ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6624/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 octombrie 2009 G.R. a solicitat în contradictoriu cu intimații Primarul municipiului Oradea și Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, revizuirea deciziei nr. 67 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea și urmare a anulării acestei hotărâri, obligarea primarului municipalității să-i facă ofertă potrivit prevederilor art. 1 alin. (2)-(5) Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 209/2005. În motivarea cererii, revizuientul a susținut că atât prin cererea de sesizare a instanței de judecată, cât și prin apel, a solicitat obligarea primarului să-i ofere, ca măsură reparatorie, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, un alt imobil în echivalent celui preluat în mod abuziv de stat, cerere ce a rămas nesoluționată, urmare a soluționării recursurilor declarate împotriva susmenționatei hotărâri.

A susținut că în acest caz sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desființarea hotărârii atacate și reluarea soluționării apelului pe capătul de cerere menționat. Cât privește termenul de declarare a cererii, astfel cum acesta este precris de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., a învederat că acesta a început să curgă de la momentul soluționării recursului, iar dreptul și interesul său de a formula prezenta cerere, de la data la care a luat cunoștință de considerentele hotărârii instanței de recurs, respectiv 7 octombrie 2009, moment în raport cu care cererea sa se situează în interiorul termenului prescris de dispozițiile legale evocate.

Prin decizia nr. 12/2010 - A din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 67/A din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, care a fost desființată. Rejudecând apelul, instanța de revizuire a admis apelul formulat de apelantul G.R. împotriva sentinței nr. 390/C din 5 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost desființată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut, în esență, sub aspectul declarării cererii de revizuire în termenul prevăzut de lege, că în raport de soluțiile pronunțate în cauză, momentul de la care a început să curgă termenul pentru formularea revizuirii este acela în care revizuientul a luat cunoștință de conținutul deciziei instanței de recurs, întrucât până în acel moment nu a avut interes să formuleze o atare cerere, pretenția sa trebuind să fie soluționată din oficiu de către instanță, chiar în lipsa formulării unei revizuiri. Cât privește fondul cererii, s-a relevat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii revizuientului-reclamant astfel cum aceasta a fost formulată, context în care decizia atacată a fost desființată.

Rejudecând apelul, instanța a constatat că tribunalul nu a cercetat fondul pricinii, motiv pentru care, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a desființat hotărârea primei instanțe, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul Ministeral Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 9 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de revizuire. În dezvoltarea recursului s-a susținut că aspectele invocate în susținerea cererii de revizuire sunt apărări ce țin de fondul cauzei și nu se constituie în motive ce ar putea fi încadrate în prevederile art. 322 C. proc.

civ., astfel cum eronat a reținut curtea de apel. Greșit a fost respinsă excepția de tardivitate a formulării cererii invocată în cauză, întrucât termenul de o lună pretins de dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire invocat ca temei al cererii deduse judecății, se calculează de la data comunicării deciziei atacate (pronunțată de curtea de apel) și nicidecum de la data comunicării hotărârii instanței de recurs. Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a încercat să uzeze de o nouă cale de atac, pentru a evita dispozițiile hotărârii instanței de recurs.

Prin decizia atacată, curtea de apel în mod nelegal și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, a desființat hotărârea primei instanțe, făcând referire și cu privire la calitatea sa procesuală în cauză, deși hotărârea instanței de recurs (decizia nr. 5153 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) nu a analizat aspectul menționat, ci a soluționat fondul pricinii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Recursul este fondat. Deși încadrate global în prevederile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ., criticile dezvoltate în recurs se subsumează motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea legii.

Se reține astfel, prioritar, a fi fondată critica privind greșita respingere a excepției tardivității cererii dedusă judecății soluționată de instanța de revizuire prin raportare la alte criterii decât cele legale. Astfel, legea procesual civilă pretinde, în conformitate cu dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că în cazul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. (motivul de revizuire invocat ca temei al cererii deduse judecății) termenul de revizuire este de o lună și se socotește de la data comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare. În speță, hotărârea supusă revizuirii - decizia nr. 67 A din 16 aprilie 2008 a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea în apel, plasându-se astfel în categoria hotărârilor definitive (art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ.), pentru care legea pretinde exercitarea căii de atac rriehționate în termenul de o lună de la data comunicării sale. C. proc. civ. s-a raportat și în această ipoteză, la un punct de plecare precis determinat al termenului de revizuire, care este acela al „comunicării hotărârii definitive" și nu la alte momente pretins procesuale (luarea la cunoștință a considerentelor instanței de recurs, lipsa de interes la momentul comunicării hotărârii definitive în raport de soluția adoptată, ce mulțumea partea la momentul dat). Fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, revizuirea se evidențiază nu doar prin motivele care pot fundamenta o atare cerere și obiectul său, ci și a termenelor în care poate fi formulată, elemente ce se înscriu în condițiile specifice, de excepție, de exercitare a unei atare cereri ce beneficiază de o reglementare precisă și restrictivă.

Ca urmare, nu pot fi extinse, prin analogie nici motivele ce pot susține o atare cerere și nici termenele de exercitare, care nu pot fi decât cele legale, atât în ce privește durata, cât și momentul/punctul de plețare de la care încep să curgă. Cum, în speță, cu încălcare dispozițiilor legale menționate, instanța de revizuire în mod greșit a reținut declararea în termen a cererii de revizuire, deși aceasta a fost formulată cu mult peste termenul legal evocat (aproximativ un an și jumătate), în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi admis cu consecința modificării deciziei curții de apel în sensul respingerii cererii de revizuire ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Bihor împotriva deciziei nr. 12-A din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Modifică decizia atacată în sensul că respinge cererea de revizuire formulată de G.R. împotriva deciziei civile nr. 67 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2010.