ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4386/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4386/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
că prin
cererea înregistrată la 28 februarie 2007 reclamantul B.D. a chemat-o în
judecată pe pârâta SC L. SA solicitând constatarea nulității absolute a
hotărârilor A.G.A. și A.G.E.A. din data de 25 august 2004 adoptate de pârâtă și
a actului adițional întocmit în baza acestora.
Reclamantul și-a
modificat succesiv cererea (filele 5, 21, 49 și 82) solicitând și constatarea
nulității absolute a hotărârilor A.G.E.A. din 23 septembrie 2005, A.G.A. din 27
- 28 aprilie 2007, a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate ulterior adoptării
acestora, antrenarea răspunderii administratorului pârâtei, precum și
instituirea sechestrului asigurător asupra imobilelor ce au format obiectul
contractelor.
Prin întâmpinarea
depusă pârâta a invocat excepțiile tardivității, netimbrării și a lipsei
calității procesuale active.
La temenele din data
de 5 decembrie 2007 și 19 noiembrie 2008 instanța a disjuns cererile accesorii
referitoare la anularea contractelor de vânzare - cumpărare, instituirea
sechestrului asigurător și antrenarea răspunderii administratorului și a
acționarului majoritar dispunând constituirea unor dosare distincte.
Reclamantul prin înscrisurile aflate la
filele 108 și 195 a renunțat la cererea referitoare la constatarea nulității
absolute a hotărârilor adunării generale ordinare și a adunării generale
extraordinare din data de 23 septembrie 2005 și 27 - 28 aprilie 2007.
Prin sentința
nr. 492/ Com din 15
aprilie 2009, pronunțată în Dosar nr. 1132/111/2007, Tribunalul Bihor a respins
ca nefondate excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității
procesuale active invocate de pârâta SC L. SA.
S-a luat act de
renunțarea la judecarea cererii formulate de reclamantul B.D. în contradictoriu
cu pârâta SC L. SA în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârilor
adunării generale ordinare și a adunării generale extraordinare din data de 23
septembrie 2005 și 27 - 28 aprilie 2007.
S-a respins, ca
nefondată cererea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta SC
L. SA în privința hotărârii A.G.A. și A.G.E.A. din 25 august 2004.
Prima instanță a
reținut cât privește excepțiile invocate, că
în măsura în care se invocă o cauză de
nulitate absolută ca și temei al formulării cererii, învestirea instanței se
poate face de orice persoană care are interes. În plus, întrucât interesul
ocrotit depășește sfera celui particular, cererea poate fi formulată oricând,
nefiind incidente regulile prescripției extinctive a dreptului material la
acțiune.
Reclamantul prin
cererea formulată a invocat nerespectarea regulilor referitoare la convocarea
adunărilor generale, reguli ce sunt stabilite prin norme cu caracter imperativ.
Referitor la fondul
cauzei, instanța a reținut că la data de 25 august 2004 a avut loc adunarea
generală ordinară și extraordinară a
SC L. SA
în cadrul căreia a fost votată modificarea
statutului acesteia (art. 17 și 18), revocarea cenzorilor și a
administratorilor, a fost certificată modificarea structurii acționariatului și
s-a decis vânzarea tuturor imobilelor către SC M. SA.
Fiind vorba de o hotărâre
adoptată în cursul anului 2004, verificarea respectării formalităților impuse
de lege trebuie făcută prin raportare la forma Legii nr. 31/1990 la acel moment
întrucât în caz contrar s-ar aduce atingere principiului neretroactivității
legii civile.
Din coroborarea
înscrisurilor aflate la filele 44, 87 și 184 a rezultat că pârâta a publicat în
M. Of. partea a IV-a din data de 6 august 2004 convocările pentru cele două
adunări, anunțul regăsindu-se și în cotidianul C. din data de 14 august 2004.
Raportat la momentul la care s-au ținut cele două adunări - 25 august 2004 -
este neîndoielnic că nu a fost respectat termenul de 15 zile în privința convocării
publicate în cotidianul C.
Totodată, reprezentând o garanție a
legalității participării acționarilor la adunarea generală, anunțurile trebuie
să cuprindă ordinea de zi din cadrul celor două ședințe, art. 117 alin. (7) din
Legea nr. 31/1990 impunând ca în cuprinsul convocării să se indice locul și
data ținerii adunării, precum și ordinea de zi cu menționarea explicită a
tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Comparând cuprinsul
hotărârilor adoptate de
A.G.A.
și A.G.E.A.
cu
cel al convocărilor publicate în M. Of. și presă, instanța a reținut că nu sunt
deosebiri semnificative. Singura diferență apare în ceea ce privește pct. 4 din
hotărârea
A.G.A.
prin care s-a decis
vânzarea tuturor imobilelor aparținând societății către SC M. SA.
Această mențiune se
regăsește însă la pct. 3 din convocarea publicată pentru ședința
A.G.E.A
, formularea ei
nediferențiindu-se esențial de rezultatul votului. Faptul că nu a fost înscrisă
în convocarea
A.G.A.
, ci în cea a
A.G.E.A
nu poate duce la
reținerea vreunei cauze de nulitate atâta timp cât ambele adunări au avut loc
în aceeași dată și în același loc.
În ceea ce privește
decizia de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate în
patrimoniul pârâtei către SC M. SA, s-a reținut că prin intermediul cererii
reglementate de art. 132 din Legea nr. 31/1990, instanța exercită numai un
control de legalitate asupra hotărârilor adoptate. Oportunitatea măsurii luate
ține de voința proprie a societății ce scapă controlului judecătoresc.
Motivele care au
determinat adoptarea pct. 4 de către
A.G.A.
atâta timp cât nu îmbracă forma fraudei la
lege nu pot fi cenzurate pe cale judecătorească, reclamantul criticând
oportunitatea vânzării imobilelor, ceea ce nu îmbracă această formă ilicită,
astfel că ele nu se încadrează în cadrul prescris de art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte,
însă desființarea hotărârilor adoptate de către cele două adunări în condițiile
în care s-a stabilit că nu a fost respectat termenul de 15 zile amintit
anterior, presupune luarea în considerare și a poziției reclamantului față de
pârâtă la acel moment.
Din această perspectivă,
instanța a reținut că abia la data de 31 august 2006 reclamantul a dobândit
calitatea de acționar în cadrul
SC L. SA
(fila 86). Raportat la momentul adoptării
hotărârilor era imposibil ca față de acesta să se fi efectuat formalitățile de
convocare, astfel încât respectarea sau nu a termenului de 15 zile în privința
lui nu are nicio relevanță, iar aplicarea sancțiunii nulității absolute nu are
niciun temei întrucât contravine scopului avut în vedere de lege.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamantul B.D., solicitând modificarea ei, în sensul
constatării nulității absolute a hotărârilor
A.G.A.
și
A.G.E.A
de la
SC L. SA
Oradea, din 25 august
2004 și a Actului adițional din 28 octombrie 2004 autentificat și a se dispune
menționarea în Registrul Comerțului Bihor și publicarea în M. Of. a hotărârii
judecătorești ce se va pronunța și radierea din Registrul Comerțului Bihor a
mențiunilor făcute în urma Hotărârii
A.G.A.
și
A.G.E.A
de la
SC L. SA
Oradea din 25 august 2004 și a actului
adițional menționat.
În motivarea apelului său, reclamantul a
arătat că instanța de fond confundă nulitatea absolută cu nulitatea relativă
prin motivarea pe care o face cu privire la nerespectarea termenului de 15 zile
de la data primei convocări a adunării și până la adoptarea hotărârii, fiind
evident că sancțiunea în cauză este desființarea hotărârilor A.G.A. și A.G.E.A.
față de caracterul absolut al nulității, raportat la caracterul imperativ al
normelor.
Totodată, a apreciat
că înstrăinarea tuturor imobilelor societății către SC M. SA, prevăzută de pct.
4 al Hotărârii
A.G.A.
, nu se regăsește în
niciunul dintre punctele convocatoarelor
A.G.A. și A.G.E.A.
contestate, iar
hotărârea de vânzare a tuturor spațiilor comerciale ale
SC L. SA
, este contrară
intereselor societății, și nelegală potrivit: art. 57 din Constituția României,
art. 1080 C. civ., art. 136
1
din Legea nr. 31/1990, art. 210 alin.
(2) și art. 225 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, art. 34 din Decretul nr. 31/1954
și art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sens în care prima instanță
trebuia să se pronunțe.
Intimata
SC L. SA
Oradea, prin
întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și
menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu
cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Oradea,
secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia
nr. 15/ CA din 24
noiembrie 2009 a admis
apelul
formulat de
reclamant,
a desființat sentința apelată și a trimis
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța
astfel, instanța de apel a avut în vedere că, față de motivarea contradictorie
și neanalizarea legalității hotărârii în privința vânzării spațiilor
comerciale, în limitele cererii cu care a fost investită devin incidente
dispozițiile art. 297 C. proc. civ. care atrag desființarea hotărârii și
trimiterea cauzei spre rejudecare.
Împotriva acestei
hotărâri au formulat, în termenul legal, recurs ambele părți.
Reclamantul a invocat
critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
și a susținut, în esență, că instanța trebuia să soluționeze cauza, conform art.
296 C. proc. civ. și nu conform art. 297 C. proc. civ., iar pe fond a arătat că
hotărârile atacate sunt contrare legii, motivele de nulitate invocate fiind de
ordine publică sens în care le-a dezvoltat din nou raportându-se la
dispozițiile legale incidente și la doctrina în materie.
Pârâta și-a întemeiat recursul pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. făcând referiri direct la cererea de
chemare în judecată pe care o apreciază, ca neîntemeiată, din perspectiva
motivelor de nulitate invocate, fără a aduce o critică efectivă hotărârii
pronunțate în apel.
Față de această
situație, din oficiu, instanța de recurs a pus în discuție, excepția nulității
acestui recurs față de dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C.
proc. civ., potrivit căruia cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea
nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor.
Analizând în primul rând recursul reclamantului
se găsește fondat.
Astfel,
se constată că prima
instanță a pronunțat o hotărâre pe fond potrivit dispozitivul hotărârii, atât
în ceea ce privește cauzele de nulitate ale hotărârilor
A.G.A. și A.G.E.A. din
punctul de vedere al procedurii legale de organizare și adoptare al acestora
luate cât și în privința măsurii înstrăinării unor imobile, prin raportare la
cauzele formulate, concluzionându-se, în esență, că instanța nu poate reține
motivele de fraudă la lege în lipsa unor dovezi, iar cu privire la oportunitate
că este doar de competența A.G.A. să hotărască, ceea ce echivalează cu o
dezlegare pe fond a pricinii, care atrăgea judecarea apelului pe fond în limita
motivelor invocate, conform art. 296 C. proc. civ.
Apelul fiind o cale
de atac ordinară de reformare și devolutivă, art. 297 C. proc. civ. trebuie
să-și găsească aplicare doar în situațiile anume reglementate prin acest text
de lege, care exclud situația în care prima instanță a respins acțiunea formulată,
ca nefondată.
Așa fiind,
recursul formulat de
reclamant va fi
admis, iar hotărârea casată cu consecința trimiterii cauzei spre
rejudecare aceleiași
instanțe.
În ceea ce privește
recursul pârâtei așa cum s-a arătat, instanța de recurs a invocat, din oficiu,
nulitatea recursului cu raportare la art. 302
1
alin. (1) lit. c) C.
proc. civ., partea nemotivând și neîncadrând cererea sa în motivele limitativ
prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care permit modificarea sau
casarea unei hotărâri pronunțate în apel.
Referirile pârâtei
direct la pretinsa netemeinicie a cererii de chemare în judecată și nu la
nelegalitatea hotărârii care face obiectul recursului, din perspectiva
dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., atrage sancțiunea nulității
recursului formulat de pârâtă, sens în care Înalta Curte urmează a se pronunța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
formulat de
reclamantul
B.D., împotriva Deciziei Curții de Apel Oradea nr. 15 din 24 noiembrie 2009
, pe care o casează
și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Constată nulitatea
cererii de recurs formulată de
pârâta SC L. SA Oradea, împotriva
aceleiași
decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi,
15 decembrie 2010.