ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2953/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, secția comercială, prin sentința nr. 561/ COM din 2 iunie 2009, a admis cererea formulată de reclamanta SC G.A. SA București, în contradictoriu cu pârâții B.F., B.R., B.L. și S.E.J.B., a dispus întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare în dosarul execuțional nr. 680/E/2008 al S.E.J.B., în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 75.000 Euro în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data restituirii efective a sumei, cu 9000 lei cheltuieli de judecată și 18.180,25 lei cheltuieli de executare silită. În pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere că titlul în baza căruia a fost făcută executarea a fost desființat prin decizia nr. 115/A-C/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Totodată, instanța a făcut și aplicarea art. 274 C. proc. civ. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1 din 12 ianuarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții B.F., B.R. și B.L., a admis ca fondat apelul pârâtei S.E.B., a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei S.E.J.B., a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, cu cheltuieli de judecată în apel. În pronunțarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, cu privire la recursul pârâtelor B.F., B.R. și B.L., legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub raportul criticilor formulate iar, referitor la recursul pârâtei S.E.J.B., că aceasta, nefiind parte în cadrul executării silite, nu poate fi parte nici în acțiunea de întoarcere a executării.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B.F., B.R. și B.L., criticând-o pentru nelegalitate. Recurentele pârâte își subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, faptul că hotărârea care a stat la baza întoarcerii executării este în prezent desființată, ca efect implicit al caracterului irevocabil dobândit de sentința nr. 249 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Bihor care obligă pârâta la plata indemnizației de asigurare. Prin întâmpinarea depusă la dosar sub nr. 18925 din 11 iunie 2010 reclamanta SC G.A. SA București a solicitat, în principal, respingerea recursului ca neîntemeiat, iar în subsidiar respingerea recursului ca lipsit de interes.

Înalta Curte, din oficiu, invocă în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., drept motiv de ordine publică, necompetența materială a tribunalului de a soluționa în fond cererea de întoarcere a executării în raport de art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. Instituția juridică a întoarcerii executării își are sediul de reglementare în art. 404 1 și 404 3 din secțiunea VI 1 intitulată „Întoarcerea executării” C. proc. civ., care face parte integrată din Cartea V, despre executarea silită. Astfel, potrivit art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.

De asemenea, dispozițiile art. 404 2 alin. (1) și (3) mai precizează că în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării, aceasta va putea fi făcută de instanța judecătorească competentă potrivit legii. Pentru determinarea corectă a instanței judecătorești competente potrivit legii, din interpretarea sistematică a dispozițiilor procedurale privind executarea, se poate reține cu maximă certitudine că întreaga reglementare legislativă a executării silite stabilește atribuții și competențe numai în sarcina judecătoriilor ca instanțe de executare, fiind lipsite de relevanță, în această materie, criticile valorice sau calitatea părților.

Rațiunea juridică care impune acest argument este și aceea că cererea de întoarcere a executării vizează restituirea unor prestații executate în temeiul unui titlu executoriu desființat, astfel că deținătorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care să justifice deținerea lor. Deși actele procesuale specifice întoarcerii executării, sub aspect cronologic, sunt subsecvente actelor de executare silită propriu-zise, ele circumscriu fără echivoc aceleași instanțe de executare, care este judecătoria în raza căreia a fost efectuată executarea, existând în acest sens și reglementările art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Întreaga materie a executării silite are o reglementare legislativă unitară, prin care legiuitorul a stabilit și instituit atribuții și o plenitudine de competență numai pentru judecătorii, ca instanță de executare, fiind irelevante criticile după calitatea părților, valoarea litigiului sau natura și izvorul litigiului.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare de intimata SC G.A. SA București, aceasta urmează a fi examinată de instanța competentă în soluționarea cererii, în raport de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenții-pârâți B.F., B.R. și B.L. împotriva deciziei nr. 1/ A/C din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, casează decizia atacată și sentința nr. 561 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Bihor și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 septembrie 2010.