ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

formulată Biroul Executorului Judecătoresc C.D.C. cu sediul în Galați, la

cererea creditorului M.F., a solicitat încuviințarea executării silite a

debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA București prin C.N.C.F. C.F.R. SA – Regionala

Galați, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 501/2010

a Tribunalului Galați, prin toate formele legale de executare asupra bunurilor

debitoarei aflate în circumscripția Judecătoriei Galați.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 373 indice 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă

nr. 8864/2011 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Galați a fost admisă

excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și declinată

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1

București, reținându-se că potrivit prevederilor art. 373 C. proc. civ.,

raportat la art. 373

1

C. proc. civ., cererea de încuviințare a

executării silite este de competența instanței de la sediul debitorului, care

se află în Municipiul București.

Judecătoria

Sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 20645/2011 din 18 noiembrie

2011 a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 1 București a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

S-a reținut că în

cauză, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat

de sentința civilă nr. 501/2010 a Tribunalului Galați, prin toate formele

legale de executare asupra bunurilor debitoarei aflate în circumscripția

Judecătoriei Galați.

Instanța a reținut

că, faptul că sediul central al debitoarei se află în Sectorul 1 București nu

reprezintă un criteriu atributiv de competență în favoarea Judecătoriei

Sectorului 1 București, din moment ce aceasta are dezmembrăminte cu

personalitate juridică și deține bunuri ce pot fi urmărite silit și în

Municipiul Galați.

Față de această

situație, în raport de dispozițiile art. 373 ind.1, art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., s-a reținut că Judecătoria Galați este competentă să soluționeze cererea

ca instanță în circumscripția căreia se află sediul debitorului, avându-se în

vedere și faptul că, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de

specialitate ale BEJ Judecătoresc C.D.C., ce își desfășoară activitatea în raza

Curții de Apel Galați, fiind neechivocă voința sa ca executarea silită să se

realizeze în Municipiul Galați.

Înalta Curte, în urma

examinării actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu dispozițiile

art.20 și următoarele C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru următoarele considerente de fapt

și de drept.

În cauză, Judecătoria

Galați a fost sesizată cu o cerere de încuviințare a executării silite, în baza

titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 501/2010 a Tribunalului

Galați, prin toate formele legale de executare asupra bunurilor debitoarei

aflate în circumscripția Judecătoriei Galați.

Competența de

soluționare a cererii de încuviințare a executării silite aparține Judecătoriei

Galați, pentru următoarele considerente:

Art. 373 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile

judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul

judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze

executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din

circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile

urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de

apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează

pe lângă una dintre acestea.

Conform art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul

executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.

Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita

instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i, în copie,

cererea de executare și titlul respectiv.

Instanța de executare

este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în

circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune altfel.

Așadar, încuviințarea

executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de apel în

circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face

executarea silită.

Având în vedere că,

față de art. 373

1

alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviințare a

executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este

de competența altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost

învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este

necesară pentru pornirea executării silite; creanța nu este certă, lichidă și

exigibilă; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin

executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că

executorul judecătoresc nu este obligat să indice, în chiar cererea de

încuviințare a executării silite, bunurile asupra cărora se va face executarea.

În plus, art. 373

1

alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite

cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate

proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în

oricare dintre formele prevăzute de lege.

Prin urmare, este

inutil ca la momentul încuviințării executării silite să se verifice locul unde

s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea și existența ca

atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise.

Cu alte cuvinte,

faptul că, la momentul încuviințării executării silite, bunul se află în raza

unei anumite instanțe, va fi total lipsit de relevanță pentru determinarea

„instanței de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă,

până, la momentul executării efective, a ieșit din raza acelei instanțe.

În cazul în care s-a

cerut încuviințarea executării silite în toate formele de executare, sintagma

„judecătoria în circumscripția căreia se face executarea” nu poate fi

înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța domiciliului

debitorului.

De vreme ce, față de

art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., creditorul își poate alege

executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul competenței

materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condițiile art. 373

alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la instanța în raza

căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.

Cum în prezenta

cauză, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate ale BEJ

Judecătoresc C.D.C., ce își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel

Galați, rezultă că, creditorul și-a manifestat opțiunea ca executarea silită a

debitoarei să se realizeze în circumscripția teritorială a Judecătoriei Galați,

pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în raza teritorială a

acestei instanțe.

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373

alin. (2) din același cod, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită

în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 martie 2012.