ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1784/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

Înregistrată la instanță la data de 13 aprilie 2011, revizuienta A.A.R. a

solicitat în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. anularea deciziei civile nr.

247/R din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr.

10310/271/2009, rejudecarea cauzei cu consecința respingerii recursului

declarat de A.E.C. și admiterea recursului său, modificarea în parte a

sentinței civile nr. 7533 din 21 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Oradea în

sensul respingerii în întregime a tuturor acțiunilor formulate și precizate de

către reclamantele intimate.

A considerat

revizuenta ca ar exista contrarietate între această hotărâre și alte hotărâri

definitive și irevocabile pronunțate anterior între aceleași părți, respectiv

sentința civilă nr. 8397/1982 a Judecătoriei Oradea, sentința civilă nr. 7444

din 28 decembrie 1983 a Judecătoriei Oradea, sentința civilă nr. 837 din 13

februarie 1987 a Judecătoriei Oradea, sentința civilă nr. 8975 din 27 octombrie

1994 a Judecătoriei Oradea, sentința civilă nr. 985/1991 a Judecătoriei Oradea,

decizia civilă nr. 831/R/5 octombrie 1995 a Tribunalului Bihor, sentința civilă

nr. 7055 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Oradea precum și sentința civilă nr.

3916 din 30 aprilie 1999 a Judecătoriei Oradea.

În fundamentarea

acestei decizii instanța a reținut, în esență, că în speță nu sunt întrunite

cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme în Dosarul nr.

10310/271/2009 ai Tribunalului Bihor s-a invocat excepția autorității de lucru

judecat fată de aceste hotărâri judecătorești, aspect pe care însăși

revizuîenta prin concluziile scrise depuse Ia dosar l-a învederat instanței.

Curtea de

Apei Oradea, secția

I

civilă, prin sentința nr. 23 din

27 septembrie 2011, a respins ca nefondată cererea de revizuire iar în baza art.

274 C. proc. civ., a obligat revizuenta la 1.000 RON cheltuieli judiciare în

favoarea intimatei C.A., respingând celelalte cereri privind obligarea Ia plata

cheltuielilor judiciare.

S-a mai arătat

și că decizia civilă nr. 247/R/2011 a Tribunalului Bihor a analizat și aspectul

invocat de revizuenta, în sensul că în fapt terenul a rămas în folosința

defunctului A.G. și ulterior în folosința revizuientei A.A.R. chiar și după

cooperativizare, dar s-a statuat că „aceasta nu schimbă regimul juridic al terenului

care a fost cooperativizat și care astfel nu mai constituia proprietatea lui A.G.

și a fostei sale soții C.A., fapt recunoscut implicit și de către revizuenta A.A.R.

care după schimbările de regim din 1989 a făcut demersuri pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra acestuia în baza Legii nr. 18/1991”.

Sub aspectul

cheltuielilor de judecată instanța a reținut că fiind în culpă procesuală,

revizuenta A.A.R. va fi obligată la 1.000 RON cheltuieli de judecată în

favoarea intimatei C.A., reprezentând onorariu avocațial conform chitanțelor din

14 iunie 2011, din 12 septembrie 2011, respingând cererea privind obligarea

revizuientei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei A.E.C. ca

fiind nedovedite,

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs revizuenta A.A.R. solicitând, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței

recurate, admiterea cererii de revizuire așa cum a fost ea formulată, anularea deciziei

civile nr. 247/R din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul

nr. 10310/271/2009 și în rejudecare respingerea recursului declarat de către A.E.C.,

admiterea recursului declarat pe care l-a declarat, modificarea în parte a

sentinței civile nr. 7533 din 21 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Oradea,

în sensul respingerii în întregime a tuturor acțiunilor formulate și precizate

de către reclamante, cu cheltuieli de judecată aferente.

În cuprinsul

recursului revizuenta redă integrai conținutul cererii de revizuire și spre

final precizează că instanța de judecată de la fond face o greșita aplicare a

legii, deoarece prin decizia civilă nr. 1/R din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului

Bihor, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la

sentința civilă nr. 7055/1997 a Judecătoriei Oradea, nemaifăcându-se vorbire

despre restul hotărârilor judecătorești, arătând că a menționat prin cererea de

revizuire că niciuna din instanțele de judecată din dosarul de anulare a

titlului de proprietate nu s-a pronunțat cu privire la excepția autorității de

lucru judecat pe care a invocat-o cu privire la sentința civilă nr. 8397/1982

pronunțată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr,2934/1960 unde s-a respins

acțiunea formulata de C.A. pentru împărțire de bunuri, având în vedere

contractul de vânzare-curnpărare despre care s-a făcut vorbire la pct. 3 din

cererea de revizuire, respectiv de contractul de vânzare-curnpărare prin care C.A.

vinde către A.I. „(...) casă și teren".

Recurenta

revizuenta solicită instanței de judecată să aibă în yedere sentința civilă nr.

4382/1983 pronunțată de către Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 3245/1983,

având ca obiect revizuire împotriva sentinței civile nr. 6397/1982 precizând că

nici cu privire Ia această hotărâre nu s-a pronunțat instanța, raportat la

excepția autorității de lucru judecat.

Apreciază

reeurenta că odată ce prin sentința civilă nr. 4382/1983 a Judecătoriei Oradea

s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că înscrisul prezentat în original

în fața instanței de judecată în recurs a fost semnat de către C.A., și cum

autoritatea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul hotărârii atacate,

ci și considerentele acestora, instanța de revizuire a făcut o greșită aplicare

a legii, respectiv a dispozițiilor art. 1201-1202 C. civ., deoarece: „în

principiu puterea de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui

proces terminat, cu același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași

părți ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că

drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute prîntr-o hotărâre

judecătorească definitivă să nu fie contrazise prinir-o altă hotărâre

judecătorească dată într-un alt proces, deoarece altfel nu s-ar realiza

administrarea uniformă a justiției".

Referindu-se

ia sentința civilă nr,837/1987 pronunțată de Judecătoria Oradea, recurenta

arată că este din nou obligată la sultă: suma de 3.873 RON către A.E.C. și suma

de 2.583 RON către A.L., precizând că sunt trei mențiuni importante de făcut:

- A.E.C. arată

expres și se consemnează la dosarul din sentință că a fost deja despăgubită prin

actul intitulat convenție încheiat la data de 21 august 1984.

- C.A. nu s-a

opus ia admiterea acțiunii deoarece ea și-a vândut dreptul către A.I. la 5 septembrie

1989.

- A.L. locuiește

mai departe în casa nouă, deoarece recurenta nu avea posibilități materiale sa o

despăgubească.

Arata în continuare

revizuenta că raportat ia aceste trei mențiuni, instanța de judecată stabilește

cu autoritate de lucru judecat faptul că prin convenția încheiată la data de 21

august 1984, A.E.C. și-a vândut întreaga ei parte de moștenire - așa cum apare menționat

în convenție - către recurentă și solicită să se aibă în vedere și poziția A.E.C.

care arată expres și se consemnează în hotărâre că a fost despăgubită prin convenția

încheiată la data de 21 august 1984.

Conchide recurenta

în sensul ca din această perspectivă, operează autoritatea de lucru judecat, având

în vedere faptul că

5

la pronunțarea acestei hotărâri, în anul 1987, instanța

de judecată a reținut faptul că A.E.C. a fost escontentată,

Concluzionează

recurenta-revizuenta că, în raport de cele arătata excepția autorității de lucru

judecat cu privire la hotărârile judecătorești mai sus menționate nu a fost cercetată

din perspectiva tuturor acestora, rămânând necercetate hotărârile menționate prin

cererea de revizuire.

Prin notele de

ședință depuse la dosarul cauzei intimatele A.E.C., C.A. au solicitat respingerea

recursului, ca nefondat iar intimata Comisia Locală pentru Aplicarea legii nr. 18/1991

a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul

este nefondat pentru motivele ce se stor arăta.

Art. 322 pct.

7 C. proc. civ. reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea reglementării

revizuirii prevăzută în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. o constituie necesitatea de

a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele

au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză

și aceleași părți; în atare situație executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare

a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă,

iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu

se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul

autorității lucrului judecat.

Condițiile prevăzute

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță întrucât hotărârile

pretins contradictorii poarta asupra unor pricini diferite ca obiect și cauza purtate

mtre persoane diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege.

Instanța a examinat

cererea de revizuire din perspectiva îndeplinirii cerințelor impuse de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., respectiv dacă hotărârile pretins contradictorii prezintă

identitate de părți, obiect șl cauză, remarcându-se analiza detaliată a hotărârilor

indicate de revizuentă, existenta autorității de lucru judecat fiind lămurită și

din perspectiva statuărilor irevocabile ate Tribunalului Bihor care, prin sentința

nr. 1/R din 14 ianuarie 2008 a apreciat că nu se poate reține existența vreunei

autorități de lucru judecat, contrar a ceea ce pretinde recurenta-revizuentă.

Așa fiind, în

considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 322 C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de recurenta A.A.R. împotriva sentinței nr. 23/PI din 27 septembrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apei Oradea, secția I civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 23 aprilie 2013.