ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4571/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din data de 20 octombrie 2010 și înregistrată sub nr. 1029/35/CA/2010 la Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, A.F.P. Oradea a solicitat admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 575/CA/2010 pronunțată la data de 06 septembrie 2010 de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 6346/111/2009, și, pe cale de consecință, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii recursului declarat de către revizuentă împotriva sentinței nr. 118/CA/l din 01 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor. A învederat revizuentă, prin motivele căii extraordinare de atac de retractare formulată, că sunt întrunite în litigiu condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., existând hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, s-a arătat că prin decizia nr. 286/CA/2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 1553/111/2009 s-a admis ca fondat recursul declarat de către recurenta D.G.F.P. Bihor împotriva sentinței nr. 572/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul A.N. Ulterior, prin decizia nr. 575/CA/2101-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A.F.P. Oradea împotriva sentinței nr. 118/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 6346/111/2009 în contradictoriu cu intimatul reclamant A.N., pe care o menține în totul.

Pe fondul cauzei, s-a relevat că obiectul dedus judecății îl reprezintă identificarea titularului obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere pentru plăți anticipate pe anul 2009 din 05 mai 2009. În mod corect, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, organul fiscal a avut în vedere la stabilirea modului de identificare a contribuabilului codul numeric personal, titular al obligațiilor fiscale fiind persoana fizică A.N. Prin decizia nr. 279/CA/2011-R din data de 24 februarie 2011 Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a admis excepția de necompetență materială și declinat competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei nr. 575/R/CA din data de 15 septembrie 2010 pronunțată de aceeași instanță în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul A.N. a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, cu motivarea că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care nu este vorba de una și aceeași pricină. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, iar atunci când una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de aceeași instanță. Rezultă, din conținutul textului legal mai sus citat, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv.

De asemenea, nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere. Se reține, în litigiu, că prin decizia nr. 575/CA/2010-R din data de 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă A.F.P. Oradea împotriva sentinței nr. 118/CA/2010 a Tribunalului Bihor (prin care a fost admisă acțiunea precizată a reclamantului A.N. în contradictoriu cu A.F.P. Oradea și a fost anulată decizia din 05 mai 2009 emisă de pârâtă).

Dar, cum prin decizia atacată în cauză nu s-a stabilit o altă stare de fapt decât cea care a fost avută în vedere de prima instanță și nici nu s-a dat o nouă dezlegare fondului raportului juridic dedus judecății, înseamnă că aceasta nu poate forma obiectul căii extraordinare de atac de retractare a revizuirii, nefiind întrunită condiția esențială și indispensabilă a evocării fondului. Nu sunt întrunite în cauză, cumulativ, nici condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anume: existența unor hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

Astfel, se constată, în primul rând, că hotărârile judecătorești la care se face referire în cererea de revizuire - anume, decizia nr. 575/CA/2010 R din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și decizia nr. 286/CA/2010 R din 15 aprilie 2010 pronunțată de aceeași instanță - nu sunt potrivnice, în sensul legii, ele necuprinzând, în dispozitivul lor, măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire. Într-adevăr, în timp ce prin prima decizie se respinge ca nefondat recursul declarat de A.F.P. Oradea împotriva sentinței nr. 118/CA/2010 a Tribunalului Bihor, prin cea de-a doua decizie (nr. 286/CA/2010 R) a fost admis recursul declarat de D.G.F.P.

Bihor împotriva unei alte sentințe, sentința nr. 572/CA/2009 a Tribunalului Bihor, cu consecința modificării în totalitate a acesteia în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul A.N. în contradictoriu cu D.G.F.P. Bihor. Condiția triplei identități de obiect nu este nici aceasta prezentă în litigiu, întrucât într-un proces s-a solicitat anularea deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit pe anul 2009 din data de 05 mai 2009 emis de A.F.P. Oradea, iar în celălalt s-a cerut anularea deciziei din data de 05 februarie 2009 emisă de D.G.F.P. Bihor și anularea deciziilor referitoare la plata accesoriilor din data de 10 octombrie 2008 emise de A.F.P.

Oradea. În fine, cum s-a arătat mai sus, pentru admisibilitatea cererii de revizuire formulate potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se mai cere - având în vedere că scopul revizuirii este acela de remediere a erorilor determinate de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat - ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, această excepție să nu fi format obiect de dezbatere, fiind evident că dacă s-ar admite că cererea de revizuire este admisibilă în orice împrejurare ar însemna să se nesocotească puterea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri ceea ce este contrar finalității urmărite de lege.

Or, nici această condiție nu este întrunită în speță, întrucât pe parcursul judecății litigiului finalizat cu pronunțarea deciziei nr. 575/CA/2010 pronunțată la data de 06 septembrie 2010 de către Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6346/111/2009 nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat întemeiată pe efectele deciziei nr. nr. 286/CA/2010 R din 15 aprilie 2010 pronunțată de aceeași instanță. În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, urmează a se dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire a deciziei nr. 575/CA/2010-R din data de 06 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuenta A.F.P.

Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.F.P. Oradea împotriva deciziei nr. 575/R/CA din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011.