ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1075/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 557/26 mai 2009

Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale

active invocată de pârâții T.M. și T.F., a luat act de

renunțarea la judecată față de pârâții SC C.P. SRL

prin administrator Ț.A.F., N.V.I. și G.C. și a respins acțiunea

formulată și precizată de reclamanta SC C.P. SRL Talpoș,

prin administrator H.P. în contradictoriu cu pârâții T.M. și T.F.

Împotriva acestei hotărâri, în

termenul legal, a formulat apel SC C.P. SRL Batăr solicitând în principal

desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță de fond, iar în subsidiar modificarea în totalitate în

sensul admiterii acțiunii sale precizate și constatarea

nulității hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 87/C din 27

octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Pentru a pronunța

hotărârea, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 297 C. proc. civ., reținând că instanța de fond n-a

cercetat fondul cauzei, neclarificând cadrul procesual cu care a fost

învestită.

Reclamanții au formulat recurs,

în termenul legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și au arătat că instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în

apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza ori obiectul

cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri

noi, respectiv ale art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., instanța

de apel nefiind ținută doar de motivele de apel, motivele de ordine

publică putând fi invocate și din oficiu. Aceasta trebuia să

invoce inadmisibilitatea apelului, în condițiile în care acțiunea a

fost pornită de persoana fizică H.P. împotriva recurenților

și a pârâtei SC C.P. SRL și a fost respinsă, astfel încât

această din urmă pârâtă nu avea, nici calitatea și nici

interesul să promoveze calea de atac, iar instanța de apel nu avea

căderea să desființeze hotărârea instanței de fond pe

motiv că prima instanță nu a clarificat cadrul procesual fixat

de reclamantul H.P. care a abandonat acțiunea și că nu au fost

analizate motivele de nulitate absolută cerute de acesta, societatea

comercială apelantă, fiind pârâtă în cauză.

În cauză, au formulat

întâmpinare intimata – pârâtă N.V.I. solicitând respingerea recursului, ca

nefondat, respectiv H.P. și SC C.P. SRL, prin administrator H.P., care au

solicitat, de asemenea, respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Așa cum a reținut și

instanța de apel, acțiunea a fost, într-adevăr, inițial,

promovată de H.P., ca persoană fizică, împotriva mai multor

pârâți persoane fizice și a SC C.P. SRL

La termenul de judecată din 12

mai 2009, reclamantul H.P. în nume propriu dar și ca reprezentant al SC

C.P. SRL a arătat că înțelege să se judece doar cu

pârâții T.M. și T.F. și că renunță la judecata

cererii față de celelalte părți.

În aceste condiții, prin

dispozitivul hotărârii, s-a luat act atât de renunțarea la

judecată față de pârâta SC C.P. SRL prin administrator Ț.A.F.,

dar, în același timp s-a respins acțiunea formulată de SC C.P.

SRL, prin administrator H.P., fără a rezulta în concluzie care este

cadrul procesual cu care s-a considerat instanța învestită din

punctul de vedere al calității părților, cu atât mai mult

cu cât aceasta a respins excepția lipsei calității procesuale

active a numitului H.P., dar pe fond s-a pronunțat față de SC

C.P. SRL, în calitate reclamantă, astfel că nu se poate susține

încălcarea art. 294 C. proc. civ., instanța de apel prin aplicarea

dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., dând indicații tocmai în sensul

acesta, deoarece față de soluția pronunțată nu a fost

posibil controlul judiciar.

Pe de altă parte, nu se poate

susține nici încălcarea art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

deoarece recurenții nu se referă la eventuale motive de apel de

ordine publică pe care instanța de apel le-ar fi putut invoca, ci

chiar la admisibilitatea apelului din perspectiva interesului părții

care nu a căzut în pretenții, ori interesul și implicit

calitatea procesuală de a ataca hotărârea există, astfel că

excepția nu este întemeiată, atât timp cât prin apelul formulat de SC

C.P. SRL, față de criticile aduse hotărârii în ceea ce

privește modul de rezolvare a fondului cauzei apelanta și-a atribuit

calitatea de reclamantă, încât revine primei instanțe, în rejudecare

să analizeze în raport de dispozițiile de procedură care

reglementează condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească o cerere de chemare în judecată cât și limitele

legale în care aceasta poate fi modificată, dacă a fost legal

învestită și care este cadrul procesual, potrivit art. 129 C. proc.

civ., nefiind permis instanței să se pronunțe în afara limitelor

acestuia.

Prin urmare, nici din perspectiva

acestor dispoziții legale nu se poate susține că s-a adus

atingere principiului disponibilității și al aflării

adevărului, soluția pronunțată în apel fiind de natură

tocmai a garanta respectarea acestora.

Așa fiind, recursul este

nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâții T.M. și T.F., împotriva deciziei Curții de Apel Oradea nr.

87 din 27 octombrie 2009, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 martie 2010.