ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6624/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2009 G.R. a solicitat în

contradictoriu cu intimații Primarul municipiului Oradea și Statul Român

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea deciziei nr. 67 din 16

aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și urmare a anulării acestei hotărâri,

obligarea primarului municipalității să-i facă ofertă potrivit prevederilor

art. 1 alin. (2)-(5) Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost

modificată și completată prin O.U.G. nr. 209/2005.

În motivarea cererii, revizuientul a

susținut că atât prin cererea de sesizare a instanței de judecată, cât și prin

apel, a solicitat obligarea primarului să-i ofere, ca măsură reparatorie, în

temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, un alt imobil în echivalent celui

preluat în mod abuziv de stat, cerere ce a rămas nesoluționată, urmare a

soluționării recursurilor declarate împotriva susmenționatei hotărâri.

A susținut că în acest caz sunt

incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora a

solicitat desființarea hotărârii atacate și reluarea soluționării apelului pe

capătul de cerere menționat.

Cât privește termenul de declarare a

cererii, astfel cum acesta este precris de dispozițiile art. 323 alin. (1) C.

proc. civ., a învederat că acesta a început să curgă de la momentul

soluționării recursului, iar dreptul și interesul său de a formula prezenta

cerere, de la data la care a luat cunoștință de considerentele hotărârii

instanței de recurs, respectiv 7 octombrie 2009, moment în raport cu care

cererea sa se situează în interiorul termenului prescris de dispozițiile legale

evocate.

Prin decizia nr. 12/2010 - A din 17

februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis cererea de

revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 67/A din 16 aprilie 2008

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, care a fost desființată.

Rejudecând apelul, instanța de

revizuire a admis apelul formulat de apelantul G.R. împotriva sentinței nr.

390/C din 5 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost

desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut, în esență, sub aspectul

declarării cererii de revizuire în termenul prevăzut de lege, că în raport de

soluțiile pronunțate în cauză, momentul de la care a început să curgă termenul

pentru formularea revizuirii este acela în care revizuientul a luat cunoștință

de conținutul deciziei instanței de recurs, întrucât până în acel moment nu a

avut interes să formuleze o atare cerere, pretenția sa trebuind să fie

soluționată din oficiu de către instanță, chiar în lipsa formulării unei

revizuiri.

Cât privește fondul cererii, s-a

relevat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art.

322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

cererii revizuientului-reclamant astfel cum aceasta a fost formulată, context

în care decizia atacată a fost desființată.

Rejudecând apelul, instanța a

constatat că tribunalul nu a cercetat fondul pricinii, motiv pentru care, în

temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a desființat hotărârea primei

instanțe, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs intimatul Ministeral Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 9 C. proc. civ., au solicitat casarea

hotărârii atacate și respingerea cererii de revizuire.

În dezvoltarea recursului s-a susținut

că aspectele invocate în susținerea cererii de revizuire sunt apărări ce țin de

fondul cauzei și nu se constituie în motive ce ar putea fi încadrate în

prevederile art. 322 C. proc. civ., astfel cum eronat a reținut curtea de apel.

Greșit a fost respinsă excepția de

tardivitate a formulării cererii invocată în cauză, întrucât termenul de o lună

pretins de dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul de

revizuire invocat ca temei al cererii deduse judecății, se calculează de la

data comunicării deciziei atacate (pronunțată de curtea de apel) și nicidecum

de la data comunicării hotărârii instanței de recurs.

Prin cererea dedusă judecății,

reclamantul a încercat să uzeze de o nouă cale de atac, pentru a evita

dispozițiile hotărârii instanței de recurs.

Prin decizia atacată, curtea de apel

în mod nelegal și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, a desființat

hotărârea primei instanțe, făcând referire și cu privire la calitatea sa

procesuală în cauză, deși hotărârea instanței de recurs (decizia nr. 5153 din 5

mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) nu a analizat aspectul

menționat, ci a soluționat fondul pricinii, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată.

Recursul este fondat.

Deși încadrate global în prevederile

art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ., criticile dezvoltate în recurs se subsumează

motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea

fiind dată cu încălcarea legii.

Se reține astfel, prioritar, a fi fondată

critica privind greșita respingere a excepției tardivității cererii dedusă judecății

soluționată de instanța de revizuire prin raportare la alte criterii decât cele

legale.

Astfel, legea procesual civilă pretinde,

în conformitate cu dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că în cazul

prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (motivul de revizuire invocat

ca temei al cererii deduse judecății) termenul de revizuire este de o lună și se

socotește de la data comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost

date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.

În speță, hotărârea supusă revizuirii -

decizia nr. 67 A din 16 aprilie 2008 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea

în apel, plasându-se astfel în categoria hotărârilor definitive (art. 377 alin.

(1) pct. 3 C. proc. civ.), pentru care legea pretinde exercitarea căii de atac rriehționate

în termenul de o lună de la data comunicării sale.

C. proc. civ. s-a raportat și în această

ipoteză, la un punct de plecare precis determinat al termenului de revizuire, care

este acela al „comunicării hotărârii definitive" și nu la alte momente pretins

procesuale (luarea la cunoștință a considerentelor instanței de recurs, lipsa de

interes la momentul comunicării hotărârii definitive în raport de soluția adoptată,

ce mulțumea partea la momentul dat). Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare,

revizuirea se evidențiază nu doar prin motivele care pot fundamenta o atare cerere

și obiectul său, ci și a termenelor în care poate fi formulată, elemente ce se înscriu

în condițiile specifice, de excepție, de exercitare a unei atare cereri ce beneficiază

de o reglementare precisă și restrictivă.

Ca urmare, nu pot fi extinse, prin analogie

nici motivele ce pot susține o atare cerere și nici termenele de exercitare, care

nu pot fi decât cele legale, atât în ce privește durata, cât și momentul/punctul

de plețare de la care încep să curgă.

Cum, în speță, cu încălcare dispozițiilor

legale menționate, instanța de revizuire în mod greșit a reținut declararea în termen

a cererii de revizuire, deși aceasta a fost formulată cu mult peste termenul legal

evocat (aproximativ un an și jumătate), în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul

dedus judecății va fi admis cu consecința modificării deciziei curții de apel în

sensul respingerii cererii de revizuire ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Bihor împotriva deciziei

nr. 12-A din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Modifică decizia atacată în sensul că respinge

cererea de revizuire formulată de G.R. împotriva deciziei civile nr. 67 din 16 aprilie

2008 a Curții de Apel Oradea, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.