ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 august 2012 pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr. 8236/311/2012, reclamanta SC O.P. SA, cu sediul în București, str. C., sector 1, „P.C.", a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.B., domiciliat în comuna Icoana, sat U., jud. Olt, ca în temeiul dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., să se dispună restabilirea situației anterioare executării sentinței civile nr. 244 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4038/104/2008, desființată prin decizia nr. 10670 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a Il-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul obligării acestuia la restituirea sumei de 36.809,54 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 244 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4038/104/2008, a fost obligată la plata către pârât a drepturilor salariale cuvenite acestuia. Pârâtul a formulat o primă cerere de executare silită a sentinței anterior menționate, înregistrată la B.EJ., F.E., care a dispus la 31 martie 2009, extragerea sumei de 17.807,54 RON din conturile reclamantei. După efectuarea acestei prime executări, pârâtul a formulat o nouă cerere de executare silită a aceluiași titlu executoriu, înregistrată la B.EJ. C.S.A., în baza căreia a fost debitată din conturile reclamantei suma de 19.002 RON. Prin decizia nr. 10670 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de reclamanta SC O.P.

SA, dispunându-se modificarea sentinței pronunțate în cauză și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii. În temeiul dispozițiilor art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că a fost desființat titlul executoriu, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 36.809,54 RON, rezultată în urma executărilor efectuate în baza aceluiași titlu executoriu. Reclamanta a precizat că cererea dedusă judecății este o acțiune principală, întrucât instanța de recurs nu a dispus, prin hotărârea pronunțată, și restabilirea situației anterioare executării silite. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. Prin sentința nr. 1543 din 13 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8236/311/2012, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., în îoate cazurile în care a fost desființat titlul executoriu sau executarea însăși, persoana interesată are dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia. În cazul în care partea interesată nu a solicitat și întoarcerea executării silite, instanța învestită cu rejudecarea fondului cauzei va putea dispune această măsură, conform art. 404 2 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit deciziei nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, la determinarea instanței competente să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite, trebuie să se evidențieze că aceasta ține de faza procesuală a executării și că este subsecventă etapei procesuale a fondului.

În considerarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Slatina a reținut că soluționarea cererii privind întoarcerea executării silite aparține instanței de executare, aspect ce atrage incidența dispozițiilor legale aplicabile contestației la executare, atât în ceea ce privește competența materială, cât și sub aspectul competenței teritoriale. Prin urmare, având în vedere că întoarcerea executării silite reprezintă o modalitate de reluare a drumului executării, o contestație specială la executare și o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale ce derivă din desființarea titlului executoriu, este competentă material și teritorial să soluționeze cererea judecătoria în circumscripția căreia urmează să se efectueze executarea silită.

De asemenea, s-a apreciat că, în cauză, nu poate opera regula de drept comun stipulată de art. 5 C. proc. civ. Această instanță a reținut și incidența dispozițiilor art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în considerarea caracterului exclusiv al normelor de competență în materia executării silite. Astfel, având în vedere că actul material al executării silite, ce constă în poprirea sumelor în mâinile terțului poprit Banca R. - Sucursala Pitești și transmiterea acestora către creditor, a avut loc la punctul de lucru al acestuia din Pitești, str. C., jud. Argeș, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Pitești. Prin sentința nr. 10143 din 28 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8236/311/2012, Judecătoria Pitești, secția civilă, a admis excepția nccompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu rezolvarea acestuia. În motivare, au fost reținute considerentele expuse în decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, precum și dispozițiile art. 404 1 alin. (1) și art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că cererea de întoarcere a executării silite ține de faza procesuală a executării, care este subsecventă etapei procesuale a judecății fondului. Din această perspectivă, instanța a stabilit că prevederile legale aplicabile sunt cele referitoare la executarea silită și la contestația la executare, instituția-cadru generală față de care întoarcerea executării silite reprezintă o contestație la executare specială.

Față de dispozițiile art. 373, art. 453, art. 454 alin. (2 3 ) C. proc. civ., la care Judecătoria Pitești s-a raportat în vederea determinării instanței competente în soluționarea cererii deduse judecății, a reținut că, potrivit adresei de înființare a popririi, aceasta a fost înaintată de B.EJ. F.E. către Banca R. - Sucursala Argeș - Pitești, însă conform extrasului de cont poprirea a fost înființată de către Banca R. - Agenția București. Având în vedere că domiciliul debitorului de află în comuna Icoana, sat U., jud. Olt, iar sediul terțului poprit și agenția acestuia se află în București, sectorul 1 și că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a făcut alegerea de competență, potrivit dispozițiilor art. 12 C. proc.

civ., instanța a apreciat că Judecătoria Slatina este competentă să soluționeze cauza. Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține că, în cauză, competența soluționării cererii deduse judecății revine Judecătoriei Slatina, pentru considerentele ce succed: Obiectul litigiului dedus judecății constă în întoarcerea executării sentinței civile nr. 244 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, și restabilirea situației anterioare, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 36.809,54 RON, actualizată cu indicele de inflație, ca urmare a executării silite efectuate în dosarele de executare nr. 322/E/2009 al B.E.J. F.E. și nr. 367/B/2009 al B.E.J. C.S.A. Prin decizia nr. 10670 din 06 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4038/104/2008, a fost admis recursul declarat de pârâta SC O.P.

SA împotriva sentinței civile nr. 244 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, care a fost modificată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul G.B. și alții, fără a se dispune și restabilirea situației anterioare. Potrivit dispozițiilor art. 404 1 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu, persoana interesată are dreptul la întoarcerea executații, prin restabilirea situației anterioare. Totodată, conform prevederilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., în situația în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și alin. (2) al textului de lege menționat, persoana interesată o va putea solicita instanței judecătorești competente potrivit legii, pe calea unei acțiuni separate.

Prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., publicată în M. Of. al României nr. 251/13.04.2012, s-a statuat că judecătoria este instanța competentă să judece cererea privind întoarcerea executării silite. De asemenea, în decizia mai sus menționată, obligatorie conform dispozițiilor art. 330 7 alin. (4) C. proc. civ., s-a reținut că, potrivit principiului simetriei, dacă executarea silită nu s-a putut obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei executări se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului ele executare silită.

În aplicarea ipotezei prevăzute de art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., persoana interesată poate solicita restabilirea situației anterioare pe calea unui proces distinct. Sediul materiei este cuprins în Cartea a V-a „Despre executarea silită", Secțiunea a VI-a „întoarcerea executării", introdusă prin O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ., aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005. Prin urmare, natura juridică a întoarcerii executării, care reprezintă o refacere în sens invers a drumului parcurs de executarea silită, cu repunerea părțiior în situația anterioară, determină și instanța competenta să soluționeze cererea dedusă judecății, care este judecătoria, ca instanță de executare, așa după cum reiese din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. Sub un prim aspect, Înalta Curte menționează că decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată în recurs în interesul legii, statuează care este instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare, din perspectiva competenței materiale. Or, în speță, se pune problema determinării judecătoriei competente teritorial sa soluționeze o asemenea cerere. Sub un al doilea aspect, se constată că, în funcție de ipotezele reglementate de art. 404 2 C. proc. civ., judecătoria competentă din punct de vedere teritorial se determină, în mod concret, prin aplicarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) din același act normativ. În speță, întoarcerea executării silite nu a fost dispusă prin hotărârea judecătorească ce a desființat titlul executoriu, astfel că se solicită, într-un proces distinct, dispunerea acestei măsuri.

Or, instanța de executare, din perspectiva art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. este judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază pârâtul-debitor. În acest sens, Înalta Curte reține că, într-o asemenea ipoteză, instanța competentă nu este cea care a încuviințat executarea a cărei întoarcere se cere ca efect al aplicării dispozițiilor obligatorii ale deciziei date în recurs în interesul legii, mai sus menționate, sunt înlăturate dispozițiile care reglementează competența teritorială în faza judecății, însă acest lucru nu are drept consecință extinderea competenței instanței care a încuviințat executarea siiilă inițială (desființată) asupra tuturor procedurilor ulterioare prin care se solicită întoarcerea executării silite.

Cum, în speță, creditoarea nu deține, formal, un titlu executoriu pentru obținerea restituirii sumelor poprite, ci trebuie să și-I constituie în procesul pendinte, rezultă că instanța competentă teritorial, conform art. 373 alin. (2) și art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. este Judecătoria Slatina, ca instanță în a cărei circumscripție ar urma să se desfășoare executarea silită, în considerarea faptului că debitorul are domiciliul în raza sa teritorială. Față de argumentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în fond a litigiului dedus judecății în favoarea Judecătoriei Slatina.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2015.