ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2444/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2444/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
conflictului negativ de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 24702/233/2011, petentul BEJ
C.D.C., la cererea creditorilor P.N. și T.G. a solicitat încuviințarea
executării silite a debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA București prin C.N.C.F. SA
Regionala Galați, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă
nr. 1111/2011 a Tribunalului Vaslui.
Prin sentința
civilă nr. 2 din 05 ianuarie 2012, Judecătoria Galați a declinat competența de
soluționare a cererii de încuviințare a executării
silite
formulate de creditorii P.N. și T.G. împotriva debitoarei C.N.C.F.
C.F.R. SA București - prin C.N.C.F. C.F.R. SA - Regionala Galați, în favoarea
Judecătoriei Sectorului 1.
Pentru a
pronunța astfel, instanța a reținut că deși cererea executorului judecătoresc de
încuviințare a executării silite se îndreaptă împotriva C.N.C.F. C.F.R. SA
București prin C.N.C.F. SA Regionala Galați, titlul executoriu invocat este dat
împotriva debitorului C.N.C.F. C.F.R. SA București. Astfel că, față de această
situație, apare ca fiind lipsit de relevanță faptul că, în anumite condiții,
debitorul poate fi reprezentat de C.N.C.F. SA Regionala Galați.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr.
2381/299/2012.
Judecătoria
Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 1657 de la 01 februarie 2012, a
admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. A
constatat
ivit
conflictul negativ de
competență și a înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea
soluționării conflictului.
Pentru a
pronunța astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, prevederile
art. 373
1
alin. (2) rap. la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. dau
expresie opticii legiuitorului român cu privire la caracterul absolut al
competenței instanței în materia încuviințării executării silite. Plecând de la
premisa enunțată, instanța a reținut cu prioritate că prin însăși cererea
depusă, creditorii și-au manifestat opțiunea ca executarea
silită
a debitoarei să se realizeze în
circumscripția teritorială a Judecătoriei Galați, pe bunurile proprietatea
debitoarei, ce se regăsesc în raza teritorială acestei instanțe.
De altfel,
creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate a BEJ C.D.C.,
ce își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel Galați, fiind neechivocă
voința sa ca executarea silită să se realizeze în mun. Galați.
Totodată,
instanța a avut în vedere faptul că prevederile legale în materie nu instituie
ca o condiție prealabilă încuviințării executării silite, indicarea de către
creditor a bunurilor debitorului pe care înțelege să le urmărească silit și
nici a formelor de executare
silită
de care înțelege să uzeze pentru realizarea creanței sale.
În aprecierea
instanței, faptul că sediul central al debitoarei se află în Sectorul 1
București nu reprezintă un criteriu atributiv de competență în favoarea
Judecătoriei Sectorului 1, din moment ce aceasta are desmembrăminte cu
personalitate juridică și astfel cum însuși creditorul menționează, deține
bunuri ce pot fi urmărite silit în municipiul Galați. O interpretare contrară
ar echivala - în aprecierea instanței - cu stabilirea unei competențe exclusive
în materia încuviințării executării
silite
în favoarea instanței locului sediului central al debitorului, independent de
bunurile pe care acesta le deține pe raza teritorială a altor instanțe,
interpretare ce ar contraveni prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Mai mult, în
cauza de față, dată fiind cantonarea competentei teritoriale a executorilor
judecătorești la circumscripția teritoriala a curții de apel în raza căreia
funcționează, o eventuală încuviințare a executării
silite
de către această instanță (în pofida voinței creditorului)
ar putea atrage consecințe în privința legalității urmăririi silite, din
perspectiva art. 105 C. proc. civ.
În
considerarea celor ce preced, s-a conchis că instanța de executare este
Judecătoria Galați, căreia îi revine competența de a se pronunța și cu privire
la cererea de încuviințare a executării silite, astfel că excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă,
iar cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Galați.
Înalta Curte,
constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două
instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină,
în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța
regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile
referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special,
derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de
soluționare a unei cereri privind executarea
silită
va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze
procesuale.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile
judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul
judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze
executarea, alin. (2) instituind o normă de competență teritorială exclusivă,
absolută, potrivit căreia instanța de executare este judecătoria în
circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea
dispune altfel.
Prin cererea
prin care executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Galați încuviințarea
executării silite, s-a indicat titlul executoriu a cărui executare
silită
se urmărește, precum și faptul că
societatea debitoare C.N.C.F. C.F.R. SA București, deține bunuri pe raza
Judecătoriei Galați.
Din modul de
formulare a cererii de încuviințare a executării
silite
adresată Judecătoriei Galați, rezultă că voința
creditorului exprimată de executorul judecătoresc, a fost aceea de a pune în
executare titlul executoriu invocat pe raza Municipiului Galați.
In aceste
condiții, instanța nu se poate substitui voinței creditorului de a încuviința
executarea
silită
pe raza Sectorului
1, atâta vreme cât cererea nu are un asemenea obiect.
Prin urmare,
dat fiind că normele de stabilire a competenței sunt de strictă interpretare,
fiind reglementate prin norme de ordine publică și având în vedere opțiunea
creditorilor, respectiv a executorului judecătoresc, de a efectua executarea
silită
în circumscripția Judecătoriei
Galați, Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,
va stabili competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite
în favoarea Judecătoriei Galați, față de prevederile art. 373
1
alin.
(1) rap. la art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Stabilește
competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată,
in ședință publică, astăzi 9 mai 2012.