ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Fiind

investită a soluționa cererea formulată de petentul BEJ C.D.C. pentru

încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.501 din 5 martie 2010 a

Tribunalului Galați privind pe debitoarea C.N.C.F. C.F.R. SA, Judecătoria

Galați, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, așa cum

rezultă din sentința civilă nr. 8501 din 21 septembrie 2011.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Judecătoria Galați a reținut că sediul debitorului

se află în București, în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 1.

Prin

sentința civilă nr. 18828/2011 din 28 octombrie 2011, Judecătoria Sectorului 1

București, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați

reținând existența bunurilor debitoarei pe raza teritorială a acestei instanțe

și voința creditorilor de a se desfășura executarea în Municipiul Galați.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, cauza a fost

înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre a fi soluționat.

Având în vedere

conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în conformitate

cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

S-a

reținut că în cauză, creditoarea a investit Judecătoria Galați cu cererea sa,

manifestându-și expres voința ca executarea silită a debitoarei să se facă pe

raza acestei judecătorii.

În

speță, nu prezintă relevanță dovedirea existenței unor bunuri pe raza

teritorială indicată, în condițiile în care verificările cu privire la bunurile

mobile sau imobile, ca și a veniturilor debitorului, constituie o etapă

ulterioară încuviințării executării silite.

Art.

373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel,

hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de

executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se

efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul

judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă

bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor

curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care

funcționează pe lângă una dintre acestea.

Conform

art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită,

însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea

nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea

cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite,

înaintându-i, în copie, cererea de executare și titlul respectiv.

Instanța

de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind

judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în

care legea dispune altfel.

Așadar,

încuviințarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de

apel în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va

face executarea silită.

Având

în vedere că, față de art. 373

1

alin. (4) C. proc. civ., cererea de

încuviințare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de

executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;

titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această

cerință este necesară pentru pornirea executării silite; creanța nu este certă,

lichidă și exigibilă; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire

prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că

executorul judecătoresc nu este obligat să indice, în chiar cererea de

încuviințare a executării silite, bunurile asupra cărora se va face executarea.

În

plus, art. 373

1

alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul

încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite,

executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației

stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.

Prin

urmare, este inutil ca la momentul încuviințării executării silite să se

verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit,

situarea și existența ca atare a bunurilor interesând doar la momentul

executării propriu-zise.

Cu

alte cuvinte, faptul că, la momentul încuviințării executării silite, bunul se

află în raza unei anumite instanțe, va fi total lipsit de relevanță pentru

determinarea „instanței de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., dacă, până, la momentul executării efective, a ieșit din raza acelei

instanțe.

În

cazul în care s-a cerut încuviințarea executării silite în toate formele de

executare, sintagma „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea”

nu poate fi înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța

domiciliului debitorului.

De vreme ce, față de

art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., creditorul își poate alege

executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul competenței

materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condițiile art. 373

alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la instanța în raza

căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.

Se constată că, în

cauză, creditoarea și-a manifestat voința ca executarea silită a debitorului să

se facă pe raza Judecătoriei Galați

Ca urmare, față de

cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373

alin. (2) din același cod, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită

în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit

între creditorii B.M., ș.a., și debitoarea C.N.C.F.R. C.F. SA BUCUREȘTI, în

favoarea Judecătoriei Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2012.