenient, acesta se vădește a fi nefondat pentru considerentele ce se vor

expune:

Prevederile statuare ale SC W.L.

stabileau în art. 8 că pentru validarea adunării generale este necesară

prezența a cel puțin 51 % din capitalul social iar pentru a se lua o hotărâre

votul trebuia să păstreze aceeași proporție. Însă mandatul special dat

reprezentantului SC T. SRL, asociatul majoritar al pârâtei, a fost suspendat

prin ordonanța nr. 1022 din 8 iunie 2007 a Tribunalului Bihor, irevocabilă prin

Decizia nr. 14/ C din 12 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea.

Starea conflictuală derulată pe

parcursul mai multor ani în activitatea societății pârâte, și a altora în care

sunt aceeași asociați, au determinat instanțele la o analiză în care aspectele

de etică comercială și echitate să fie evaluate în aceeași măsură cu situația

de fapt și de drept.

De aceea, în mod judicios și ținând

cont de semnificația fiecărei acțiuni a părților, instanțele de fond au

considerat lipsa mandatului de reprezentare a intervenientului M.V., care în

situația contestărilor succesive și reciproce a calității de reprezentanți, nu

se poate preleva de statutul inițial și acesta, de altfel, contestat.

Hotărârea A.G.A. din 11 mai 2007 prin

care intervenientul a fost mandatat să reprezinte SC T. SRL în A.G.A. a SC W.L.

SRL a fost suspendată, iar la aceasta se adaugă multiplele contestării

reciproce între asociați a statutului lor, astfel că la data de 12 iunie 2007

hotărârea adoptată de A.G.A. a societății pârâte nu a îndeplinit cerințele

statuare de validitate.

Așa fiind în temeiul dispozițiilor art.

137 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge excepțiile

lipsei calității de reprezentant al consilierului juridic al pârâtei, nulității

recursului intervenientului, lipsei de interes și inadmisibilității recursului

acestuia ca nefondate, va admite excepția inadmisibilității recursului pârâtei

pe care îl va respinge.

În temeiul dispozițiilor art. 312 C.

proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de intervenientul M.V.

împotriva Deciziei 10/ CA din 14 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de apel

Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității de

reprezentant al pârâtei SC W.L. SRL a consilierului juridic.

Respinge excepția nulității recursului

intervenientului M.V.

Respinge excepția lipsei de interes a

recursului declarat de intervenient M.V.

Respinge excepția inadmisibilității

recursului intervenientului M.V.

Admite excepția inadmisibilității

recursului pârâtei SC W.L. SRL.

Respinge recursul declarat de pârâta

SC W.L. SRL Păntășești împotriva Deciziei nr. 10/ CA din 14 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de

intervenientul M.V. împotriva aceleași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 mai 2010.