ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2015

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la 17 august 2012 pe rolul Judecătoriei Slatina, sub nr. 8236/311/2012,

reclamanta SC O.P. SA, cu

sediul în București, str. C., sector 1, „P.C.", a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul G.B., domiciliat în comuna Icoana, sat U., jud. Olt, ca în temeiul dispozițiilor

art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., să se dispună restabilirea situației

anterioare executării sentinței civile nr. 244 din 23 februarie 2009, pronunțată

de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 4038/104/2008, desființată prin decizia nr.

10670 din 06 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a Il-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul obligării acestuia la restituirea

sumei de 36.809,54 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivare, reclamanta a arătat că prin

sentința civilă nr. 244 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul

nr. 4038/104/2008, a fost obligată la plata către pârât a drepturilor salariale

cuvenite acestuia.

Pârâtul a formulat o primă cerere de executare

silită a sentinței anterior menționate, înregistrată la B.EJ., F.E., care a dispus

la 31 martie 2009, extragerea sumei de 17.807,54 RON din conturile reclamantei.

După efectuarea acestei prime executări, pârâtul a formulat o nouă cerere de executare

silită a aceluiași titlu executoriu, înregistrată la B.EJ. C.S.A., în baza căreia

a fost debitată din conturile reclamantei suma de 19.002 RON.

Prin decizia nr. 10670 din 06

decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de reclamanta SC O.P.

SA, dispunându-se modificarea sentinței pronunțate în cauză și, pe cale de consecință,

respingerea acțiunii.

În temeiul dispozițiilor art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că a fost desființat titlul executoriu,

reclamanta a solicitat restituirea sumei de 36.809,54 RON, rezultată în urma executărilor

efectuate în baza aceluiași titlu executoriu.

Reclamanta a precizat că cererea dedusă

judecății este o acțiune principală, întrucât instanța de recurs nu a dispus, prin

hotărârea pronunțată, și restabilirea situației anterioare executării silite.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1543 din 13 februarie

2013, pronunțată în Dosarul nr. 8236/311/2012, Judecătoria Slatina

a admis excepția necompetenței teritoriale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut

că, potrivit dispozițiilor art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ., în îoate

cazurile în care a fost desființat titlul executoriu sau executarea însăși, persoana

interesată are dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației

anterioare acesteia.

În cazul în care partea interesată nu a

solicitat și întoarcerea executării silite, instanța învestită cu rejudecarea fondului

cauzei va putea dispune această măsură, conform art. 404

2

alin. (2) C.

proc. civ.

Potrivit deciziei nr. 5 din 12 martie 2012,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii,

la determinarea instanței competente să soluționeze cererea de întoarcere a executării

silite, trebuie să se evidențieze că aceasta ține de faza procesuală a executării

și că este subsecventă etapei procesuale a fondului.

În considerarea dispozițiilor art. 373

alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Slatina a reținut că soluționarea cererii privind

întoarcerea executării silite aparține instanței de executare, aspect ce atrage

incidența dispozițiilor legale aplicabile contestației la executare, atât în ceea

ce privește competența materială, cât și sub aspectul competenței teritoriale.

Prin urmare, având în vedere că întoarcerea

executării silite reprezintă o modalitate de reluare a drumului executării, o contestație

specială la executare și o modalitate de realizare a unor drepturi patrimoniale

ce derivă din desființarea titlului executoriu, este competentă material și teritorial

să soluționeze cererea judecătoria în circumscripția căreia urmează să se efectueze

executarea silită. De asemenea, s-a apreciat că, în cauză, nu poate opera regula

de drept comun stipulată de art. 5 C. proc. civ.

Această instanță a reținut și incidența

dispozițiilor art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în considerarea caracterului

exclusiv al normelor de competență în materia executării silite. Astfel, având în

vedere că actul material al executării silite, ce constă în poprirea sumelor în

mâinile terțului poprit Banca R. - Sucursala Pitești și transmiterea acestora către

creditor, a avut loc la punctul de lucru al acestuia din Pitești, str. C., jud.

Argeș, competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Pitești.

Prin sentința nr. 10143 din 28 octombrie

2014, pronunțată în Dosarul nr. 8236/311/2012, Judecătoria Pitești, secția civilă,

a admis excepția nccompetenței

teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Slatina. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență,

a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu rezolvarea acestuia.

În motivare, au fost reținute considerentele

expuse în decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în recursul în interesul legii, precum și dispozițiile art. 404

1

alin. (1) și art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., din interpretarea cărora

rezultă că cererea de întoarcere a executării silite ține de faza procesuală a executării,

care este subsecventă etapei procesuale a judecății fondului. Din această perspectivă,

instanța a stabilit că prevederile legale aplicabile sunt cele referitoare la executarea

silită și la contestația la executare, instituția-cadru generală față de care întoarcerea

executării silite reprezintă o contestație la executare specială.

Față de dispozițiile art. 373, art. 453,

art. 454 alin. (2

3

) C. proc. civ., la care Judecătoria Pitești s-a raportat

în vederea determinării instanței competente în soluționarea cererii deduse judecății,

a reținut că, potrivit adresei de înființare a popririi, aceasta a fost înaintată

de B.EJ. F.E. către Banca R. - Sucursala Argeș - Pitești, însă conform extrasului

de cont poprirea a fost înființată de către Banca R. - Agenția București.

Având în vedere că domiciliul debitorului

de află în comuna Icoana, sat U., jud. Olt, iar sediul terțului poprit și agenția

acestuia se află în București, sectorul 1 și că reclamantul, prin cererea de chemare

în judecată, a făcut alegerea de competență, potrivit dispozițiilor art. 12 C. proc.

civ., instanța a apreciat că Judecătoria Slatina este competentă să soluționeze

cauza.

Examinând conflictul de competență, Înalta

Curte va reține că, în cauză, competența soluționării cererii deduse judecății revine

Judecătoriei Slatina, pentru considerentele ce succed:

Obiectul litigiului dedus judecății constă

în întoarcerea executării sentinței civile nr. 244 din 23 februarie 2009, pronunțată

de Tribunalul Olt, și restabilirea situației anterioare, prin obligarea pârâtului

la restituirea sumei de 36.809,54 RON, actualizată cu indicele de inflație, ca urmare

a executării silite efectuate în dosarele de executare nr. 322/E/2009 al B.E.J.

F.E. și nr. 367/B/2009 al B.E.J. C.S.A.

Prin decizia nr. 10670 din 06

decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 4038/104/2008, a fost admis

recursul declarat de pârâta SC O.P. SA împotriva sentinței civile nr. 244 din

23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt, care a fost modificată, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantul G.B. și alții, fără a se dispune și

restabilirea situației anterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 404

1

alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu,

persoana interesată are dreptul la întoarcerea executații, prin restabilirea situației

anterioare.

Totodată, conform prevederilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., în situația în care nu s-a dispus restabilirea situației

anterioare în condițiile alin. (1) și alin. (2) al textului de lege menționat, persoana

interesată o va putea solicita instanței judecătorești competente potrivit legii,

pe calea unei acțiuni separate.

Prin decizia nr. 5 din 12 martie 2012 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii

cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., publicată în M. Of. al României nr. 251/13.04.2012, s-a

statuat că judecătoria este instanța competentă să judece cererea privind întoarcerea

executării silite.

De asemenea, în decizia mai sus menționată,

obligatorie conform dispozițiilor art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ.,

s-a reținut că, potrivit principiului simetriei, dacă executarea silită nu s-a putut

obține decât prin ordinul unei instanțe judecătorești, atunci și revocarea unei

executări se poate obține doar prin ordinul aceleiași instanțe, fiind singura care

cunoaște în detaliu modul de săvârșire a procesului ele executare silită.

În

aplicarea ipotezei prevăzute de art. 404

2

alin.

(3) C. proc. civ., persoana interesată poate solicita restabilirea situației anterioare

pe calea unui proces distinct.

Sediul materiei este cuprins în Cartea

a V-a „Despre executarea silită", Secțiunea a VI-a „întoarcerea executării",

introdusă prin O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea C. proc. civ.,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005. Prin urmare, natura

juridică a întoarcerii executării, care reprezintă o refacere în sens invers a drumului

parcurs de executarea silită, cu repunerea părțiior în situația anterioară, determină

și instanța competenta să soluționeze cererea dedusă judecății, care este judecătoria,

ca instanță de executare, așa după cum reiese din dispozițiile art. 373 alin.

(2) C. proc. civ.

Sub un prim aspect, Înalta Curte menționează

că decizia nr. 5 din 12 martie 2012, pronunțată în recurs în interesul legii, statuează

care este instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării

silite prin restabilirea situației anterioare, din perspectiva competenței materiale.

Or, în speță, se pune problema determinării

judecătoriei competente teritorial sa soluționeze o asemenea cerere.

Sub un al doilea aspect, se constată că,

în funcție de ipotezele reglementate de art. 404

2

C. proc. civ., judecătoria

competentă din punct de vedere teritorial se determină, în mod concret, prin aplicarea

dispozițiilor art. 373 alin. (2) din același act normativ.

În speță, întoarcerea executării silite

nu a fost dispusă prin hotărârea judecătorească ce a desființat titlul executoriu,

astfel că se solicită, într-un proces distinct, dispunerea acestei măsuri.

Or, instanța de executare, din perspectiva

art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. este judecătoria în a cărei rază teritorială

domiciliază pârâtul-debitor.

În acest sens, Înalta Curte reține că,

într-o asemenea ipoteză, instanța competentă nu este cea care a încuviințat executarea

a cărei întoarcere se cere ca efect al aplicării dispozițiilor obligatorii ale deciziei

date în recurs în interesul legii, mai sus menționate, sunt înlăturate dispozițiile

care reglementează competența teritorială în faza judecății, însă acest lucru nu

are drept consecință extinderea competenței instanței care a încuviințat executarea

siiilă inițială (desființată) asupra tuturor procedurilor ulterioare prin care se

solicită întoarcerea executării silite.

Cum, în speță, creditoarea nu deține, formal,

un titlu executoriu pentru obținerea restituirii sumelor poprite, ci trebuie să

și-I constituie în procesul pendinte, rezultă că instanța competentă teritorial,

conform art. 373 alin. (2) și art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. este

Judecătoria Slatina, ca instanță în a cărei circumscripție ar urma să se desfășoare

executarea silită, în considerarea faptului că debitorul are domiciliul în raza

sa teritorială.

Față de argumentele expuse, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare în fond a litigiului dedus judecății

în favoarea Judecătoriei Slatina.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

23 ianuarie 2015.