ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3672/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3672/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Judecătoriei Focșani reclamanta O.M.V. P. SA a formulat în contradictoriu cu

pârâtul A.A. cerere de întoarcere a executării silite, solicitând ca, în

temeiul art. 404

1

și art. 404

2

C. proc. civ., prin

hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună:

- restabilirea

situației anterioare executării sentinței civile nr. 833 din 16 decembrie 2008

pronunțată în dosarul nr. 3711/91/2008 de Tribunalul Vrancea, desființată prin

decizia civilă nr. 1400 din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați și, în

consecință, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 17232 lei actualizată

cu rata inflației de la data de 14 decembrie 2009 și până la data plății

integrale;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr.

833 din 16 decembrie 2008 de Tribunalul Vrancea s-a dispus obligarea

reclamantei la plata către pârât a unor sume de bani.

Sumele respective au

fost achitate de către O.M.V. P. SA în urma declanșării procedurii de executare

silită, însă prin decizia civilă nr. 1400 din 14 decembrie 2009 a Curții de

Apel Galați s-a admis recursul, s-a modificat sentința recurată, iar în

rejudecare s-au respins pretențiile formulate împotriva reclamantei din cauza

de față.

În aceste condiții

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 404

1

și art. 404

2

C. proc. civ. pentru a se solicita întoarcerea executării silite.

În dovedirea cererii

reclamanta a anexat înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.

5226 din 14 septembrie 2011 pronunțată în dosar nr. 11723/231/2011 Judecătoria Focșani

a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunța

această soluție instanța a avut în vedere, în esență, că obiectul cauzei fiind

o cerere pentru întoarcerea executării, reclamanta s-a adresat acesteia pentru

restituirea de către pârât a unei sume de bani în ideea restabilirii situației

anterioare iar în drept au fost invocate dispozițiile art. 404

2

alin.

(3) C. proc. civ.

Potrivit art. 404

2

alin. (1), în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul

executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin

aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Se apreciază că

folosind sintagma „instanța competentă potrivit legii” legiuitorul nu s-a

referit la instanța de executare pe care ar fi denumit-o în mod expres așa cum

a făcut de fiecare dată când a stabilit competența în diverse cazuri ce țin de

executarea silită.

În mod explicabil

textul se referă la instanța competentă potrivit legii și nu la instanța de

executare.

Textul art. 404

2

C. proc. civ. reglementează trei cazuri de întoarcere a executării: instanța

care a desființat titlul sau actele de executare; dacă această instanță a

dispus rejudecarea și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare competentă

este instanța ce rejudecă fondul; instanța competentă potrivit legii atunci

când nici una din instanțele arătate mai devreme nu s-au pronunțat asupra

întoarcerii executării.

În acest caz cererea

de restabilire a situației anterioare executării este făcută sub forma unei

cereri principale și atunci se pune problema de analizat instanța competentă

potrivit legii, la care se referă legiuitorul.

S-a constatat că

fiind vorba despre o cerere ce vizează în fond restituirea unei sume de bani ce

decurge din raporturile de muncă, instanța competentă potrivit legii este

tribunalul și nu judecătoria.

Pentru aceste

considerente instanța a apreciat întemeiată excepția de necompetență și a

dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vrancea.

Urmare soluției de

declinare cauza a fost înregistrată sub nr. 5460/91/2011 pe rolul Tribunalului

Vrancea secția civilă, fiind repartizată completului specializat pentru

realizarea jurisdicției muncii.

La termenul din 15

noiembrie 2011 tribunalul a invocat excepția necompetenței sale materiale în

soluționarea prezentei cauze în primă instanță, excepție ce a fost admisă

pentru următoarele considerentele:

În situația din cauza

de față, reclamanta susține că a efectuat o plată la care a fost obligată

printr-o hotărâre judecătorească definitivă, dar nu și irevocabilă.

În aceste condiții,

pentru cercetarea temeiniciei acțiunii de față, instanța nu trebuie să verifice

decât simple aspecte de drept civil, respectiv: existența hotărârii

judecătorești prin care reclamanta a fost obligată la plata unei sume de bani

(deci calitatea părților de creditor, respectiv, debitor), suma executată silit

în baza acestei hotărâri și desființarea hotărârii în urma exercitării căii de atac

a recursului. Aceste aspecte ce trebuie cercetate de instanță în cauza de față

nu implică nici analiza și nici aplicarea sau interpretarea vreunei clauze din

contractul de muncă sau dispoziție legală din dreptul muncii, constituind

elemente exclusive de drept civil.

Mai mult, acționând

pentru recuperarea sumei la care a fost obligată prin hotărâre și pe care a

plătit-o prin executare silită, reclamanta nu își invocă o calitate de

angajator sau fost angajator, ci calitatea de subiect de drept civil căruia, în

mod retroactiv, i s-a desființat titlul de debitor, în ceea ce privește suma

solicitată prin acțiune.

Având în vedere

considerentele expuse, tribunalul a constatat că dreptul afirmat prin prezenta

acțiune nu se fundamentează pe încheierea, executarea, modificarea, suspendarea

și încetarea contractului individual sau, după caz, colectiv de muncă încheiat

între părți sau aplicabil acestora și, prin urmare, litigiul de față nu se

soluționează de jurisdicția muncii, constituind un litigiu exclusiv de drept

civil.

Prin urmare,

competența materială de soluționare în primă instanță a acestuia se determină

prin raportare la dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. sau art. 2 pct. 1 lit.

b) C. proc. civ.

Interpretarea dată de

Judecătoria Focșani ar conduce, în situații juridice comparabile, la încălcarea

normelor de ordine publică privitoare la competența materială, în anumite

cazuri particulare.

Constatând valoarea

obiectului cererii de chemare în judecată tribunalul a apreciat că cererea este

de competența materială a judecătoriei, declinând competența de soluționare în

favoarea acestei instanțe.

În temeiul art. 20 și

21 C. proc. civ. constatându-se ivit conflictul negativ de competență s-a

înaintat dosarul Curții de Apel Galați pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel

Galați, cu privire la instanța competentă material să judece cererea de

întoarcere a executării conform art. 404

2

C. proc. civ. a reținut că

cererea este formulată separat și nu în cadrul procesului în care s-a

desființat titlul executoriu. Ca atare, competentă să soluționeze cererea este

instanța competentă material potrivit obiectului cererii.

Așadar, fiind sesizată

cu un conflict negativ de competență materială ivit între Judecătoria Focșani

și Tribunalul Vrancea, curtea de apel a stabilit, prin sentința civilă nr. 1/2012,

competența materială de soluționare în favoarea Tribunalului București,

întrucât a fost formulată de O.M.V. P. SA ce are sediul în București, fiind

astfel incidente dispozițiile art. 2 pct. c) C. proc. civ. și art. 284 C. muncii.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta.

Reclamanta și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile ari 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că,

instanța a calificat greșit raportul dedus judecății ca fiind unul de dreptul

muncii, de fapt fiind vorba despre o cerere de întoarcere a executării silite,

adică de un raport de drept civil care intră în competența de soluționare a

judecătoriei de la domiciliul pârâtului.

Pârâtul și-a

întemeiat recursul tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând că

potrivit legii, competentă este instanța care a emis titlul executoriu,

respectiv Tribunalul Vrancea.

Recursurile sunt

fondate pentru considerentele care succed.

În temeiul art. 22 alin.

ultim C. proc. civ. instanța competentă să judece conflictul de competență va

hotărî care dintre cele două instanțe în conflict ar urma să soluționeze cauza,

or, în speță au fost nesocotite aceste dispoziții legale întrucât prin

regulatorul de competență s-a desemnat o a treia instanță, respectiv Tribunalul

București.

Pentru acest motiv se

impune admiterea recursurilor, casarea sentinței și reținerea cauzei spre

rejudecare.

Asupra cauzei Înalta

Curte reține următoarele:

Prin art. 379 C.

proc. civ. se prevede expres și imperativ că „în cazul în care s-a desființat

titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt

desființate de drept. Dispozițiile art. 404

1

-404

3

sunt

aplicabile".

Din însăși

reglementarea instituției întoarcerii executării, constând în repunerea

părților în situația anterioară, în cadrul executării silite, rezultă, fără

posibilitate de echivoc, că legiuitorul a avut în vedere ca acestei instituții

juridice, ce reprezintă de fapt o situație „simetric inversă executării

săvârșite”, să îi fie incidente reglementările statuate în privința

contestației la executare.

Că este așa rezultă

chiar din dispozițiile art. 404 alin. (1) C. proc. civ.: „În toate cazurile în

care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel

interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației

anterioare acesteia.”

Pentru a se realiza

întoarcerea executării trebuie să se înlăture temeiul executării prin anularea,

desființarea executării sau trebuie să se invalideze executarea însăși.

Textul art. 404

2

C. proc. civ., în întregul lui, reglementează competența instanței cu privire

la soluționarea cererii de întoarcere a executării silite și modalitatea de

sesizare a acesteia.

Textul alin. (3) al

art. 404

2

C. proc. civ. vizează o situație aparte de restabilire a

situației anterioare pe calea unei acțiuni separate, doar în situațiile în care

nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2)

ale art. 404

2

C. proc. civ.

În aplicarea ari. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., cel interesat solicită restabilirea situației

anterioare nu pe cale accesorie, ci pe calea unui proces distinct. Or, în

condițiile în care sediul materiei este cuprins în cartea a V-a „Despre

executarea silită", secțiunea a VI-a „întoarcerea executării", se apreciază

că natura juridică a întoarcerii executării, astfel cum a fost definită atât în

doctrină, cât și în literatura de specialitate, dar și în practica judiciară

„de executare silită în sens invers” determină și instanța competentă pentru

soluționarea ei în acest caz, și anume instanța de executare - judecătoria, așa

cum rezultă din dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Pe cale de

consecință, întrucât competența de încuviințare a executării silite revine,

potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoriei, ca instanță de

executare, rezultă că, în virtutea principiului simetriei, competența de

soluționare în primă instanță a cererii de întoarcere a executării revine tot

judecătoriei, ca instanță de executare, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1)

C. proc. civ.

Or, în condițiile în

care judecătoria, ca instanță de executare, este competentă să soluționeze

contestația împotriva executării, aceeași competență aparține aceleiași

instanțe, judecătoria, atunci când se pune problema restabilirii situației anterioare

executării (întoarcerea executării), ca urmare a anulării executării și,

respectiv, a desființării titlului executoriu în baza căruia a fost efectuată

executarea silită.

Față de

considerentele expuse, având în vedere atât sediul legal de reglementare al

instituției întoarcerii executării, cât și natura și fundamentul juridic al

acestei instituții și, implicit, caracterul de „contestație specială la

executare" care derivă din chiar executarea anterioară a unui titlu

executoriu, ce fusese ulterior desființat, neavând, astfel, nicio relevanță

materia juridică în care s-a pronunțat hotărârea desființată, se apreciază că,

în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C.

proc. civ., „instanța judecătorească competentă potrivit legii", în

restabilirea situației anterioare (întoarcerea executării) pe calea unei

acțiuni separate, este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la decizia nr.

5/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în

interesul legii, instanța competentă teritorial să judece pricina este

Judecătoria Focșani.

Față de cale ce

preced, recursurile vor fi admise și va fi casată sentința atacată cu

consecința stabilirii competenței Judecătoriei Focșani de a soluționa cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta O.M.V. P. SA și pârâtul A.A. împotriva sentinței civile

nr. 1 din 10 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale pe care o casează.

În rejudecare,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2012.