ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4386/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată că prin cererea înregistrată la 28 februarie 2007 reclamantul B.D. a chemat-o în judecată pe pârâta SC L. SA solicitând constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. și A.G.E.A. din data de 25 august 2004 adoptate de pârâtă și a actului adițional întocmit în baza acestora. Reclamantul și-a modificat succesiv cererea (filele 5, 21, 49 și 82) solicitând și constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.E.A. din 23 septembrie 2005, A.G.A. din 27 - 28 aprilie 2007, a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate ulterior adoptării acestora, antrenarea răspunderii administratorului pârâtei, precum și instituirea sechestrului asigurător asupra imobilelor ce au format obiectul contractelor.

Prin întâmpinarea depusă pârâta a invocat excepțiile tardivității, netimbrării și a lipsei calității procesuale active. La temenele din data de 5 decembrie 2007 și 19 noiembrie 2008 instanța a disjuns cererile accesorii referitoare la anularea contractelor de vânzare - cumpărare, instituirea sechestrului asigurător și antrenarea răspunderii administratorului și a acționarului majoritar dispunând constituirea unor dosare distincte. Reclamantul prin înscrisurile aflate la filele 108 și 195 a renunțat la cererea referitoare la constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale ordinare și a adunării generale extraordinare din data de 23 septembrie 2005 și 27 - 28 aprilie 2007. Prin sentința nr. 492/ Com din 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosar nr. 1132/111/2007, Tribunalul Bihor a respins ca nefondate excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale active invocate de pârâta SC L. SA.

S-a luat act de renunțarea la judecarea cererii formulate de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta SC L. SA în ceea ce privește constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale ordinare și a adunării generale extraordinare din data de 23 septembrie 2005 și 27 - 28 aprilie 2007. S-a respins, ca nefondată cererea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta SC L. SA în privința hotărârii A.G.A. și A.G.E.A. din 25 august 2004. Prima instanță a reținut cât privește excepțiile invocate, că în măsura în care se invocă o cauză de nulitate absolută ca și temei al formulării cererii, învestirea instanței se poate face de orice persoană care are interes. În plus, întrucât interesul ocrotit depășește sfera celui particular, cererea poate fi formulată oricând, nefiind incidente regulile prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.

Reclamantul prin cererea formulată a invocat nerespectarea regulilor referitoare la convocarea adunărilor generale, reguli ce sunt stabilite prin norme cu caracter imperativ. Referitor la fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 25 august 2004 a avut loc adunarea generală ordinară și extraordinară a SC L. SA în cadrul căreia a fost votată modificarea statutului acesteia (art. 17 și 18), revocarea cenzorilor și a administratorilor, a fost certificată modificarea structurii acționariatului și s-a decis vânzarea tuturor imobilelor către SC M. SA. Fiind vorba de o hotărâre adoptată în cursul anului 2004, verificarea respectării formalităților impuse de lege trebuie făcută prin raportare la forma Legii nr. 31/1990 la acel moment întrucât în caz contrar s-ar aduce atingere principiului neretroactivității legii civile.

Din coroborarea înscrisurilor aflate la filele 44, 87 și 184 a rezultat că pârâta a publicat în M. Of. partea a IV-a din data de 6 august 2004 convocările pentru cele două adunări, anunțul regăsindu-se și în cotidianul C. din data de 14 august 2004. Raportat la momentul la care s-au ținut cele două adunări - 25 august 2004 - este neîndoielnic că nu a fost respectat termenul de 15 zile în privința convocării publicate în cotidianul C. Totodată, reprezentând o garanție a legalității participării acționarilor la adunarea generală, anunțurile trebuie să cuprindă ordinea de zi din cadrul celor două ședințe, art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 impunând ca în cuprinsul convocării să se indice locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Comparând cuprinsul hotărârilor adoptate de A.G.A. și A.G.E.A. cu cel al convocărilor publicate în M. Of. și presă, instanța a reținut că nu sunt deosebiri semnificative. Singura diferență apare în ceea ce privește pct. 4 din hotărârea A.G.A. prin care s-a decis vânzarea tuturor imobilelor aparținând societății către SC M. SA. Această mențiune se regăsește însă la pct. 3 din convocarea publicată pentru ședința A.G.E.A , formularea ei nediferențiindu-se esențial de rezultatul votului. Faptul că nu a fost înscrisă în convocarea A.G.A. , ci în cea a A.G.E.A nu poate duce la reținerea vreunei cauze de nulitate atâta timp cât ambele adunări au avut loc în aceeași dată și în același loc.

În ceea ce privește decizia de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate în patrimoniul pârâtei către SC M. SA, s-a reținut că prin intermediul cererii reglementate de art. 132 din Legea nr. 31/1990, instanța exercită numai un control de legalitate asupra hotărârilor adoptate. Oportunitatea măsurii luate ține de voința proprie a societății ce scapă controlului judecătoresc. Motivele care au determinat adoptarea pct. 4 de către A.G.A. atâta timp cât nu îmbracă forma fraudei la lege nu pot fi cenzurate pe cale judecătorească, reclamantul criticând oportunitatea vânzării imobilelor, ceea ce nu îmbracă această formă ilicită, astfel că ele nu se încadrează în cadrul prescris de art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Pe de altă parte, însă desființarea hotărârilor adoptate de către cele două adunări în condițiile în care s-a stabilit că nu a fost respectat termenul de 15 zile amintit anterior, presupune luarea în considerare și a poziției reclamantului față de pârâtă la acel moment. Din această perspectivă, instanța a reținut că abia la data de 31 august 2006 reclamantul a dobândit calitatea de acționar în cadrul SC L. SA (fila 86). Raportat la momentul adoptării hotărârilor era imposibil ca față de acesta să se fi efectuat formalitățile de convocare, astfel încât respectarea sau nu a termenului de 15 zile în privința lui nu are nicio relevanță, iar aplicarea sancțiunii nulității absolute nu are niciun temei întrucât contravine scopului avut în vedere de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B.D., solicitând modificarea ei, în sensul constatării nulității absolute a hotărârilor A.G.A. și A.G.E.A de la SC L. SA Oradea, din 25 august 2004 și a Actului adițional din 28 octombrie 2004 autentificat și a se dispune menționarea în Registrul Comerțului Bihor și publicarea în M. Of. a hotărârii judecătorești ce se va pronunța și radierea din Registrul Comerțului Bihor a mențiunilor făcute în urma Hotărârii A.G.A. și A.G.E.A de la SC L. SA Oradea din 25 august 2004 și a actului adițional menționat. În motivarea apelului său, reclamantul a arătat că instanța de fond confundă nulitatea absolută cu nulitatea relativă prin motivarea pe care o face cu privire la nerespectarea termenului de 15 zile de la data primei convocări a adunării și până la adoptarea hotărârii, fiind evident că sancțiunea în cauză este desființarea hotărârilor A.G.A.

și A.G.E.A. față de caracterul absolut al nulității, raportat la caracterul imperativ al normelor. Totodată, a apreciat că înstrăinarea tuturor imobilelor societății către SC M. SA, prevăzută de pct. 4 al Hotărârii A.G.A. , nu se regăsește în niciunul dintre punctele convocatoarelor A.G.A. și A.G.E.A. contestate, iar hotărârea de vânzare a tuturor spațiilor comerciale ale SC L. SA , este contrară intereselor societății, și nelegală potrivit: art. 57 din Constituția României, art. 1080 C. civ., art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, art. 210 alin. (2) și art. 225 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, art. 34 din Decretul nr. 31/1954 și art. 127 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sens în care prima instanță trebuia să se pronunțe.

Intimata SC L. SA Oradea, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 15/ CA din 24 noiembrie 2009 a admis apelul formulat de reclamant, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere că, față de motivarea contradictorie și neanalizarea legalității hotărârii în privința vânzării spațiilor comerciale, în limitele cererii cu care a fost investită devin incidente dispozițiile art. 297 C. proc.

civ. care atrag desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Împotriva acestei hotărâri au formulat, în termenul legal, recurs ambele părți. Reclamantul a invocat critici subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și a susținut, în esență, că instanța trebuia să soluționeze cauza, conform art. 296 C. proc. civ. și nu conform art. 297 C. proc. civ., iar pe fond a arătat că hotărârile atacate sunt contrare legii, motivele de nulitate invocate fiind de ordine publică sens în care le-a dezvoltat din nou raportându-se la dispozițiile legale incidente și la doctrina în materie. Pârâta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

făcând referiri direct la cererea de chemare în judecată pe care o apreciază, ca neîntemeiată, din perspectiva motivelor de nulitate invocate, fără a aduce o critică efectivă hotărârii pronunțate în apel. Față de această situație, din oficiu, instanța de recurs a pus în discuție, excepția nulității acestui recurs față de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit căruia cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Analizând în primul rând recursul reclamantului se găsește fondat. Astfel, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre pe fond potrivit dispozitivul hotărârii, atât în ceea ce privește cauzele de nulitate ale hotărârilor A.G.A.

și A.G.E.A. din punctul de vedere al procedurii legale de organizare și adoptare al acestora luate cât și în privința măsurii înstrăinării unor imobile, prin raportare la cauzele formulate, concluzionându-se, în esență, că instanța nu poate reține motivele de fraudă la lege în lipsa unor dovezi, iar cu privire la oportunitate că este doar de competența A.G.A. să hotărască, ceea ce echivalează cu o dezlegare pe fond a pricinii, care atrăgea judecarea apelului pe fond în limita motivelor invocate, conform art. 296 C. proc. civ. Apelul fiind o cale de atac ordinară de reformare și devolutivă, art. 297 C. proc. civ. trebuie să-și găsească aplicare doar în situațiile anume reglementate prin acest text de lege, care exclud situația în care prima instanță a respins acțiunea formulată, ca nefondată.

Așa fiind, recursul formulat de reclamant va fi admis, iar hotărârea casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În ceea ce privește recursul pârâtei așa cum s-a arătat, instanța de recurs a invocat, din oficiu, nulitatea recursului cu raportare la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., partea nemotivând și neîncadrând cererea sa în motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., care permit modificarea sau casarea unei hotărâri pronunțate în apel. Referirile pârâtei direct la pretinsa netemeinicie a cererii de chemare în judecată și nu la nelegalitatea hotărârii care face obiectul recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., atrage sancțiunea nulității recursului formulat de pârâtă, sens în care Înalta Curte urmează a se pronunța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de reclamantul B.D., împotriva Deciziei Curții de Apel Oradea nr. 15 din 24 noiembrie 2009 , pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC L. SA Oradea, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2010.