ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2953/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2953/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Bihor, secția comercială,
prin sentința nr. 561/ COM din 2 iunie 2009, a admis cererea formulată de
reclamanta SC G.A. SA București, în contradictoriu cu pârâții B.F., B.R., B.L.
și S.E.J.B., a dispus întoarcerea executării silite și restabilirea situației
anterioare în dosarul execuțional nr. 680/E/2008 al S.E.J.B., în sensul că
obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 75.000 Euro în echivalent lei
la cursul B.N.R. de la data restituirii efective a sumei, cu 9000 lei
cheltuieli de judecată și 18.180,25 lei cheltuieli de executare silită.
În pronunțarea acestei soluții
instanța a avut în vedere că titlul în baza căruia a fost făcută executarea a
fost desființat prin decizia nr. 115/A-C/2008 pronunțată de Curtea de Apel
Oradea.
Totodată, instanța a făcut și
aplicarea art. 274 C. proc. civ.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1 din 12
ianuarie 2010, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții B.F., B.R.
și B.L., a admis ca fondat apelul pârâtei S.E.B., a schimbat în parte sentința
atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei S.E.J.B.,
a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, cu cheltuieli de judecată în
apel.
În pronunțarea acestei decizii instanța
de control judiciar a reținut, cu privire la recursul pârâtelor B.F., B.R. și B.L.,
legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub raportul criticilor formulate
iar, referitor la recursul pârâtei S.E.J.B., că aceasta, nefiind parte în
cadrul executării silite, nu poate fi parte nici în acțiunea de întoarcere a
executării.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs pârâtele B.F., B.R. și B.L., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentele pârâte își subsumează
global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 8 și 9 C.
proc. civ. și vizează, în esență, faptul că hotărârea care a stat la baza
întoarcerii executării este în prezent desființată, ca efect implicit al
caracterului irevocabil dobândit de sentința nr. 249 din 11 iunie 2008 a
Tribunalului Bihor care obligă pârâta la plata indemnizației de asigurare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar
sub nr. 18925 din 11 iunie 2010 reclamanta SC G.A. SA București a solicitat, în
principal, respingerea recursului ca neîntemeiat, iar în subsidiar respingerea
recursului ca lipsit de interes.
Înalta Curte, din oficiu, invocă în
temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., drept motiv de ordine publică,
necompetența materială a tribunalului de a soluționa în fond cererea de
întoarcere a executării în raport de art. 404
2
alin. (3) C. proc.
civ.
Instituția juridică a întoarcerii
executării își are sediul de reglementare în art. 404
1
și 404
3
din secțiunea VI
1
intitulată „Întoarcerea executării” C. proc. civ.,
care face parte integrată din Cartea V, despre executarea silită. Astfel,
potrivit art. 404
1
alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în
care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel
interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației
anterioare acesteia. De asemenea, dispozițiile art. 404
2
alin. (1)
și (3) mai precizează că în cazul în care instanța judecătorească a desființat
titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune,
prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării
iar dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării, aceasta va
putea fi făcută de instanța judecătorească competentă potrivit legii.
Pentru determinarea corectă a
instanței judecătorești competente potrivit legii, din interpretarea
sistematică a dispozițiilor procedurale privind executarea, se poate reține cu
maximă certitudine că întreaga reglementare legislativă a executării silite
stabilește atribuții și competențe numai în sarcina judecătoriilor ca instanțe
de executare, fiind lipsite de relevanță, în această materie, criticile
valorice sau calitatea părților. Rațiunea juridică care impune acest argument
este și aceea că cererea de întoarcere a executării vizează restituirea unor
prestații executate în temeiul unui titlu executoriu desființat, astfel că
deținătorul bunurilor nu mai are vreun titlu valabil sau temei juridic care să
justifice deținerea lor.
Deși actele procesuale specifice
întoarcerii executării, sub aspect cronologic, sunt subsecvente actelor de
executare silită propriu-zise, ele circumscriu fără echivoc aceleași instanțe
de executare, care este judecătoria în raza căreia a fost efectuată executarea,
existând în acest sens și reglementările art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Întreaga materie a executării silite
are o reglementare legislativă unitară, prin care legiuitorul a stabilit și
instituit atribuții și o plenitudine de competență numai pentru judecătorii, ca
instanță de executare, fiind irelevante criticile după calitatea părților,
valoarea litigiului sau natura și izvorul litigiului.
În ceea ce privește excepția lipsei
de interes în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare de intimata SC G.A.
SA București, aceasta urmează a fi examinată de instanța competentă în
soluționarea cererii, în raport de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., coroborat
cu art. 404
2
alin. (3) C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced,
Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa
ambele hotărâri și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei
Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
recurenții-pârâți B.F., B.R. și B.L. împotriva deciziei nr. 1/ A/C din 12
ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, casează decizia atacată și sentința nr. 561 din 2
iunie 2009 a Tribunalului Bihor și trimite cauza spre competentă soluționare la
Judecătoria Oradea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 28 septembrie 2010.