ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 771/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii

Prin cererea din 11 august 2016, formulată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 București, creditorul A. prin intermediul B.E.J. B., C., D., E. a solicitat încuviințarea executării silite prin poprirea conturilor în baza titlurilor executorii reprezentate de Sentința civilă nr. 214/CA/2010 a Tribunalului Bihor pronunțată în Dosarul nr. x/2009 și de Decizia civilă nr. 482/CA din 14 iunie 2010-R pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2009-R, în contradictoriu cu debitorii Serviciul Patrimoniu al Municipiului Galați, Serviciul Fond Locativ - Imobiliare de pe lângă Primăria municipiului Galați, Serviciul Economic de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Serviciul Juridic de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Consiliul Local al Municipiului Galați, Instituția Arhitectului Șef de pe lângă primăria municipiului galați și primarul municipiului galați.

Prin Sentința civilă nr. 9073 din 18 august 2016 Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin Sentința nr. 1234 din 10 octombrie 2016 Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

A reținut Judecătoria Galați că, în speță sunt aplicabile regulile speciale de competență stabilite de art. 25 din Legea nr. 554/2004, derogatorii de la cele de drept comun prevăzute de C. proc. civ., iar prin raportare la faptul că titlurile executorii sunt pronunțate de instanța de contencios administrativ, cererea de încuviințare a executării silite trebuie adresată Tribunalului Bihor ca instanță care a soluționat fondul litigiului dintre părțile implicate în cauza de față.

Cauza fost înregistrată la Tribunalul Bihor, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 24 octombrie 2016 Tribunalul Bihor a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și teritoriale.

Prin Sentința nr. 153/CA din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bihor, invocată din oficiu.

A declinat competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite formulată de petentul B.E.J. B., în favoarea Judecătoriei Galați.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, dosarul urmând a fi înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

A reținut Tribunalul Bihor că hotărârile judecătorești prin care se instituie obligația de plată a unor sume de bani (despăgubiri) sunt titluri executorii și se execută silit potrivit dreptului comun, procedura reglementată în art. 24, art. 25 din Legea nr. 554/2004 aplicându-se exclusiv hotărârilor judecătorești prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască, să modifice actul administrativ, sau să elibereze un înscris ori să efectueze o operațiune administrativă.

Întrucât, în speță, se solicită punerea în executare a Sentinței nr. 617/CA/2016 a Curții de Apel Oradea prin care în sarcina autorității s-a stabilit obligația de plată a unor sume de bani, executarea se efectuează potrivit dreptului comun, respectiv art. 665, art. 666 și urm. C. proc. civ., împrejurare în raport cu care competența soluționării cererii revine Judecătoriei Galați, ca instanță de executare de drept comun de la sediul debitorilor.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și 4 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați pentru considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea petentului B.E.J. B. C., D., E. privind încuviințarea executării silite prin poprirea conturilor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 214/CA din 16 martie 2010 a Tribunalului Bihor, irevocabilă prin Decizia nr. 482/CA/2010 a Curții de Apel Oradea, la cererea creditorului A., în contradictoriu cu debitorii Serviciul Patrimoniu al Municipiului Galați, Serviciul Fond Locativ - Imobiliare de pe lângă Primăria municipiului Galați, Serviciul Economic de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Serviciul Juridic de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Consiliul Local al Municipiului Galați, Instituția Arhitectului Șef de pe lângă primăria municipiului galați și primarul municipiului galați.

Temeiul de drept al cererii privind încuviințarea executării silite îl constituie dispozițiile art. 665 și ale art. 666 din C. proc. civ., republicat, modificat prin O.U.G. nr. 1/2016.

Titlul executoriu în baza căruia s-a formulat prezenta cerere este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunțată de Tribunalul Bihor, secția de contencios administrativ și fiscal în procedura de executare reglementată de prevederile art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, inițiată de reclamantul A. pentru neexecutarea culpabilă din partea autorităților pârâte a Deciziei nr. 127 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, potrivit căreia, pârâții au fost obligați la restituirea în natură a unui imobil din Galați, str. xx, nr. yy, jud. Galați.

Prin Sentința nr. 214/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/2009 în contradictoriu cu aceeași pârâți ca și în prezentul dosar, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant fiind obligați pârâții să procedeze la predarea către reclamant a imobilului situat în Galați, în suprafață de 184,59 mp, conform Inventarului nr. 2159, imobil descris în Decizia civilă nr. 127/A/2008 a Curții de Apel Galați, precum și a tuturor contractelor de închiriere și a autorizațiilor de construcție referitoare la acest imobil, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, sub sancțiunea unei penalități de întârziere de 20 % din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul A. a demarat punerea în executare a celor două hotărâri menționate mai sus, în anul 2012, când s-a adresat instanței de contencios administrativ, ca instanță de executare, în temeiul dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. *5803 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., formându-se Dosarul nr. x/111/CA pe rolul Curții de Apel Oradea. În acest dosar, s-a pronunțat Decizia nr. 152/2012 prin care s-a admis acțiunea reclamantului, fiind obligați pârâții la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor dispuse prin Sentința nr. 214/CA/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. x/2009

Pornind de la această situație premisă, raportat la argumentele reținute prin hotărârile reciproce de declinare a competenței, Înalta Curte constată că problema de drept care trebuie dezlegată în speță constă în stabilirea aspectului dacă prezentei cereri de încuviințare a executării silite îi sunt aplicabile dispozițiile art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sau procedura de drept comun reglementată de art. 665 - 666 din C. proc. civ., republicat.

Astfel cum rezultă din succesiunea hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele derulate între reclamantul A. și autoritățile pârâte, fondul litigiului de contencios administrativ a fost tranșat prin Decizia nr. 127 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, prin care pârâții au fost obligați să restituie reclamantului, în natură, imobilul din Galați.

Potrivit dispozițiilor art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în forma în vigoare la momentul obținerii titlurilor executorii de către reclamant, în materia contenciosului administrativ legiuitorul a prevăzut o procedură specială pusă la îndemâna deținătorului titlului de a obliga autoritatea pârâtă să pună în executare obligațiile stabilite de instanța de judecată în sarcina acesteia, atunci când nu sunt aduse la îndeplinire de bună voie sau în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Această procedură de executare silită se demarează de creditor prin acțiune directă la instanța de contencios administrativ care a soluționat fondul litigiului - instanță de executare potrivit art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără a fi necesară încuviințarea executării silite prin intermediul executorului judecătoresc.

Or, în speță, astfel cum s-a reținut anterior, reclamantul a epuizat această procedură de executare specială, în temeiul art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004, prin pronunțarea Sentinței nr. 214/2010, potrivit căreia instanța de contencios administrativ, ca instanță de executare a stabilit în sarcina pârâților penalități de întârziere în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere.

În ceea ce privește posibilitatea executării silite a obligațiilor pecuniare constând în despăgubirile stabilite de instanța de contencios administrativ pentru reclamant, Legea nr. 554/2004 nu conține nicio prevedere specială, devenind astfel incidente prevederile art. 28 alin. (1) din lege, potrivit cărora, "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere publică (...)".

Potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, astfel cum a fost modificat prin pct. 8 al O.U.G. nr. 1/2016, "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia, îi va înainta în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afară de cazul în care legea dispune altfel" .

Din actele dosarului rezultă că sediul debitorilor se află în Galați, motiv pentru care, Înalta Curte va soluționa conflictul negativ de competență în sensul stabilirii Judecătoriei Galați ca instanță competentă material și teritorial să încuviințeze cererea de executare silită prin poprire solicitată de BEJ B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenții B.E.J. B., C., D., E., creditorul A. și pe debitorii Serviciul Patrimoniu al Municipiului Galați, Serviciul Fond Locativ - Imobiliare de pe lângă Primăria municipiului Galați, Serviciul Economic de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Serviciul Juridic de pe lângă Primăria Municipiului Galați, Consiliul Local al Municipiului Galați, Instituția Arhitectului Șef de pe lângă primăria municipiului galați și primarul municipiului galați în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2017.

Procesat de GGC - LM