ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2401/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înaintată Judecătoriei Galați de BEJ C.D.C., creditorul M.I. a solicitat instanței încuviințarea executării silite împotriva debitoarei C.N.C.F."C." SA București prin C.N.C.F. C. SA - Regionala Galați, prin toate formele legale de executare asupra bunurilor proprietatea debitoarei aflate în circumscripția Judecătoriei Galați. În drept, cererea este întemeiată pe art. 372 - art. 373 C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2012, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulate de creditorul M.I. împotriva debitoarei C.N.C.F.

"C." SA București prin CNCF C. SA - Regionala Galați în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că deși cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite se îndreaptă împotriva C.N.C.F. "C." SA București prin CNCF C. SA - Regionala Galați, titlul executoriu invocat este dat împotriva debitoarei C.N.C.F. "C." SA București, fiind lipsit de relevanță că, în anumite condiții, debitorul poate fi reprezentat de C.N.C.F. SA Regionala Galați. În consecință, s-a reținut că în condițiile în care debitoarea are sediul în București, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei sector 1 București. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 ianuarie 2012 sub nr. 2513/299/2012.

Prin Sentința civilă nr. 1658 din 1 februarie 2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența în favoarea Judecătoriei Galați. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Prevederile art. 373 1 alin. (2) rap. la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. dau expresie opticii legiuitorului român cu privire la caracterul absolut al competenței instanței în materia încuviințării executării silite. Astfel, instanța a reținut că prin însăși cererea depusă, creditorul și-a manifestat opțiunea ca executarea silită a debitoarei să se realizeze în circumscripția teritorială a Judecătoriei Galați, pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în raza teritorială acestei instanțe.

De altfel, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate a BEJ C.D.C., ce își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel Galați, fiind neechivocă voința sa ca executarea silită să se realizeze în mun. Galați. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că prevederile legale în materie nu instituie ca o condiție prealabilă încuviințării executării silite, indicarea de către creditor a bunurilor debitorului pe care înțelege să le urmărească silit și nici a formelor de executare silită de care înțelege să uzeze pentru realizarea creanței sale. Faptul că sediul central al debitoarei se află în sectorul 1 București nu reprezintă un criteriu atributiv de competență în favoarea Judecătoriei sectorului 1, din moment ce aceasta are dezmembrăminte cu personalitate juridică și astfel cum însuși creditorul menționează, deține bunuri ce pot fi urmărite silit în municipiul Galați.

Instanța a apreciat că o interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competențe exclusive în materia încuviințării executării silite în favoarea instanței locului sediului central al debitorului, independent de bunurile pe care acesta le deține pe raza teritorială a altor instanțe, interpretare ce ar contraveni prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Mai mult, în cauza de față, dată fiind cantonarea competenței teritoriale a executorilor judecătorești la circumscripția teritoriala a curții de apel în raza căreia funcționează, o eventuală încuviințare a executării silite de către această instanță (în pofida voinței creditorului) ar putea atrage consecințe în privința legalității urmăririi silite, din perspectiva art. 105 C. proc.

civ. Analizând conflictul negativ de competență cu care a fost sesizată, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați pentru următoarele considerente: Instanța constată că, potrivit art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr 202/2010, încuviințarea executării silite se face de către instanța de executare, art. 373 alin. (2) C. proc. civ., stabilind competența materială și teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. În cauză, instanța are în vedere că în cuprinsul cererii creditorul M.I., prin BEJ C.D.C. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu Sentința civilă nr. 501 din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, precizând expres că debitoarea deține bunuri pe raza de competență a Judecătoriei Galați.

Astfel, ținând cont de principiul disponibilității rezultă că însuși creditorul dorește realizarea executării pe raza de competență a Judecătoriei Galați, neavând relevanță, din acest punct de vedere, domiciliul debitorului, întrucât nicio dispoziție a C. proc. civ. nu impune ca executarea împotriva unui debitor să se facă doar în raza domiciliului său, în condițiile în care poate deține bunuri imobile/mobile sau conturi în circumscripția altor instanțe. Instanța de executare este judecătoria, iar identificarea acesteia din punct de vedere teritorial se va face în raport de ipotezele în care urmează a se face executarea, respectiv locul situării bunurilor debitorului ori, a domiciliului său, sau domiciliu/sediul terțului poprit în cazul popririi.

Criteriile obiective enunțate permit determinarea "instanței de executare", precum și criteriul sediul executorului judecătoresc ce va efectua executarea silită. Încuviințarea executării silite, inclusiv respingerea cererii de încuviințare a executării în condițiile art. 373 1 alin. (4) C. proc. civ. trebuie să se facă de instanța competentă. Legalitatea începerii procedurii de executare produce efecte asupra tuturor actelor de executare ulterioare și, prin urmare, asupra tuturor părților implicate în această procedură. Lipsa unui control real și eficient al instanței prin determinarea unor criterii obiective în stabilirea competenței teritoriale, poate avea ca efect prelungirea executării silite, cu încălcarea principiului celerității executării silite.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite se determină prin raportare la solicitarea executorului judecătoresc, acesta prefigurând aspectul că în raza instanței solicitate se va desfășura executarea silită, legea permițându-i expres ca ulterior acestui moment să aleagă forma concretă de executare. A interpreta în sensul că executorul judecătoresc are obligația de a preciza de la început locul executării înseamnă a statua contrar dispozițiilor legale care îi dau posibilitatea de a opta în privința formei de executare ulterior momentului încuviințării executării silite. Dispozițiile ce reglementează competența de drept comun sunt inaplicabile în ipoteza cererii de încuviințare a executării silite, a cărei soluționare este de competența instanței de executare stabilită în mod expres de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., prevederi legale cu caracter special și incidente ca atare. Având în vedere că solicitarea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite este adresată Judecătoriei Galați, în considerarea faptului că debitoarea deține bunuri pe raza de competență a acesteia și a desfășurării ulterioare a procedurii de executare pe raza sa teritorială, aceasta este instanța de executare, competentă fiind să încuviințeze executarea silită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2012. Procesat de GGC - AA