ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1139/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1139/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 1 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 165/R din 16 februarie 2009, Tribunalul Bihor a admis ca

fondat recursul civil formulat de recurenții S.E. și S.M., și a respins ca

nefondat recursul civil formulat de recurenții K.P., K.L. și F.L., în

contradictoriu intimații Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Oradea

și Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Bihor, împotriva sentinței

civile nr. 7375 din 15 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea pe

care a modificat-o în totalitate în sensul că a respins acțiunea introdusă de

reclamanții recurenți K.P., K.L. și F.L. și a admis acțiunea reconvențională

formulată de pârâții reclamanți reconvenționali S.E. și S.M., constatând că

aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor nr.top 2152/1a,

înscris în C.F. nr. 2429 - Oșorhei în cotă de 22530/72009 mp., nr. top 2142/11

înscris în C.F. nr. 2431-Oșorhei, în cotă de 502/1015 mp și nr. top 2142/10,

înscris în C.F. nr. 2432-Oșorhei în cotă de 404/780 mp în baza contractului de

vânzare cumpărare nr. 2484 din 30 iulie 1996 întocmit de notarul public I.G.

A fost

admisă excepția autorității de lucru judecat, a lipsei calității procesuale

active și excepția lipsei de interes a reclamanților recurenți K.P., K.L. și F.L.

și excepția prescripției dreptului la acțiune.

Împotriva

acestei decizii au formulat cerere de revizuire K.P., K.L. și F.L., solicitând

admiterea cererii și desființarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul

admiterii apelului formulat de familia K., respingerea apelului formulat de S.M.

și S.E. și menținerea în parte a sentinței civile nr. 7375/2006 a Judecătoriei

Oradea.

Prin

decizia civilă nr. 988/2009 – R din 21 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Oradea, și-a declinat competența de soluționare ca cauzei privind pe

revizuienții K.P., K.L. și F.L. în contradictoriu cu intimații S.M. și S.E. ,

Comisia Locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană

Bihor pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Oradea în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin

decizia nr. 5564 din 26 octombrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a

declinat competența materială a soluționării cererii de revizuire formulat de

revizuenții K.P., K.L. și F.L. împotriva deciziei nr. 165/R din 16 februarie

2009 a Tribunalul Bihor, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Oradea.

Prin

sentința civilă nr. 18/2011 Curtea de Apel Oradea, secția I civilă mixtă, a

respins cererea de revizuire formulată de revizuenții K.P., K.L. și F.L.

În

argumentarea acestei decizii instanța a reținut că în cazul prevăzut de art.

322 pct. 7 C. proc. civ. instanța de revizuire nu are competența de a examina

pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci numai dacă prin ultima hotărâre a fost

încălcată autoritatea lucrului judecat reieșită dintr-o hotărâre anterioară și

dacă constată această situație procedează la anularea pur și simplu a hotărârii

atacate cu cererea de revizuire.

Curtea

de Apel Oradea a constatat că în speță, aceste condiții nu sunt însă

îndeplinite, neputându-se reține existența contrarietății de hotărâri între

decizia civilă nr. 165/R din 16 februarie 2009 a Tribunalului Bihor și a

deciziei civile nr. 495/2002 și 276/A/2005 a Tribunalului Bihor, respectiv

sentința civilă nr. 3330/2004 a Judecătoriei Oradea, lipsind identitatea de

obiect.

Astfel,

s-a constatat că în cadrul procesului soluționat prin decizi civilă nr.

165/R/2009 a Tribunalului Bihor a cărei revizuire se cere, calitatea de

reclamanți au avut-o revizuenții, aceștia solicitând anularea parțială a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2484 din 30 iulie 1996

de BNP I.G. pentru cota de 176/1608/2704 mp din parcela cu nr.top. 2142/1b

înscrisă în C.F. 2428 Oșorhei, cota de 22530/72.009 mp, din parcela cu nr. top.

2152/1a, înscrisă în C.F. 2429 Oșorhei; cota de 33/5647/13654 mp din parcela cu

nr.top. 2152/1b din C.F. 2430 Oșorhei, cota de 502/1015 mp din parcela 2142/11

înscrisă în C.F. 2431 Oșorhei și cota de 404/780 mp părți din parcela cu

nr.top. 2142/10 înscrisă în C.F. 2432 Oradea; restabilirea situației de carte

funciară existentă anterior intabulării titlurilor de proprietate în favoarea

reclamanților.

Obiect

al acțiunii soluționate prin decizia civilă nr. 495/A din 22 mai 2002 a

Tribunalului Bihor l-a constituit cererea formulată de reclamanta Primăria

municipiului Oradea privind constatarea nulității absolute a titlului de

proprietate nr. 2403 din 21 noiembrie 1995 emis pe seama defunctei B.E.

Apoi

obiectul acțiunii în privința căreia s-a pronunțat decizia civilă nr. 276/A din

25 mai 2005 a Tribunalului Bihor l-a format nulitatea testamentului cu nr.

6564/1970 întocmit de defuncta B.I. respectiv revocarea judecătorească a

acestuia.

În ceea

ce privește sentința civilă nr. 3330/2004 a Judecătoriei Oradea, se constată că

aceasta a avut ca obiect constatarea nulității absolut parțiale a contractului

de vânzare – cumpărare cu privire la cota de 1400/14 .120 mp din imobilul înscris

în C.F. nr. 2389 Oșorhei cu nr.top. 1298/1.

S-a

constatat că în cauză nu se poate reține identitatea celor trei elemente

(părți, obiect și cauză cerute de text, nefiind în discuție hotărâri

potrivnice, care să facă aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

S-a

apreciat că revizuenții, promovând cererea de revizuire nu urmăresc să obțină

anularea ultimei hotărâri, ci desființarea acesteia cu consecința rejudecării

recursului, fiind nemulțumiți de modul de soluționare al acestuia pe care-l

consideră greșit, ori instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate

de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar

asupra legalității și temeiniciei hotărârilor invocate a fi contradictorii, ci

verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea

principiului puterii de lucru judecat și în caz afirmativ anulează ultima

hotărâre.

Împotriva

acestei sentințe revizuenții K.L., K.P. și F.L. au declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

argumentarea motivului de recurs indicat, recurenții referindu-se la

autoritatea de lucru judecat au susținut că pentru a exista identitate de obiect

între acțiuni, în sensul prevederilor legale, nu este nevoie ca obiectul să fie

formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul

lor să rezulte că scopul final urmărit de parte este același în ambele acțiuni,

chiar dacă în primul litigiu s-a discutat numai pe cale incidentă un drept

invocat de una dintre părți, soluția dată de instanță are putere de lucru

judecat într-o nouă acțiune în care se încearcă valorificarea aceluiași drept.

Prezentând

drepturile recunoscute în mod direct și explicit prin hotărârile judecătorești

recurenții referindu-se la decizia civilă nr. 276/A/2005 și decizia nr. 165/R/2009

ale Tribunalului Bihor consideră că trebuiesc analizate considerentele pentru a

constata condițiile puterii lucrului judecat.

Totodată,

prezentând deciziile presupus contradictorii și considerentele acestora,

consecințele practice ale deciziei nr. 165/R/2009 recurenții consideră că este

evidentă contrarietatea dintre decizia nr. 165/R/2009 și cele două decizii nr. 495/A/2002,

nr. 490/2006 și sentința civilă nr. 3330/2004 a Judecătoriei Oradea, astfel că

se impune admiterea cererii de revizuire.

Pentru

aceste motive recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea

sentinței recurate în sensul admiterii cererii de revizuire cu consecința

anulării deciziei civile nr. 165/R/2009 a Tribunalului Bihor.

Prin

concluziile scrise depuse la dosar intimații S.E. și S.M. au solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., a luat spre examinare

excepțiile lisei calității procesuale active și a lipsei de interes invocate de

către intimații S.E. și S.M.

Excepțiile

invocate vor fi respinse întrucât din verificările efectuate s-a constatat că

recurenții K.L., K.P. și F.L. au fost părți în dosarele a căror hotărâri s-a

solicitat a fi revizuite, justificându-se astfel și interesul în formularea

cererii de revizuire.

Înalta

Curte verificând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în

raport de motivele invocate, constată că recursul este nefondat.

Cale

extraordinară de atac de retractare revizuirea fundamentată pe prevederile

art. 322 alin.

(7) C. proc. civ.,

se

întemeiază pe

existența

de hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau grade

deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Observând

cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea de Apel prin sentința nr.

18/2011 recurată, a reținut corect că în cauză nu există contrarietate de

hotărâri întrucât nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat

lipsind identitatea de obiect.

Astfel,

în mod corect s-a constatat că prin acțiunea soluționată cu decizia civilă nr.

165/R/2009 a Tribunalului Bihor, a cărei revizuire s-a solicitat, obiectul

procesului l-a constituit anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2484 din 30 iulie 1996 de BNP I.G. pentru cota de

176/1608/2704 mp din parcela cu nr.top. 2142/1b înscrisă în C.F. 2428 Oșorhei,

cota de 22530/72.009 mp, din parcela cu nr. top. 2152/1a, înscrisă în C.F. 2429

Oșorhei; cota de 33/5647/13654 mp din parcela cu nr.top. 2152/1b din C.F. 2430

Oșorhei, cota de 502/1015 mp din parcela 2142/11 înscrisă în C.F. 2431 Oșorhei

și cota de 404/780 mp părți din parcela cu nr.top. 2142/10 înscrisă în C.F.

2432 Oradea; restabilirea situației de carte funciară existentă anterior

intabulării titlurilor de proprietate în favoarea reclamanților.

Totodată,

s-a constatat corect că obiectul acțiunii soluționate prin decizia civilă nr.

495/A din 22 mai 2002 a Tribunalului Bihor l-a constituit constatarea nulității

absolute a titlului de proprietate nr. 2403 din 21 noiembrie 1995 emis pe seama

defunctei B.E., iar obiectul acțiunii în privința căreia s-a pronunțat decizia

civilă nr. 276/A din 25 mai 2005 a Tribunalului Bihor l-a format nulitatea

testamentului cu nr. 6564/1970 întocmit de defuncta B.I. respectiv revocarea

judecătorească a acestuia.

În ceea

ce privește sentința civilă nr. 3330/2004 a Judecătoriei Oradea, s-a constatat

corect că aceasta a avut ca obiect constatarea nulității absolut parțiale a

contractului de vânzare-cumpărare cu privire la cota de 1400/14 .120 mp din

imobilul înscris în C.F. nr. 2389 Oșorhei cu nr.top. 1298/1.

Astfel

fiind, rezultă cu evidență că, procesele soluționate prin hotărârile invocate a

fi potrivnice cu decizia menționată, sunt similare numai ca părți și cauză,

neexistând identitate de obiect.

A

șadar, soluțiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare,

dar distincte în privința obiectului dedus judecății, neavând autoritate de

lucru judecat asupra altei pricini similare, motiv pentru care în mod corect

s-a apreciat că dispozițiile

art. 322

pct. 7 C.

proc. civ. nu-și găsesc aplicare în raportul juridic dedus judecății de către

revizuenți.

Susținerea

recurenților conform căreia

pentru a exista identitate de obiect între acțiuni, nu

este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci

este suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final urmărit de parte

este același în ambele acțiuni, nu poate fi reținută, întrucât identitatea de

obiect este dată de limitele investirii instanței prin cererea de chemare în

judecată și nu de considerentele, chiar tangențiale, din alte cauze referitoare

la scopul urmărit de părți.

În

consecință, pentru considerentele menționate, în temeiul dispozițiilor art. 312

C. proc. civ., se vor respinge excepțiile lipsei calității procesuale active și

a lipsei de interes și se va respinge recursul ca nefondat.

În

temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată

întemeiată cererea formulată de intimații S.M. și S.E. privind acordarea

cheltuielilor de judecată și având în vedere documentele justificative aflate

la dosar, va admite cererea și va obliga recurenții la plata sumei de 583,50

lei cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Respinge excepțiile

lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de recurenții K.L., K.P. și F.L. împotriva sentinței civile

nr. 18/2011 din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a I-a civilă

mixtă.

Obligă recurenții K.L.,

K.P. și F.L. la plata sumei de 583,50 lei cheltuieli de judecată către

intimații S.M. și S.E.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 1 martie

2012.