ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2401/2012

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înaintată Judecătoriei Galați de

BEJ C.D.C., creditorul M.I. a solicitat instanței încuviințarea executării

silite împotriva debitoarei C.N.C.F."C." SA București prin C.N.C.F.

C. SA - Regionala Galați, prin toate formele legale de executare asupra

bunurilor proprietatea debitoarei aflate în circumscripția Judecătoriei Galați.

În drept, cererea

este întemeiată pe art. 372 - art. 373 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 1 din 5 ianuarie 2012, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței

sale teritoriale și a declinat soluționarea cererii de încuviințare a

executării silite formulate de creditorul M.I. împotriva debitoarei C.N.C.F.

"C." SA București prin CNCF C. SA - Regionala Galați în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a constatat că deși cererea executorului judecătoresc de

încuviințare a executării silite se îndreaptă împotriva C.N.C.F. "C."

SA București prin CNCF C. SA - Regionala Galați, titlul executoriu invocat este

dat împotriva debitoarei C.N.C.F. "C." SA București, fiind lipsit de

relevanță că, în anumite condiții, debitorul poate fi reprezentat de C.N.C.F.

SA Regionala Galați.

În consecință, s-a

reținut că în condițiile în care debitoarea are sediul în București, competența

de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei sector 1

București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23 ianuarie 2012 sub nr.

2513/299/2012.

Prin Sentința civilă

nr. 1658 din 1 februarie 2012, Judecătoria sectorului 1 București a admis

excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența în favoarea

Judecătoriei Galați. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a

trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

Prevederile art. 373

1

alin. (2) rap. la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. dau expresie opticii

legiuitorului român cu privire la caracterul absolut al competenței instanței

în materia încuviințării executării silite.

Astfel, instanța a

reținut că prin însăși cererea depusă, creditorul și-a manifestat opțiunea ca

executarea silită a debitoarei să se realizeze în circumscripția teritorială a

Judecătoriei Galați, pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în

raza teritorială acestei instanțe.

De altfel, creditorul

a apelat în acest sens la serviciile de specialitate a BEJ C.D.C., ce își

desfășoară activitatea în raza Curții de Apel Galați, fiind neechivocă voința

sa ca executarea silită să se realizeze în mun. Galați.

Totodată, instanța a

avut în vedere faptul că prevederile legale în materie nu instituie ca o

condiție prealabilă încuviințării executării silite, indicarea de către

creditor a bunurilor debitorului pe care înțelege să le urmărească silit și

nici a formelor de executare silită de care înțelege să uzeze pentru realizarea

creanței sale.

Faptul că sediul

central al debitoarei se află în sectorul 1 București nu reprezintă un criteriu

atributiv de competență în favoarea Judecătoriei sectorului 1, din moment ce

aceasta are dezmembrăminte cu personalitate juridică și astfel cum însuși creditorul

menționează, deține bunuri ce pot fi urmărite silit în municipiul Galați.

Instanța a apreciat

că o interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competențe exclusive

în materia încuviințării executării silite în favoarea instanței locului sediului

central al debitorului, independent de bunurile pe care acesta le deține pe

raza teritorială a altor instanțe, interpretare ce ar contraveni prevederilor

art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, în cauza de

față, dată fiind cantonarea competenței teritoriale a executorilor

judecătorești la circumscripția teritoriala a curții de apel în raza căreia

funcționează, o eventuală încuviințare a executării silite de către această

instanță (în pofida voinței creditorului) ar putea atrage consecințe în privința

legalității urmăririi silite, din perspectiva art. 105 C. proc. civ.

Analizând conflictul

negativ de competență cu care a fost sesizată, Înalta Curte urmează a stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați pentru

următoarele considerente:

Instanța constată că,

potrivit art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr 202/2010, încuviințarea executării silite se face de

către instanța de executare, art. 373 alin. (2) C. proc. civ., stabilind competența

materială și teritorială în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se

va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

În cauză, instanța

are în vedere că în cuprinsul cererii creditorul M.I., prin BEJ C.D.C. a

solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu Sentința civilă

nr. 501 din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, precizând expres că

debitoarea deține bunuri pe raza de competență a Judecătoriei Galați. Astfel,

ținând cont de principiul disponibilității rezultă că însuși creditorul dorește

realizarea executării pe raza de competență a Judecătoriei Galați, neavând

relevanță, din acest punct de vedere, domiciliul debitorului, întrucât nicio

dispoziție a C. proc. civ. nu impune ca executarea împotriva unui debitor să se

facă doar în raza domiciliului său, în condițiile în care poate deține bunuri

imobile/mobile sau conturi în circumscripția altor instanțe.

Instanța de executare

este judecătoria, iar identificarea acesteia din punct de vedere teritorial se

va face în raport de ipotezele în care urmează a se face executarea, respectiv

locul situării bunurilor debitorului ori, a domiciliului său, sau

domiciliu/sediul terțului poprit în cazul popririi.

Criteriile obiective

enunțate permit determinarea "instanței de executare", precum și

criteriul sediul executorului judecătoresc ce va efectua executarea silită.

Încuviințarea

executării silite, inclusiv respingerea cererii de încuviințare a executării în

condițiile art. 373

1

alin. (4) C. proc. civ. trebuie să se facă de

instanța competentă.

Legalitatea începerii

procedurii de executare produce efecte asupra tuturor actelor de executare

ulterioare și, prin urmare, asupra tuturor părților implicate în această

procedură.

Lipsa unui control

real și eficient al instanței prin determinarea unor criterii obiective în

stabilirea competenței teritoriale, poate avea ca efect prelungirea executării

silite, cu încălcarea principiului celerității executării silite.

Prin urmare,

competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite se

determină prin raportare la solicitarea executorului judecătoresc, acesta

prefigurând aspectul că în raza instanței solicitate se va desfășura executarea

silită, legea permițându-i expres ca ulterior acestui moment să aleagă forma

concretă de executare. A interpreta în sensul că executorul judecătoresc are

obligația de a preciza de la început locul executării înseamnă a statua contrar

dispozițiilor legale care îi dau posibilitatea de a opta în privința formei de

executare ulterior momentului încuviințării executării silite.

Dispozițiile ce

reglementează competența de drept comun sunt inaplicabile în ipoteza cererii de

încuviințare a executării silite, a cărei soluționare este de competența

instanței de executare stabilită în mod expres de dispozițiile art. 373 alin.

(2) C. proc. civ., prevederi legale cu caracter special și incidente ca atare.

Având în vedere că

solicitarea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite este

adresată Judecătoriei Galați, în considerarea faptului că debitoarea deține

bunuri pe raza de competență a acesteia și a desfășurării ulterioare a

procedurii de executare pe raza sa teritorială, aceasta este instanța de

executare, competentă fiind să încuviințeze executarea silită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2012.

Procesat de GGC - AA