ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2015

HOTĂRÂRE

19.02.2015

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 591/2015

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 14 ianuarie 2014, contestatoarea A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata B., prin mandatar SC C. SRL, să dispună anularea ori încetarea executării silite pornită în Dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Asociat al Executorilor Judecătorești D., E., F., precum și anularea tuturor actelor de executare silită efectuate, respectiv adresa de înființare a popririi din 2 decembrie 2013 pentru suma de 7.523,35 lei. În cazul admiterii contestației la executare, contestatoarea a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe prevederile art. 711, art. 194 și următoarele C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 7523 din 1 septembrie 2014, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Pitești a arătat următoarele:

Potrivit prevederilor art. 650 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, republicată, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

Judecătoria Pitești a arătat că, față de conținutul Deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale și prevederilor art. 31 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. sunt suspendate de drept de la data publicării (16 iulie 2014), iar după expirarea termenului de 45 de zile de la publicare încetează efectele, astfel că, verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 C. proc. civ., instanța a constatat că acestea nu mai sunt aplicabile.

A mai arătat Judecătoria Pitești că nu se pot reține prevederile art. 25 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că nu a intervenit o modificare legală de competență pe parcursul soluționării cauzei, care să conducă la păstrarea competenței instanței, ci textul ce instituia norma de competență a fost declarat neconstituțional. Totodată, nu se poate considera că, aplicând decizia Curții Constituționale, i se atribuie acesteia efect retroactiv, din moment ce la primul termen de judecată când instanța și-a verificat competența potrivit art. 131 C. proc. civ., aceasta nu este competentă să soluționeze cauza.

Judecătoria Pitești a reținut aplicabilitatea prevederilor de drept comun, respectiv a art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Cum domiciliul debitoarei A. se află în circumscripția Judecătoriei Iași, Judecătoria Pitești a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea acestei instanțe.

Judecătoria Iași a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, pe care a analizat-o cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut:

La data sesizării Judecătoriei Pitești (8 ianuarie 2014, conform datei poștei) erau în vigoare dispozițiile art. 650 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.

Ulterior, între momentul sesizării Judecătoriei Pitești și primul termen de judecată (1 septembrie 2014), Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 prin care a constatat că dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Așadar, prevederile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu mai produc efecte de la data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, mai exact de la 16 iulie 2014 (ulterior sesizării Judecătoriei Pitești).

Mai mult, Judecătoria Pitești este instanța în a cărei circumscripție se află Biroul Asociat al Executorilor Judecătorești D., E., F. pe rolul căruia se află Dosarul de executare silită nr. 740/2013 și instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite din ședința din camera de consiliu din 13 august 2013 dată în Dosarul nr. 15267/280/2013.

Astfel cum s-a reținut mai sus, instanța de executare este cea care soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite cât și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, inclusiv contestațiile la executare.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că Decizia Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014 nu are niciun efect asupra executării silite din Dosarul de executare nr. 740/2013 al Biroului Asociat al Executorilor Judecătorești D., E., F., întrucât produce efecte numai pentru viitor, nu și cu privire la executările silite în curs de desfășurare.

Mai mult, potrivit art. 24 și art. 25 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.

În opinia acestei instanțe, deciziei de declarare a neconstituționalității unei legi sau ordonanțe nu i se poate atribui o forță juridică superioară legii organice.

De asemenea, instanța a constatat că Judecătoria Pitești a avut în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., reținând că domiciliul debitoarei A. se află în Iași. Instanța a constatat că, și în această situație competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Pitești întrucât, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Domiciliul debitorului principal, numitul G. se află în municipiul Pitești, astfel cum rezultă din verificările efectuate de către Judecătoria Iași în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Iași, secția civilă prin Sentința nr. 14702 din 5 decembrie 2014 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare în favoarea Judecătoriei Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Pitești și Judecătoria Iași; a suspendat judecarea cauzei având ca obiect contestație la executare și părți pe contestatoarea A. și intimata B., prin mandatar SC C. SRL până la soluționarea conflictului negativ de competență; a trimis prezenta cauză Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență în condițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în cadrul căreia s-a ivit acest incident procedural, în favoarea Judecătoriei Pitești, potrivit celor ce succed.

Obiectul cauzei de față este reprezentat de contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 14 ianuarie 2014, prin care contestatoarea A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu intimata B., prin mandatar SC C. SRL, să dispună anularea ori încetarea executării silite pornite în Dosarul de executare silită nr. x/2013 al Biroului Asociat al Executorilor Judecătorești D., E., F., precum și anularea tuturor actelor de executare silită efectuate, respectiv adresa de înființare a popririi din 2 decembrie 2013 pentru suma de 7.523,35 lei. În cazul admiterii contestației la executare, contestatoarea a solicitat instanței să dispună întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

Potrivit art. I pct. 21 din Legea nr. 138/2014, cu referire la modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ. au fost modificate în sensul că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune astfel.

În speță s-a solicitat încuviințarea executării silite prin titlul executor reprezentat de contractul de credit din 21 mai 2002 în care debitor este H. cu domiciliul în Pitești, județul Argeș și garant A., cu domiciliul în Județul Iași.

Înalta Curte constată că la data sesizării organului de executare, sediul debitorului principal era în localitatea Pitești, județul Argeș, iar instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite a fost Judecătoria Pitești.

Dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt de natură a înlătura competența teritorială a Judecătoriei Pitești, întrucât cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

În raport de aceste considerente, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 138/2014, întrucât la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului principal se afla în localitatea Pitești, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului principal, respectiv Judecătoria Pitești.

Pe cale de consecință, Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Pitești competența de soluționare a cauzei.