ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 896/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Fiind investită a soluționa cererea formulată de petentul BEJ C.D.C. pentru încuviințarea executării silite a sentinței civile nr.501 din 5 martie 2010 a Tribunalului Galați privind pe debitoarea C.N.C.F. C.F.R.

SA, Judecătoria Galați, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 8501 din 21 septembrie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Galați a reținut că sediul debitorului se află în București, în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 1. Prin sentința civilă nr. 18828/2011 din 28 octombrie 2011, Judecătoria Sectorului 1 București, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați reținând existența bunurilor debitoarei pe raza teritorială a acestei instanțe și voința creditorilor de a se desfășura executarea în Municipiul Galați.

Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre a fi soluționat. Având în vedere conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. S-a reținut că în cauză, creditoarea a investit Judecătoria Galați cu cererea sa, manifestându-și expres voința ca executarea silită a debitoarei să se facă pe raza acestei judecătorii. În speță, nu prezintă relevanță dovedirea existenței unor bunuri pe raza teritorială indicată, în condițiile în care verificările cu privire la bunurile mobile sau imobile, ca și a veniturilor debitorului, constituie o etapă ulterioară încuviințării executării silite.

Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea. Conform art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.

Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare și titlul respectiv. Instanța de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Așadar, încuviințarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de apel în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită. Având în vedere că, față de art. 373 1 alin. (4) C. proc.

civ., cererea de încuviințare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este necesară pentru pornirea executării silite; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că executorul judecătoresc nu este obligat să indice, în chiar cererea de încuviințare a executării silite, bunurile asupra cărora se va face executarea. În plus, art. 373 1 alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.

Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviințării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea și existența ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise. Cu alte cuvinte, faptul că, la momentul încuviințării executării silite, bunul se află în raza unei anumite instanțe, va fi total lipsit de relevanță pentru determinarea „instanței de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă, până, la momentul executării efective, a ieșit din raza acelei instanțe. În cazul în care s-a cerut încuviințarea executării silite în toate formele de executare, sintagma „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea” nu poate fi înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța domiciliului debitorului.

De vreme ce, față de art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., creditorul își poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul competenței materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condițiile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la instanța în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal. Se constată că, în cauză, creditoarea și-a manifestat voința ca executarea silită a debitorului să se facă pe raza Judecătoriei Galați Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2) din același cod, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între creditorii B.M., ș.a., și debitoarea C.N.C.F.R. C.F. SA BUCUREȘTI, în favoarea Judecătoriei Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2012.