ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3515/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3515/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin decizia nr. 1302
din 24 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a
respins cererea de renunțare la judecata recursului declarat de SC T.G.I.E. SRL
ORADEA, a respins excepțiile invocate, a admis recursul pârâtei SC T.G.I.E. SRL
ORADEA și intervenientul M.V. împotriva deciziei nr. 10/C/2009 din 19 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a casat
decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei
decizii au formulat contestație în anulare contestatorul M.I. întemeiată pe
art. 318 C. proc. civ., solicitând admiterea contestației în anulare și rejudecarea
recursului.
În motivarea
demersului său judiciar contestatorul consideră că decizia atacată este
rezultatul unei erori materiale, dat fiind faptul că instanța de recurs, reținând
în antepenultimul și ultimul paragraf din pag.6 a deciziei că ”instanța de apel
nu a analizat motivele de apel și a procedat la pronunțarea deciziei recurate
în raport de pretinsa nelegalitate a convocărilor celor două AGA, aspecte care
nu au fost puse în discuția părților și care oricum depășeau cadrul procesual
impus de art. 295 C. proc. civ., că potrivit textului de lege menționat, (art. 295
C. proc. civ. n.n.) instanța de apel avea obligația de a verifica legalitatea
hotărârii Tribunalului Bihor în limitele cererii de apel, apelantul fiind cel
care stabilește cadrul procesual în care se efectuează controlul de legalitate,
hotărârea instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea principiului
disponibilității, lăsându-se indusă în eroare de afirmațiile recurentului
conform cărora, în realitate, decizia atacată a fost pronunțată în raport de
argumentele ce exced cadrul stabilit prin memoriul de apel.
Arată în continuare
contestatorul că această constatare a putut fi făcută de instanța de recurs
doar prin omiterea unei dovezi irefutabile aflate la dosar care demonstrează
faptul că instanța de apel s-a pronunțat asupra legalității convocării A.G.A,
ca urmare a solicitării formulate chiar prin motivele de apel semnalate de dl. V.M.
aflate la fila 25 din Vol.I al dosarului constituit la Curtea de Apel Oradea, prin care se solicită
expresis verbis
analizarea legalității
procedurii de convocare.
Conchide
contestatorul în sensul că, în condițiile în care această solicitare a fost
adresată instanței de apel prin chiar motivele de apel, este absurd ca această
instanță să fie acuzată de încălcarea principiului contradictorialității și al disponibilității,
nefiind încălcată în vreun mod regula
tantum devolutum quantum apelatum
.
Se apreciază în final
că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare în
raport de faptul că aspectul integrat de contestator sintagmei de greșeală
materială întrunește cerințele de regularitate procedurală, deci formală pe
care legea le relevă în art. 318 C. proc. civ.
Înalta Curte,
verificând cu titlu prealabil depunerea în termen a prezentei cereri, față de
faptul că la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte direct sau
indirect data la care contestatorul a luat cunoștință de decizia atacată, în
materialitatea sa, în lipsa precizării de către contestator a datei la care a
luat cunoștință de conținutul deciziei atacate, constată că prezenta contestație
în anulare este depusă în termen în raport de prevederile art. 319 teza a II-a C.
proc. civ., împrejurare față de care excepția tardivității invocată din oficiu
rămâne fără obiect.
Pe fondul cauzei,
Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva motivului invocat,
constată că prezenta contestație în anulare este nefondată pentru motivele ce
se vor arăta.
Din simpla lecturare
a deciziei pronunțată de instanța de recurs, raportat la motivele invocate de recurenți,
rezultă cu evidență că instanța de recurs, în exercitarea controlului de
legalitate s-a pronunțat asupra legalității procedurii convocării AGA din
perspectiva criticilor subsumate de recurenții M.V. și SC T.G.I.E. SRL ORADEA
motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța de
recurs reținând încălcarea principiului contradictorialității motivat de faptul
că ”instanța de apel nu a analizat motivele de apel și a procedat la pronunțarea
deciziei recurate în raport cu pretinsa nelegalitate a convocărilor celor două
AGA, aspecte ce nu au fost puse în discuția părților”.
De subliniat este și
faptul că, pe tot parcursul procesual al cauzei M.V. a susținut și a formulat
apărări în sensul legalității convocărilor celor două AGA, instanța de recurs
cenzurând decizia atacată din perspectiva faptului că aceasta a reținut
nelegalitatea convocărilor AGA cu încălcarea principiului disponibilității
nelegalitatea invocată de M.I., cel care avea interes sub acest aspect.
Această distincție
este sesizată și dezvoltată și de intimați prin concluziile scrise, prezentând
relevanță în combaterea motivului invocat de contestator.
Așadar, deși este
admisibilă, prezenta contestație în anulare este nefondată, neputându-se reține
în sarcina instanței de recurs comiterea unei erori materiale și față de faptul
că aceasta a reținut motivat că instanța de apel nu a analizat criticile de
nelegalitate formulate de apelanți.
În considerarea celor
ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare
formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei nr. 1302 din 24 martie 2011
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2011.