ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1941/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra revizuirii de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1238/35/2008 la Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. s-a solicitat de către revizuentii S.E. și S.M. revizuirea deciziei civile nr. 1638/R din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea și a deciziei civile nr. 167A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor prin care s-a modificat în totalitate sentința civilă nr. 4656 din 26 iunie 2007 a Judecătoriei Oradea. Revizuentii au mai precizat că se impune în subsidiar anularea primelor două hotărâri pentru faptul că cererea de revizuire a deciziei nr. 494/R din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Î n motivarea cererii se susține că deciziile pronunțate în dosar nr. 15145/271/2002, în căile de atac, respectiv decizia nr. 1638/R din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea și decizia nr. 167/A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor contravin deciziei nr. 494R din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost menținută decizia nr. 562/A din 26 mai 2004 a aceleași instanțe și care au păstrat în totalitate dispozițiile sentinței civile nr. 5856 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Oradea. Se susține de către revizuenți că prin ultimele două hotărâri s-a constatat în raport cu toți reclamanții principali și reconvenționali buna-credință a defunctei B.E. și a revizuenților la încheierea contractului de vânzare- cumpărare încheiat la aceeași dată (nr. 2484 din 30 iulie 1996) pentru cote-părți din aceleași imobile și în condiții identice ca și pentru cel dintre defunctă și R.L.

(nr. 2484 din 30 iulie 1996); s-a constatat în același timp prescris dreptul la acțiune în rectificare, în condițiile în care drepturile cumpărătorilor nu au fost contestate în termenul de trei ani prevăzut de art. 38 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, socotit de la data înscrierii lui în C.F. Față de aceste aspecte, revizuenții consideră că cele două dosare de fond au obiect și cauză identice (plecându-se de la aceeași premisă a nulității titlului de proprietate nr. 2403/1995, emis pe numele defunctei B.E.) și că vizează pe revizuenți și pe intimații K., F., Comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991, Primăria Oradea și Consiliul Local Oradea, existând astfel tripla identitate pentru a se constata incidența art. 1201 C. civ.

și autoritatea de lucru judecat, raportat la primul dosar al Judecătoriei Oradea nr. 15152/2002 soluționat irevocabil prin decizia nr. 494R din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea. Prin decizia civilă nr. 1095 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea, s ecția civilă mixtă, a fost declinată competența materială de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții S.E. și S.M., întemeiată pe disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 1238/35 din 16 iulie 2009. Asupra cererii de revizuire, Înalta Curte constată: Revizuenții S.E. și S.M.

au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1638 R din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea care este contradictorie cu decizia civilă nr. 494/R din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea . Prin decizia civilă nr. 1638R a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, din 13 noiembrie 2008 au fost admise recursurile formulate de K.L. junior, K.P., F.L. în contradictoriu cu pârâții R.L., S.E. și S.M., Comisia Județeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, reclamanții Comisia Locală Oradea, Consiliul Local Oradea și Primarul municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 167A din 6 martie 2008 a Tribunalului Bihor, pe care a modificat-o în parte, în sensul că: S-a constatat că reclamanții reconvenționali K.L.

jr., K.P. , F.L. sunt îndreptățiți la plata sumei de 221.940 Euro prin echivalent, reprezentând despăgubiri la valoarea de circulație la zi a imobilelor înscrise în C.F. nr. 2429 Oșorhei cu nr.top 2152/1 reprezentând terenuri în cotă de 752/23430/72009 mp, C.F. nr. 2431 Oșorhei, nr.top 2142/11 în cotă de 213/715/1015 mp, C.F. 2428 Oșorhei cu nr.top 2152/lb în cotă de 5647/13653 mp, și C.F. nr. 2430 Oșorhei cu nr. top 2142/1 b în cotă de 1608/2704 mp. A fost obligată Comisia Locală Oradea și Comisia Județeană Bihor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să facă demersurile necesare la Ministerul Finanțelor București pentru a achita diferența de valoare între prețul de circulație la zi a acestor imobile de 221940 Euro prin echivalent în lei, stabilită prin expertiza judiciară întocmită în anul 2006 de expert M.P.G.

și prețul reactualizat din contractul de vânzare-cumpărare la care au fost obligați intimații S.E. și S.M. actualizat cu indicele de inflație de la data plății. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale deciziei recurate. A fost respins ca nefondat recursul formulat de S.M. și S.E. împotriva aceleași decizii. Au fost obligați intimații S.M. și S.E. la 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului K.L. jr. și 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei R.L.

Prin decizia civilă nr. 494R din 28 martie 2006 a Curții de Apel Oradea, s ecția civilă mixtă, au fost admise excepțiile lipsei interesului legitim și calității procesuale active a reclamanților și a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții Municipiul Oradea prin Consiliul Local al municipiului Oradea, Primarul municipiului Oradea în calitate de președinte al Comisiei municipale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Municipală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 împotriva deciziei civile nr. 562 din 26 mai 2004 a Curții de Apel Oradea pe care a menținut-o în întregime (prin această sentință s-a respins ca nefondat apelul reclamanților declarat împotriva sentinței civile nr. 5856 din 4 noiembrie 2003 a Judecătoriei Oradea prin care s-a soluționat litigiul având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate).

Revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină între aceleași persoane, având aceleași calități. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și părți. Deci, pentru ca acest motiv de revizuire să existe este necesar ca în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat, sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat. Î n speță, se reține că, potrivit celor mai sus expuse, au fost pronunțate două hotărâri diferite de către instanțe de același grad, existând identitate de părți, cauză și obiect diferit.

Prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, a fost soluționat un litigiu având ca obiect pretenții (despăgubiri), iar a doua hotărâre a avut ca obiect inițial constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate. Î n consecință, instanța reține că, în speță nu a fost dovedită tripla identitate de obiect, cauză și părți, așa încât nu este îndeplinită una din condițiile exercitării căii de atac a revizuirii. Prin urmare, apreciind că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuenții S.E. și S.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuire S.E. și S.M. împotriva deciziei nr. 1638/R din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2010 .