ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 5193 din 14 septembrie 2011 Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat competența de soluționare a acesteia privind pe reclamanta SC O.P. SA în contradictoriu cu pârâtul E.C. și chemații în garanție Cabinet avocat „A.G.” și Birou Executor Judecătoresc „B.C.”, având ca obiect „întoarcere executare”, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția litigii de muncă. Instanța a apreciat că cererea privind întoarcerea executării ține de procedura execuțională, iar textul de lege pe care se întemeiază art. 404 2 alin. (1), (2), și (3) C. proc.
civ., trimite la instanța competentă, a observat că legea nu distinge care este instanța competentă însă, pentru rațiune de simetrie juridică, a apreciat că cererea privind întoarcerea executării este de competența instanței care a soluționat în fond litigiul privind acordarea de drepturi salariale. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 5458/91 din 27 octombrie 2011. La termenul din 15 noiembrie 2011 Tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vrancea în soluționarea prezentei cauze în primă instanță. Prin Sentința civilă nr. 827 din 15 noiembrie 2011 Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vrancea, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC O.P.
SA, în contradictoriu cu pârâtul E.C., având ca obiect întoarcere executare, în favoarea Judecătoriei Focșani. A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vrancea și Judecătoria Focșani, dispunând înaintarea dosarului Curții de Apel Galați pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Vrancea a reținut că reclamanta SC O.P. SA a fost supusă unei proceduri de executare silită a unui titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească definitivă, dar nu și irevocabilă, hotărâre ce ulterior a fost desființată în calea de atac a recursului. Întemeindu-și cererea de chemare în judecată pe dispozițiile cuprinse în art. 404 1 și art. 404 2 C. proc.
civ. reclamanta a intitulat cererea de chemare în judecată ca fiind o „cerere de întoarcere a executării silite”, dar a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restabilirea situației anterioare hotărârii judecătorești prin care a fost executată silit și, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani executate. S-a apreciat de către instanță că în speța de față sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. privind întoarcerea executării silite și anume prevederile art. 404 alin. (3), reclamanta neavând altă posibilitate decât aceea de a exercita dreptul la acțiune pe calea unei cereri separate, deoarece dreptul pretins nu a fost recunoscut prin dispoziția instanței de recurs.
După cum rezultă în mod expres din art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. o astfel de cerere separată, se adresează „instanței judecătorești competente potrivit legii”. Prin urmare, competența materială de soluționare în primă instanță a acestuia se determină prin raportare la dispozițiile art. (1) pct. (1) C. proc. civ. sau art. 2 pct. (1) lit. b) C. proc. civ. În concluzie, Tribunalul a constatat că cererea este de competența materială a judecătoriei și a declinat competența de soluționare în favoarea acestei instanțe. Prin Decizia civilă nr. 3 din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția și a stabilit competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
În argumentarea acestei soluții a reținut că instanța competentă să judece cererea de întoarcere a executării conform art. 404 2 C. proc. civ., odată ce cererea este formulată separat și nu în cadrul procesului în care s-a desființat titlul executoriu, este instanța competentă potrivit obiectului cererii și nu instanța de executare, așa cum a reținut Tribunalul Vrancea. Cererea de întoarcere a executării nu este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului, ea ține mai degrabă de obținerea unui titlu pentru redobândirea prestațiilor acordate fără vreun titlu. Tocmai de aceea legiuitorul folosește sintagma instanța competentă.
Este firesc să se afle în capitolul „despre executare silită”, dar ea nu ține de executarea silită a unui titlu executoriu. Dimpotrivă, are același regim juridic ca la obținerea oricărui alt titlu executoriu. O persoană, în baza unui titlu executoriu provizoriu, a dobândit prin executare o creanță (de exemplu) și ulterior titlu a fost desființat. Prin urmare, această persoană trebuie să restituie respectiva creanță însă creditorul nu-și poate lua pur și simplu banii fără obținerea unui nou titlu executoriu. În cadrul capitolului în care se află legiuitorul folosește expresia „instanța de executare” dar nu și în cazul art. 404 2 C. proc. civ. Instanța competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de întoarcere a executării este Tribunalul București.
Competente material a soluționa litigiile de muncă sunt în primă instanță tribunalele, iar teritorial este instanța de la sediul reclamantei, în cazul de față Tribunalul București, conform art. 2 pct. (c) C. proc. civ. și art. 284 alin. (2) C. muncii. Cererea de întoarcere a executării când este formulată separat, ca în prezenta cauza, ea este o cerere principală și urmează regulile de drept comun. Pe de altă parte, cererea este un litigiu de muncă având în vedere că obiectul cerere îl constituie obligarea salariatului la restituirea unor sume de bani încasate necuvenit de la salariat în baza unui contract colectiv de muncă. Conform art. 22 pct. (5) C. proc. civ. a stabilit instanța competentă conform art. 404 2 alin. (3) 4 Cod procedură civilă raportat la art. 2 lit. c) C. proc.
civ. ca fiind Tribunalul București. Împotriva acestei ultime decizii au formulat recurs atât reclamanta SC O.P. SA cât și pârâtul E.C., ambele părți prevalându-se în drept de dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta SC O.P. SA a susținut, în esență, că nu s-a avut în vedere faptul că în raza de competență a Curții de Apel Galați au fost pronunțate peste 100 de soluții irevocabile prin care s-a considerat, în cauze similare, că este competentă judecătoria de la domiciliul pârâtului. A înțeles a se prevala și de principiile respectării dreptului părților la un proces echitabil și judecării cauzei într-un termen rezonabil, în raport de faptul că Judecătoria sectorului 1 București este o instanță cu un grad mai mare de încărcare în privința numărului de dosare și a invocat incidența în speță a cauzelor Ștefănică și alții împotriva României și Beian contra României.
A criticat sentința pronunțată de Curtea de Apel Galați și sub aspectul încălcării principiilor Codului muncii, în special a celui privind egalitatea de tratament a tuturor salariaților, arătând că există practic o discriminare dacă se acceptă soluții diferite la situații identice. Recurentul pârât E.C. în dezvoltarea motivelor de recurs a invocat nulitatea hotărârii criticate, susținând că instanța competenta potrivit legii este instanța emitenta a titlului executoriu, în speța Tribunalul Vrancea. Susține că instanța a dat o calificarea juridică greșită cauzei care a fost calificată ca întoarcere executare silită cu repunerea pârtilor în situația anterioara, calificarea data cu rea - credință de către reclamanta SC O.P.
SA în scopul inducerii în eroare atât a instanței de judecată cât și a părților. Mai susține că titlul executoriu, Sentința civilă nr. 833 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea nu este desființat, ci numai modificat în parte, întrucât doua dispoziții din dispozitivul sentinței nr. 833 sunt menținute, respectiv, obligarea la plata a SC O.P. SA și dispoziția privind respingerea a trei excepții. Arată, totodată, că pretinsa creanța rezultată din executarea silita și „desființarea titlului executoriu” nu este identică cu suma executată în favoarea recurentului, și aceasta împrejurare rezultă din depunerea fișei de calcul, care cuprinde și alte sume decât cele care au intrat în patrimoniul recurentului prin viramentul bancar efectuat de B.E.J.
Bercariu după ce s-a poprit contul SC O.P. SA. Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței de fond stabilirea competentei ca instanța de fond a Tribunalului Vrancea, instanța emitentă a titlului executoriu. Analizând recursurile de față prin prisma criticilor formulate constată nefondat recursul declarat de reclamanta SC O.P. SA și ca fondat recursul declarat de pârâtul E.C., urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed : Înalta Curte apreciază că, potrivit dispozițiilor legale, competența soluționării prezentei cauze revine Tribunalului Vrancea, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 404 2 C. proc. civ. în situația în care nu s-a dispus prin hotărâre asupra restabilirii situației anterioare executării, în condițiile alin. (1) și (2), persoana îndreptățită trebuie să introducă o acțiune separată instanței competente potrivit legii, determinarea competenței făcându-se după regulile stabilite de dispozițiile art.1 - 16 C. proc.
civ. și legea specială respectiv C. muncii. Chiar dacă textul nu o prevede expres, este de reținut că sintagma „instanța competentă potrivit legii” face trimitere la competența materială de soluționare a litigiului în primă instanță, competența aparținând în cauză Tribunalului Vrancea. Pentru aceste considerente, se va admite recursul declarat de pârâtul E.C. împotriva Sentinței nr. 3 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o va modifica în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea. Va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.P. SA împotriva aceleași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul E.C. împotriva sentinței nr. 3 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o modifică în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.P. SA împotriva aceleași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.