ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2444/2012

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 24702/233/2011, petentul BEJ C.D.C., la cererea creditorilor P.N. și T.G. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA București prin C.N.C.F. SA Regionala Galați, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1111/2011 a Tribunalului Vaslui. Prin sentința civilă nr. 2 din 05 ianuarie 2012, Judecătoria Galați a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de creditorii P.N. și T.G. împotriva debitoarei C.N.C.F. C.F.R. SA București - prin C.N.C.F.

C.F.R. SA - Regionala Galați, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1. Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că deși cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite se îndreaptă împotriva C.N.C.F. C.F.R. SA București prin C.N.C.F. SA Regionala Galați, titlul executoriu invocat este dat împotriva debitorului C.N.C.F. C.F.R. SA București. Astfel că, față de această situație, apare ca fiind lipsit de relevanță faptul că, în anumite condiții, debitorul poate fi reprezentat de C.N.C.F. SA Regionala Galați. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 2381/299/2012. Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 1657 de la 01 februarie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului. Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, prevederile art. 373 1 alin. (2) rap. la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. dau expresie opticii legiuitorului român cu privire la caracterul absolut al competenței instanței în materia încuviințării executării silite. Plecând de la premisa enunțată, instanța a reținut cu prioritate că prin însăși cererea depusă, creditorii și-au manifestat opțiunea ca executarea silită a debitoarei să se realizeze în circumscripția teritorială a Judecătoriei Galați, pe bunurile proprietatea debitoarei, ce se regăsesc în raza teritorială acestei instanțe.

De altfel, creditorul a apelat în acest sens la serviciile de specialitate a BEJ C.D.C., ce își desfășoară activitatea în raza Curții de Apel Galați, fiind neechivocă voința sa ca executarea silită să se realizeze în mun. Galați. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că prevederile legale în materie nu instituie ca o condiție prealabilă încuviințării executării silite, indicarea de către creditor a bunurilor debitorului pe care înțelege să le urmărească silit și nici a formelor de executare silită de care înțelege să uzeze pentru realizarea creanței sale. În aprecierea instanței, faptul că sediul central al debitoarei se află în Sectorul 1 București nu reprezintă un criteriu atributiv de competență în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, din moment ce aceasta are desmembrăminte cu personalitate juridică și astfel cum însuși creditorul menționează, deține bunuri ce pot fi urmărite silit în municipiul Galați.

O interpretare contrară ar echivala - în aprecierea instanței - cu stabilirea unei competențe exclusive în materia încuviințării executării silite în favoarea instanței locului sediului central al debitorului, independent de bunurile pe care acesta le deține pe raza teritorială a altor instanțe, interpretare ce ar contraveni prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Mai mult, în cauza de față, dată fiind cantonarea competentei teritoriale a executorilor judecătorești la circumscripția teritoriala a curții de apel în raza căreia funcționează, o eventuală încuviințare a executării silite de către această instanță (în pofida voinței creditorului) ar putea atrage consecințe în privința legalității urmăririi silite, din perspectiva art. 105 C. proc.

civ. În considerarea celor ce preced, s-a conchis că instanța de executare este Judecătoria Galați, căreia îi revine competența de a se pronunța și cu privire la cererea de încuviințare a executării silite, astfel că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă, iar cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Galați. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru următoarele considerente: Dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, alin. (2) instituind o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, potrivit căreia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin cererea prin care executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Galați încuviințarea executării silite, s-a indicat titlul executoriu a cărui executare silită se urmărește, precum și faptul că societatea debitoare C.N.C.F. C.F.R. SA București, deține bunuri pe raza Judecătoriei Galați. Din modul de formulare a cererii de încuviințare a executării silite adresată Judecătoriei Galați, rezultă că voința creditorului exprimată de executorul judecătoresc, a fost aceea de a pune în executare titlul executoriu invocat pe raza Municipiului Galați. In aceste condiții, instanța nu se poate substitui voinței creditorului de a încuviința executarea silită pe raza Sectorului 1, atâta vreme cât cererea nu are un asemenea obiect.

Prin urmare, dat fiind că normele de stabilire a competenței sunt de strictă interpretare, fiind reglementate prin norme de ordine publică și având în vedere opțiunea creditorilor, respectiv a executorului judecătoresc, de a efectua executarea silită în circumscripția Judecătoriei Galați, Înalta Curte, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența soluționării cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Galați, față de prevederile art. 373 1 alin. (1) rap. la art. 373 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Galați. Irevocabilă. Pronunțată, in ședință publică, astăzi 9 mai 2012.