ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3515/2011

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin decizia nr. 1302

din 24 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a

respins cererea de renunțare la judecata recursului declarat de SC T.G.I.E. SRL

ORADEA, a respins excepțiile invocate, a admis recursul pârâtei SC T.G.I.E. SRL

ORADEA și intervenientul M.V. împotriva deciziei nr. 10/C/2009 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat

decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

decizii au formulat contestație în anulare contestatorul M.I. întemeiată pe

art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare și rejudecarea

recursului.

În motivarea

demersului său judiciar contestatorul consideră că decizia atacată este

rezultatul unei erori materiale, dat fiind faptul că instanța de recurs, reținând

în antepenultimul și ultimul paragraf din pag.6 a deciziei că ”instanța de apel

nu a analizat motivele de apel și a procedat la pronunțarea deciziei recurate

în raport de pretinsa nelegalitate a convocărilor celor două AGA, aspecte care

nu au fost puse în discuția părților și care oricum depășeau cadrul procesual

impus de art. 295 C. proc. civ., că potrivit textului de lege menționat, (art. 295

C. proc. civ. n.n.) instanța de apel avea obligația de a verifica legalitatea

hotărârii Tribunalului Bihor în limitele cererii de apel, apelantul fiind cel

care stabilește cadrul procesual în care se efectuează controlul de legalitate,

hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea principiului

disponibilității, lăsându-se indusă în eroare de afirmațiile recurentului

conform cărora, în realitate, decizia atacată a fost pronunțată în raport de

argumentele ce exced cadrul stabilit prin memoriul de apel.

Arată în continuare

contestatorul că această constatare a putut fi făcută de instanța de recurs

doar prin omiterea unei dovezi irefutabile aflate la dosar care demonstrează

faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra legalității convocării A.G.A,

ca urmare a solicitării formulate chiar prin motivele de apel semnalate de dl. V.M.

aflate la fila 25 din Vol.I al dosarului constituit la Curtea de Apel Oradea, prin care se solicită

expresis verbis

analizarea legalității

procedurii de convocare.

Conchide

contestatorul în sensul că, în condițiile în care această solicitare a fost

adresată instanței de apel prin chiar motivele de apel, este absurd ca această

instanță să fie acuzată de încălcarea principiului contradictorialității și al disponibilității,

nefiind încălcată în vreun mod regula

tantum devolutum quantum apelatum

.

Se apreciază în final

că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare în

raport de faptul că aspectul integrat de contestator sintagmei de greșeală

materială întrunește cerințele de regularitate procedurală, deci formală pe

care legea le relevă în art. 318 C. proc. civ.

Înalta Curte,

verificând cu titlu prealabil depunerea în termen a prezentei cereri, față de

faptul că la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte direct sau

indirect data la care contestatorul a luat cunoștință de decizia atacată, în

materialitatea sa, în lipsa precizării de către contestator a datei la care a

luat cunoștință de conținutul deciziei atacate, constată că prezenta contestație

în anulare este depusă în termen în raport de prevederile art. 319 teza a II-a C.

proc. civ., împrejurare față de care excepția tardivității invocată din oficiu

rămâne fără obiect.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva motivului invocat,

constată că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru motivele ce

se vor arăta.

Din simpla lecturare

a deciziei pronunțată de instanța de recurs, raportat la motivele invocate de recurenți,

rezultă cu evidență că instanța de recurs, în exercitarea controlului de

legalitate s-a pronunțat asupra legalității procedurii convocării AGA din

perspectiva criticilor subsumate de recurenții M.V. și SC T.G.I.E. SRL ORADEA

motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța de

recurs reținând încălcarea principiului contradictorialității motivat de faptul

că ”instanța de apel nu a analizat motivele de apel și a procedat la pronunțarea

deciziei recurate în raport cu pretinsa nelegalitate a convocărilor celor două

AGA, aspecte ce nu au fost puse în discuția părților”.

De subliniat este și

faptul că, pe tot parcursul procesual al cauzei M.V. a susținut și a formulat

apărări în sensul legalității convocărilor celor două AGA, instanța de recurs

cenzurând decizia atacată din perspectiva faptului că aceasta a reținut

nelegalitatea convocărilor AGA cu încălcarea principiului disponibilității

nelegalitatea invocată de M.I., cel care avea interes sub acest aspect.

Această distincție

este sesizată și dezvoltată și de intimați prin concluziile scrise, prezentând

relevanță în combaterea motivului invocat de contestator.

Așadar, deși este

admisibilă, prezenta contestație în anulare este nefondată, neputându-se reține

în sarcina instanței de recurs comiterea unei erori materiale și față de faptul

că aceasta a reținut motivat că instanța de apel nu a analizat criticile de

nelegalitate formulate de apelanți.

În considerarea celor

ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 1302 din 24 martie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2011.