ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3672/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Focșani reclamanta O.M.V. P. SA a formulat în contradictoriu cu pârâtul A.A. cerere de întoarcere a executării silite, solicitând ca, în temeiul art. 404 1 și art. 404 2 C. proc. civ., prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună: - restabilirea situației anterioare executării sentinței civile nr. 833 din 16 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 3711/91/2008 de Tribunalul Vrancea, desființată prin decizia civilă nr. 1400 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați și, în consecință, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 17232 lei actualizată cu rata inflației de la data de 14 decembrie 2009 și până la data plății integrale; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 833 din 16 decembrie 2008 de Tribunalul Vrancea s-a dispus obligarea reclamantei la plata către pârât a unor sume de bani. Sumele respective au fost achitate de către O.M.V. P. SA în urma declanșării procedurii de executare silită, însă prin decizia civilă nr. 1400 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați s-a admis recursul, s-a modificat sentința recurată, iar în rejudecare s-au respins pretențiile formulate împotriva reclamantei din cauza de față. În aceste condiții sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 404 1 și art. 404 2 C. proc. civ. pentru a se solicita întoarcerea executării silite.

În dovedirea cererii reclamanta a anexat înscrisuri. Prin sentința civilă nr. 5226 din 14 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. 11723/231/2011 Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea. Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere, în esență, că obiectul cauzei fiind o cerere pentru întoarcerea executării, reclamanta s-a adresat acesteia pentru restituirea de către pârât a unei sume de bani în ideea restabilirii situației anterioare iar în drept au fost invocate dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit art. 404 2 alin. (1), în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Se apreciază că folosind sintagma „instanța competentă potrivit legii” legiuitorul nu s-a referit la instanța de executare pe care ar fi denumit-o în mod expres așa cum a făcut de fiecare dată când a stabilit competența în diverse cazuri ce țin de executarea silită. În mod explicabil textul se referă la instanța competentă potrivit legii și nu la instanța de executare. Textul art. 404 2 C. proc. civ. reglementează trei cazuri de întoarcere a executării: instanța care a desființat titlul sau actele de executare; dacă această instanță a dispus rejudecarea și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare competentă este instanța ce rejudecă fondul; instanța competentă potrivit legii atunci când nici una din instanțele arătate mai devreme nu s-au pronunțat asupra întoarcerii executării.

În acest caz cererea de restabilire a situației anterioare executării este făcută sub forma unei cereri principale și atunci se pune problema de analizat instanța competentă potrivit legii, la care se referă legiuitorul. S-a constatat că fiind vorba despre o cerere ce vizează în fond restituirea unei sume de bani ce decurge din raporturile de muncă, instanța competentă potrivit legii este tribunalul și nu judecătoria. Pentru aceste considerente instanța a apreciat întemeiată excepția de necompetență și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vrancea. Urmare soluției de declinare cauza a fost înregistrată sub nr. 5460/91/2011 pe rolul Tribunalului Vrancea secția civilă, fiind repartizată completului specializat pentru realizarea jurisdicției muncii.

La termenul din 15 noiembrie 2011 tribunalul a invocat excepția necompetenței sale materiale în soluționarea prezentei cauze în primă instanță, excepție ce a fost admisă pentru următoarele considerentele: În situația din cauza de față, reclamanta susține că a efectuat o plată la care a fost obligată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, dar nu și irevocabilă. În aceste condiții, pentru cercetarea temeiniciei acțiunii de față, instanța nu trebuie să verifice decât simple aspecte de drept civil, respectiv: existența hotărârii judecătorești prin care reclamanta a fost obligată la plata unei sume de bani (deci calitatea părților de creditor, respectiv, debitor), suma executată silit în baza acestei hotărâri și desființarea hotărârii în urma exercitării căii de atac a recursului.

Aceste aspecte ce trebuie cercetate de instanță în cauza de față nu implică nici analiza și nici aplicarea sau interpretarea vreunei clauze din contractul de muncă sau dispoziție legală din dreptul muncii, constituind elemente exclusive de drept civil. Mai mult, acționând pentru recuperarea sumei la care a fost obligată prin hotărâre și pe care a plătit-o prin executare silită, reclamanta nu își invocă o calitate de angajator sau fost angajator, ci calitatea de subiect de drept civil căruia, în mod retroactiv, i s-a desființat titlul de debitor, în ceea ce privește suma solicitată prin acțiune.

Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a constatat că dreptul afirmat prin prezenta acțiune nu se fundamentează pe încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual sau, după caz, colectiv de muncă încheiat între părți sau aplicabil acestora și, prin urmare, litigiul de față nu se soluționează de jurisdicția muncii, constituind un litigiu exclusiv de drept civil. Prin urmare, competența materială de soluționare în primă instanță a acestuia se determină prin raportare la dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. sau art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. Interpretarea dată de Judecătoria Focșani ar conduce, în situații juridice comparabile, la încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competența materială, în anumite cazuri particulare.

Constatând valoarea obiectului cererii de chemare în judecată tribunalul a apreciat că cererea este de competența materială a judecătoriei, declinând competența de soluționare în favoarea acestei instanțe. În temeiul art. 20 și 21 C. proc. civ. constatându-se ivit conflictul negativ de competență s-a înaintat dosarul Curții de Apel Galați pentru soluționarea acestuia. Curtea de Apel Galați, cu privire la instanța competentă material să judece cererea de întoarcere a executării conform art. 404 2 C. proc. civ. a reținut că cererea este formulată separat și nu în cadrul procesului în care s-a desființat titlul executoriu. Ca atare, competentă să soluționeze cererea este instanța competentă material potrivit obiectului cererii.

Așadar, fiind sesizată cu un conflict negativ de competență materială ivit între Judecătoria Focșani și Tribunalul Vrancea, curtea de apel a stabilit, prin sentința civilă nr. 1/2012, competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului București, întrucât a fost formulată de O.M.V. P. SA ce are sediul în București, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 pct. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta. Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile ari 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că, instanța a calificat greșit raportul dedus judecății ca fiind unul de dreptul muncii, de fapt fiind vorba despre o cerere de întoarcere a executării silite, adică de un raport de drept civil care intră în competența de soluționare a judecătoriei de la domiciliul pârâtului.

Pârâtul și-a întemeiat recursul tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând că potrivit legii, competentă este instanța care a emis titlul executoriu, respectiv Tribunalul Vrancea. Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed. În temeiul art. 22 alin. ultim C. proc. civ. instanța competentă să judece conflictul de competență va hotărî care dintre cele două instanțe în conflict ar urma să soluționeze cauza, or, în speță au fost nesocotite aceste dispoziții legale întrucât prin regulatorul de competență s-a desemnat o a treia instanță, respectiv Tribunalul București. Pentru acest motiv se impune admiterea recursurilor, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare.

Asupra cauzei Înalta Curte reține următoarele: Prin art. 379 C. proc. civ. se prevede expres și imperativ că „în cazul în care s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept. Dispozițiile art. 404 1 -404 3 sunt aplicabile". Din însăși reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără posibilitate de echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții juridice, ce reprezintă de fapt o situație „simetric inversă executării săvârșite”, să îi fie incidente reglementările statuate în privința contestației la executare. Că este așa rezultă chiar din dispozițiile art. 404 alin. (1) C. proc.

civ.: „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia.” Pentru a se realiza întoarcerea executării trebuie să se înlăture temeiul executării prin anularea, desființarea executării sau trebuie să se invalideze executarea însăși. Textul art. 404 2 C. proc. civ., în întregul lui, reglementează competența instanței cu privire la soluționarea cererii de întoarcere a executării silite și modalitatea de sesizare a acesteia. Textul alin. (3) al art. 404 2 C. proc. civ. vizează o situație aparte de restabilire a situației anterioare pe calea unei acțiuni separate, doar în situațiile în care nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) ale art. 404 2 C. proc.

civ. În aplicarea ari. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., cel interesat solicită restabilirea situației anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct. Or, în condițiile în care sediul materiei este cuprins în cartea a V-a „Despre executarea silită", secțiunea a VI-a „întoarcerea executării", se apreciază că natura juridică a întoarcerii executării, astfel cum a fost definită atât în doctrină, cât și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară „de executare silită în sens invers” determină și instanța competentă pentru soluționarea ei în acest caz, și anume instanța de executare - judecătoria, așa cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. Pe cale de consecință, întrucât competența de încuviințare a executării silite revine, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., judecătoriei, ca instanță de executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. Or, în condițiile în care judecătoria, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze contestația împotriva executării, aceeași competență aparține aceleiași instanțe, judecătoria, atunci când se pune problema restabilirii situației anterioare executării (întoarcerea executării), ca urmare a anulării executării și, respectiv, a desființării titlului executoriu în baza căruia a fost efectuată executarea silită.

Față de considerentele expuse, având în vedere atât sediul legal de reglementare al instituției întoarcerii executării, cât și natura și fundamentul juridic al acestei instituții și, implicit, caracterul de „contestație specială la executare" care derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu executoriu, ce fusese ulterior desființat, neavând, astfel, nicio relevanță materia juridică în care s-a pronunțat hotărârea desființată, se apreciază că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ., „instanța judecătorească competentă potrivit legii", în restabilirea situației anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei acțiuni separate, este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la decizia nr. 5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, instanța competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Focșani. Față de cale ce preced, recursurile vor fi admise și va fi casată sentința atacată cu consecința stabilirii competenței Judecătoriei Focșani de a soluționa cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta O.M.V. P. SA și pârâtul A.A. împotriva sentinței civile nr. 1 din 10 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale pe care o casează. În rejudecare, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2012.