ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1941/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc.

civ. asupra revizuirii de față, reține

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

1238/35/2008 la Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

s-a solicitat de către revizuentii S.E. și

S.M. revizuirea deciziei civile nr. 1638/R din 13

noiembrie 2008

a Curții de Apel Oradea și a deciziei

civile nr. 167A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor prin care s-a modificat

în totalitate sentința civilă nr. 4656 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Oradea.

Revizuentii au mai precizat că se impune în subsidiar anularea primelor

două hotărâri pentru faptul că cererea de

revizuire a deciziei nr. 494/R din 28

martie 2006 a Curții de Apel

Oradea a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Î

n motivarea cererii se susține că deciziile pronunțate în dosar

nr. 15145/271/2002, în căile de atac, respectiv

decizia nr. 1638/R din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea și decizia nr.

167/A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor contravin deciziei nr. 494R din 28

martie 2006 a Curții de Apel Oradea, prin care a

fost menținută decizia nr. 562/A din 26 mai 2004 a aceleași instanțe și

care au

păstrat în totalitate dispozițiile sentinței civile nr. 5856 din

4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Oradea.

Se susține de către revizuenți că prin

ultimele două hotărâri s-a constatat în

raport cu toți reclamanții principali și reconvenționali buna-credință

a defunctei

B.E. și a

revizuenților la încheierea contractului de vânzare-

cumpărare

încheiat la aceeași dată (nr. 2484 din 30 iulie 1996) pentru cote-părți din

aceleași imobile și în condiții identice ca și pentru cel dintre defunctă și R.L.

(nr. 2484 din 30 iulie 1996); s-a constatat în același timp prescris

dreptul la acțiune în rectificare, în condițiile

în care drepturile cumpărătorilor nu

au fost contestate în termenul de

trei ani prevăzut de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, socotit de la data

înscrierii lui în C.F.

Față de aceste aspecte, revizuenții

consideră că cele două dosare de fond au

obiect și cauză identice (plecându-se de la aceeași premisă a nulității

titlului de proprietate nr. 2403/1995, emis pe numele defunctei B.E.) și că

vizează pe revizuenți și pe intimații K.,

F., Comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991, Primăria Oradea și Consiliul

Local Oradea, existând astfel tripla

identitate pentru a se constata incidența art. 1201 C. civ. și

autoritatea de lucru

judecat, raportat la primul dosar al

Judecătoriei Oradea nr. 15152/2002 soluționat irevocabil prin decizia nr. 494R

din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea.

Prin decizia civilă nr. 1095 din 10 iunie 2009 a Curții de

Apel Oradea, s

ecția civilă mixtă, a fost

declinată competența materială de soluționare a cererii

de revizuire formulată de revizuenții S.E. și S.M.,

întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de

Casație și

Justiție.

Cererea a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub

nr. 1238/35 din 16 iulie 2009.

Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte

constată:

Revizuenții S.E. și S.M. au solicitat

revizuirea

deciziei civile nr. 1638 R din 13 noiembrie 2008

a Curții de Apel Oradea care este contradictorie cu decizia civilă nr. 494/R

din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea

.

Prin decizia civilă nr. 1638R a Curții de Apel Oradea, secția civilă

mixtă, din 13 noiembrie 2008 au fost admise recursurile formulate de K.L.

junior, K.P., F.L. în contradictoriu cu pârâții R.L., S.E. și S.M., Comisia

Județeană Bihor pentru

aplicarea Legii nr.

18/1991, reclamanții Comisia Locală Oradea, Consiliul Local

Oradea și

Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 167A din 6

martie 2008 a Tribunalului Bihor, pe care a

modificat-o în parte, în sensul că:

S-a constatat că reclamanții reconvenționali K.L. jr., K.P.

, F.L. sunt îndreptățiți la plata sumei de

221.940 Euro prin

echivalent,

reprezentând despăgubiri la valoarea de circulație la zi a imobilelor

înscrise în C.F. nr. 2429 Oșorhei cu nr.top

2152/1 reprezentând terenuri în cotă de

752/23430/72009 mp, C.F. nr. 2431

Oșorhei, nr.top 2142/11 în cotă de 213/715/1015 mp, C.F. 2428 Oșorhei cu nr.top

2152/lb în cotă de 5647/13653

mp, și C.F. nr.

2430 Oșorhei cu nr. top 2142/1 b în cotă de 1608/2704 mp.

A fost obligată Comisia Locală Oradea și

Comisia Județeană Bihor pentru

aplicarea

Legii nr. 18/1991 să facă demersurile necesare la Ministerul Finanțelor

București pentru a achita diferența de valoare între prețul de

circulație la zi a

acestor imobile de

221940 Euro prin echivalent în lei, stabilită prin expertiza

judiciară

întocmită în anul 2006 de expert M.P.G. și prețul reactualizat din contractul

de vânzare-cumpărare la care au fost obligați

intimații

S.E. și S.M. actualizat cu indicele de inflație

de la data plății.

Au fost păstrate

celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

A fost respins ca nefondat recursul

formulat de S.M. și

S.E. împotriva aceleași decizii.

Au fost obligați intimații S.M. și S.E. la

1500 lei

cheltuieli de judecată în favoarea recurentului K.L.

jr. și 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei R.L.

Prin decizia civilă nr. 494R din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea,

s

ecția civilă mixtă, au fost admise

excepțiile lipsei interesului legitim și calității

procesuale active a reclamanților și a fost

respins ca nefondat recursul declarat

de

reclamanții Municipiul Oradea prin Consiliul Local al municipiului Oradea,

Primarul municipiului Oradea în calitate de

președinte al Comisiei municipale

pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și

Comisia Municipală Oradea pentru

aplicarea

Legii nr. 18/1991 împotriva deciziei civile nr. 562 din 26 mai 2004 a Curții de

Apel Oradea pe care a menținut-o în întregime (prin această sentință s-a

respins ca nefondat apelul reclamanților declarat împotriva sentinței civile

nr.

5856 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Oradea prin care s-a soluționat

litigiul

având ca obiect constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate).

Revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se

poate cere

dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și

aceeași pricină între aceleași persoane, având aceleași

calități.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text o

constituie

necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când

instanțele au dat

soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și părți.

Deci, pentru ca acest motiv de revizuire

să existe este necesar ca în cel de

al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat, sau dacă

a fost

ridicată, să nu se fi discutat.

Î

n speță, se reține că, potrivit celor mai

sus expuse, au fost pronunțate două

hotărâri diferite de către instanțe de același grad, existând

identitate de părți,

cauză și obiect diferit.

Prin hotărârea a cărei revizuire se

solicită, a fost soluționat un litigiu având ca obiect pretenții (despăgubiri),

iar a doua hotărâre a avut ca obiect inițial

constatarea

nulității absolute a unui titlu de proprietate.

Î

n consecință, instanța reține că, în speță

nu a fost dovedită tripla identitate

de obiect, cauză și

părți, așa încât nu este îndeplinită una din condițiile exercitării căii de

atac a revizuirii.

Prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7

C. proc. civ., Înalta Curte urmează să

respingă cererea de revizuire formulată de

revizuenții S.E. și S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de revizuire S.E. și S.M. împotriva deciziei nr. 1638/R din 13

noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22

martie 2010

.