ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 488/2015

Decizia nr. 488/2015

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea având ca obiect contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 05 septembrie 2013 sub nr.

x/233/2013, contestatoarea A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata SC B. SA București, să dispună:

- anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în Dosarul nr. x/ES-MPL/2012 al B.E.J., C. pentru motivul necomunicării acestora la domiciliul ales;

- anularea formelor de executare silită prin poprire, motivat de inexistența încuviințării instanței de executare și de necompetența executorului judecătoresc; în subsidiar, încetarea executării silite prin poprire;

- instanța să constate, potrivit mențiunilor contractului de credit - titlu executoriu din 2008 că debitoarea contestatoare nu datorează dobânzi;

- nulitatea parțială a titlului executoriu cu privire la clauzele contractuale referitoare la modificarea dobânzii;

- nulitatea actelor de executare referitoare la „actualizarea” creanței.

I. Judecătoria Galați, secția civilă, prin sentința civilă nr. 11499 din 05 decembrie 2013, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași reținând, în esență, că în speță executarea silită prin poprire

, asupra drepturilor bănești pe care debitoarea contestatoare le are de primit de la terțul poprit

D. Iași atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în raza căreia se află sediul terțului poprit

și

că determinarea competenței se face prin trimitere la dispozițiile art. 400 alin. (1) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

II. Judecătoria Iași, secția civilă, prin încheierea din 10 decembrie 2014 pronunțată în Dosar nr. x/245/2014

a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată de contestatoare și a constat ivit conflict negativ de competență, în ceea ce privește contestația la executare având ca obiect anularea formelor de executare silită prin poprire în Dosarul de executare nr. x/2012 al B.E.J., C.

A suspendat judecata cauzei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat că, în raport de dispozițiile

art. 373 alin. (2),

art. 400, cu referire la art. 453 și art. 455

C. proc. civ., instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare formulată împotriva actelor de executare vizând poprirea asupra veniturilor salariale datorate de angajatorul de la data începerii executării silite este instanța de trimitere, respectiv Judecătoria Galați, reținând că executarea silită s-a demarat în Dosarul nr. x/ES-MPL/2012 al B.E.J., C. printr-o cerere de continuare a executării silite formulată de intimata SC B. SA, ca instanță pe raza căreia s-au efectuat actele de executare, dată fiind schimbarea locului de muncă al debitoarei în cursul executării silite, de unde rezultă că Judecătoria Galați este și în această ipoteză instanță de executare.

III. Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele doua instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Galați

,

avându-se în vedere următoarele considerente:

Legat de data înregistrării cererii de executare silită pe rolul organului de executare, care este anterioară datei de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a N.C.P.C., se apreciază că

Judecătoria Galați

în mod corect a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor V.C.P.C., raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora „dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare”.

În cauză, se reține că, prin cererea formulată de contestatoare având ca obiect contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, s-a p

recizat că executarea silită în temeiul titlului executoriu - contract de credit din 2008 a fost încuviințată de Judecătoria Galați, la cererea executorului bancar din cadrul SC B. SA, că executarea silită a fost continuată, ca urmare a cererii creditoarei din 16 mai 2012, în Dosar nr. x/245/2013, de B.E.J., C., care, în data de 25 februarie 2013 a formulat adresa de înființare a popririi asupra veniturilor salariale primite de contestatoare de la D. din Iași, fără a exista încuviințarea executării silite de la instanța de executare competentă, Judecătoria Iași.

Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se va face executarea, astfel că, pentru stabilirea, în concret, a instanței de executare, norma de drept trebuie analizată prin raportare la data înregistrării cererii de executare și a actelor începătoare de executare, inclusiv data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, iar conform art. 453 C. proc. civ., poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit. De asemenea, în situația schimbării locului de muncă al debitorului sau a pensionării, poprirea rămâne în ființă, dacă obiectul popririi îl constituie veniturile cu caracter periodic, salariu ori pensie, situație particulară reglementată de art. 455 din același cod.

Astfel, executarea silită demarată în temeiul titlului executoriu, respectiv a contractului de credit din 2008 împotriva debitoarei A. a fost încuviințată prin

încheierile de încuviințare a executării silite, după cum urmează: prin încheierea din 12 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/228/2012 al Judecătoriei Făurei, prin încheierea din 20 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/233/2012 al Judecătoriei Galați; prin încheierea din 20 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2012 al Judecătoriei sectorului 1 București, privind executarea silită ce urmează a se desfășura în oricare din formele prevăzute de lege și prin încheierea din 23 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/301/2012 al Judecătoriei sectorului 3 București, privind executarea silită ce urmează a se efectua în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

În acest sens se reține că, soluționând excepția invocată din oficiu, Judecătoria Galați a analizat competența sa de soluționare exclusiv prin raportare la capătul de cerere având ca obiect anularea formelor de executare silită prin poprire, emise începând cu data de 25 februarie 2013, însă, prin cererea de chemare în judecată formulată, contestatoarea a solicitat inclusiv anularea unor acte și forme de executare care exced executării prin poprire, respectiv : anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în Dosarul nr. x/ES-MPL/2012 al B.E.J., C. pentru motivul necomunicării acestora la domiciliul ales; nulitatea actelor de executare referitoare la actualizarea creanței și lipsa caracterului cert, lichid și exigibil derivând din lipsa unei obligații privind plata dobânzilor înscrisă contractului de credit - titlu executoriu din 2008.

Din această perspectivă, se constată că, în raport cu aceste pretenții, Judecătoria Iași nu este competentă în soluționarea acestora, chiar dacă dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că: „instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se va face executarea”, însă pentru stabilirea instanței de executare, norma de drept trebuia analizată, la momentul formulării cererii de executare și a actelor începătoare de executare, inclusiv la data pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, iar nu la momentul formulării contestației la executare.

În acest context, se apreciază că Judecătoria Galați a fost corect învestită de către contestatoarea

A. cu soluționarea cererii în temeiul dispozițiilor art. 373 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.