ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.09.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2953/2010

HOTĂRÂRE
28.09.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2953/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bihor, secția comercială,

prin sentința nr. 561/ COM din 2 iunie 2009, a admis cererea formulată de

reclamanta SC G.A. SA București, în contradictoriu cu pârâții B.F., B.R., B.L.

și S.E.J.B., a dispus întoarcerea executării silite și restabilirea situației

anterioare în dosarul execuțional nr. 680/E/2008 al S.E.J.B., în sensul că

obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 75.000 Euro în echivalent lei

la cursul B.N.R. de la data restituirii efective a sumei, cu 9000 lei

cheltuieli de judecată și 18.180,25 lei cheltuieli de executare silită.

În pronunțarea acestei soluții

instanța a avut în vedere că titlul în baza căruia a fost făcută executarea a

fost desființat prin decizia nr. 115/A-C/2008 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea.

Totodată, instanța a făcut și

aplicarea art. 274 C. proc. civ.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1 din 12

ianuarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții B.F., B.R.

și B.L., a admis ca fondat apelul pârâtei S.E.B., a schimbat în parte sentința

atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei S.E.J.B.,

a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, cu cheltuieli de judecată în

apel.

În pronunțarea acestei decizii instanța

de control judiciar a reținut, cu privire la recursul pârâtelor B.F., B.R. și B.L.,

legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub raportul criticilor formulate

iar, referitor la recursul pârâtei S.E.J.B., că aceasta, nefiind parte în

cadrul executării silite, nu poate fi parte nici în acțiunea de întoarcere a

executării.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâtele B.F., B.R. și B.L., criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentele pârâte își subsumează

global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și vizează, în esență, faptul că hotărârea care a stat la baza

întoarcerii executării este în prezent desființată, ca efect implicit al

caracterului irevocabil dobândit de sentința nr. 249 din 11 iunie 2008 a

Tribunalului Bihor care obligă pârâta la plata indemnizației de asigurare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

sub nr. 18925 din 11 iunie 2010 reclamanta SC G.A. SA București a solicitat, în

principal, respingerea recursului ca neîntemeiat, iar în subsidiar respingerea

recursului ca lipsit de interes.

Înalta Curte, din oficiu, invocă în

temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., drept motiv de ordine publică,

necompetența materială a tribunalului de a soluționa în fond cererea de

întoarcere a executării în raport de art. 404

2

alin. (3) C. proc.

civ.

Instituția juridică a întoarcerii

executării își are sediul de reglementare în art. 404

1

și 404

3

din secțiunea VI

1

intitulată „Întoarcerea executării” C. proc. civ.,

care face parte integrată din Cartea V, despre executarea silită. Astfel,

potrivit art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în

care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel

interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației

anterioare acesteia. De asemenea, dispozițiile art. 404

2

alin. (1)

și (3) mai precizează că în cazul în care instanța judecătorească a desființat

titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune,

prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării

iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării, aceasta va

putea fi făcută de instanța judecătorească competentă potrivit legii.

Pentru determinarea corectă a

instanței judecătorești competente potrivit legii, din interpretarea

sistematică a dispozițiilor procedurale privind executarea, se poate reține cu

maximă certitudine că întreaga reglementare legislativă a executării silite

stabilește atribuții și competențe numai în sarcina judecătoriilor ca instanțe

de executare, fiind lipsite de relevanță, în această materie, criticile

valorice sau calitatea părților. Rațiunea juridică care impune acest argument

este și aceea că cererea de întoarcere a executării vizează restituirea unor

prestații executate în temeiul unui titlu executoriu desființat, astfel că

deținătorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care să

justifice deținerea lor.

Deși actele procesuale specifice

întoarcerii executării, sub aspect cronologic, sunt subsecvente actelor de

executare silită propriu-zise, ele circumscriu fără echivoc aceleași instanțe

de executare, care este judecătoria în raza căreia a fost efectuată executarea,

existând în acest sens și reglementările art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Întreaga materie a executării silite

are o reglementare legislativă unitară, prin care legiuitorul a stabilit și

instituit atribuții și o plenitudine de competență numai pentru judecătorii, ca

instanță de executare, fiind irelevante criticile după calitatea părților,

valoarea litigiului sau natura și izvorul litigiului.

În ceea ce privește excepția lipsei

de interes în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare de intimata SC G.A.

SA București, aceasta urmează a fi examinată de instanța competentă în

soluționarea cererii, în raport de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., coroborat

cu art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa

ambele hotărâri și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei

Oradea.

Admite recursul declarat de

recurenții-pârâți B.F., B.R. și B.L. împotriva deciziei nr. 1/ A/C din 12

ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, casează decizia atacată și sentința nr. 561 din 2

iunie 2009 a Tribunalului Bihor și trimite cauza spre competentă soluționare la

Judecătoria Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-17
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1075/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 557/26 mai 2009 Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâții T.M. și T.F., a luat a
ÎCCJ 2008-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 519/2008
Asupra recursului de fata; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 382/ C din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Oradea, sectia comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, re
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2011
SRL Abramb și apelanta - pârâtă SC D.I. SRL, prin cabinet de insolvență A.F., în contradictoriu cu intimatul O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor, intimata pârâtă - reclamantă reconvențional H.D. și intimata - pârâtă SC A.D. SRL Marghita, îm
ÎCCJ 2008-11-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3441/2008
tul R.I. la societățile comerciale pârâte până la data retragerii sale constatată prin sentința nr. 479/2002 a tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia nr. 407/2002 a Curții de Apel Oradea. Conform raportului de expertiză contabil
ÎCCJ 2010-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2457/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, au fost respinse excepțiile inadmisibilității și
Sursă