ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1075/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 557/26 mai 2009 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții T.M. și T.F., a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții SC C.P. SRL prin administrator Ț.A.F., N.V.I. și G.C. și a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC C.P. SRL Talpoș, prin administrator H.P. în contradictoriu cu pârâții T.M. și T.F. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat apel SC C.P. SRL Batăr solicitând în principal desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, iar în subsidiar modificarea în totalitate în sensul admiterii acțiunii sale precizate și constatarea nulității hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 87/C din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța hotărârea, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., reținând că instanța de fond n-a cercetat fondul cauzei, neclarificând cadrul procesual cu care a fost învestită. Reclamanții au formulat recurs, în termenul legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza ori obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, respectiv ale art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., instanța de apel nefiind ținută doar de motivele de apel, motivele de ordine publică putând fi invocate și din oficiu. Aceasta trebuia să invoce inadmisibilitatea apelului, în condițiile în care acțiunea a fost pornită de persoana fizică H.P. împotriva recurenților și a pârâtei SC C.P. SRL și a fost respinsă, astfel încât această din urmă pârâtă nu avea, nici calitatea și nici interesul să promoveze calea de atac, iar instanța de apel nu avea căderea să desființeze hotărârea instanței de fond pe motiv că prima instanță nu a clarificat cadrul procesual fixat de reclamantul H.P. care a abandonat acțiunea și că nu au fost analizate motivele de nulitate absolută cerute de acesta, societatea comercială apelantă, fiind pârâtă în cauză.

În cauză, au formulat întâmpinare intimata – pârâtă N.V.I. solicitând respingerea recursului, ca nefondat, respectiv H.P. și SC C.P. SRL, prin administrator H.P., care au solicitat, de asemenea, respingerea recursului. Recursul este nefondat. Așa cum a reținut și instanța de apel, acțiunea a fost, într-adevăr, inițial, promovată de H.P., ca persoană fizică, împotriva mai multor pârâți persoane fizice și a SC C.P. SRL La termenul de judecată din 12 mai 2009, reclamantul H.P. în nume propriu dar și ca reprezentant al SC C.P. SRL a arătat că înțelege să se judece doar cu pârâții T.M. și T.F. și că renunță la judecata cererii față de celelalte părți. În aceste condiții, prin dispozitivul hotărârii, s-a luat act atât de renunțarea la judecată față de pârâta SC C.P.

SRL prin administrator Ț.A.F., dar, în același timp s-a respins acțiunea formulată de SC C.P. SRL, prin administrator H.P., fără a rezulta în concluzie care este cadrul procesual cu care s-a considerat instanța învestită din punctul de vedere al calității părților, cu atât mai mult cu cât aceasta a respins excepția lipsei calității procesuale active a numitului H.P., dar pe fond s-a pronunțat față de SC C.P. SRL, în calitate reclamantă, astfel că nu se poate susține încălcarea art. 294 C. proc. civ., instanța de apel prin aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., dând indicații tocmai în sensul acesta, deoarece față de soluția pronunțată nu a fost posibil controlul judiciar. Pe de altă parte, nu se poate susține nici încălcarea art. 295 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., deoarece recurenții nu se referă la eventuale motive de apel de ordine publică pe care instanța de apel le-ar fi putut invoca, ci chiar la admisibilitatea apelului din perspectiva interesului părții care nu a căzut în pretenții, ori interesul și implicit calitatea procesuală de a ataca hotărârea există, astfel că excepția nu este întemeiată, atât timp cât prin apelul formulat de SC C.P. SRL, față de criticile aduse hotărârii în ceea ce privește modul de rezolvare a fondului cauzei apelanta și-a atribuit calitatea de reclamantă, încât revine primei instanțe, în rejudecare să analizeze în raport de dispozițiile de procedură care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o cerere de chemare în judecată cât și limitele legale în care aceasta poate fi modificată, dacă a fost legal învestită și care este cadrul procesual, potrivit art. 129 C. proc.

civ., nefiind permis instanței să se pronunțe în afara limitelor acestuia. Prin urmare, nici din perspectiva acestor dispoziții legale nu se poate susține că s-a adus atingere principiului disponibilității și al aflării adevărului, soluția pronunțată în apel fiind de natură tocmai a garanta respectarea acestora. Așa fiind, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții T.M. și T.F., împotriva deciziei Curții de Apel Oradea nr. 87 din 27 octombrie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2010.