ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1369/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 5193 din 14

septembrie 2011 Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței materiale de

soluționare a cauzei și a declinat competența de soluționare a acesteia privind

pe reclamanta SC O.P. SA în contradictoriu cu pârâtul E.C. și chemații în

garanție Cabinet avocat „A.G.” și Birou Executor Judecătoresc „B.C.”, având ca

obiect „întoarcere executare”, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția litigii

de muncă.

Instanța a apreciat

că cererea privind întoarcerea executării ține de procedura execuțională, iar

textul de lege pe care se întemeiază art. 404

2

alin. (1), (2), și (3)

C. proc. civ., trimite la instanța competentă, a observat că legea nu distinge

care este instanța competentă însă, pentru rațiune de simetrie juridică, a

apreciat că cererea privind întoarcerea executării este de competența instanței

care a soluționat în fond litigiul privind acordarea de drepturi salariale.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 5458/91 din 27 octombrie 2011.

La termenul din 15

noiembrie 2011 Tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale a

Tribunalului Vrancea în soluționarea prezentei cauze în primă instanță.

Prin Sentința civilă

nr. 827 din 15 noiembrie 2011 Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Vrancea, a declinat competența de soluționare a cauzei

formulată de reclamanta SC O.P. SA, în contradictoriu cu pârâtul E.C., având ca

obiect întoarcere executare, în favoarea Judecătoriei Focșani.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență între Tribunalul Vrancea și Judecătoria

Focșani, dispunând înaintarea dosarului Curții de Apel Galați pentru

soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța

această sentință Tribunalul Vrancea a reținut că reclamanta SC O.P. SA a fost

supusă unei proceduri de executare silită a unui titlu executoriu constând

într-o hotărâre judecătorească definitivă, dar nu și irevocabilă, hotărâre ce

ulterior a fost desființată în calea de atac a recursului.

Întemeindu-și cererea

de chemare în judecată pe dispozițiile cuprinse în art. 404

1

și art.

404

2

C. proc. civ. reclamanta a intitulat cererea de chemare în

judecată ca fiind o „cerere de întoarcere a executării silite”, dar a solicitat

ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restabilirea situației

anterioare hotărârii judecătorești prin care a fost executată silit și, în

consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani executate.

S-a apreciat de către

instanță că în speța de față sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. privind

întoarcerea executării silite și anume prevederile art. 404 alin. (3),

reclamanta neavând altă posibilitate decât aceea de a exercita dreptul la

acțiune pe calea unei cereri separate, deoarece dreptul pretins nu a fost

recunoscut prin dispoziția instanței de recurs.

După cum rezultă în

mod expres din art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ. o astfel de cerere

separată, se adresează „instanței judecătorești competente potrivit legii”.

Prin urmare,

competența materială de soluționare în primă instanță a acestuia se determină

prin raportare la dispozițiile art. (1) pct. (1) C. proc. civ. sau art. 2 pct. (1)

lit. b) C. proc. civ.

În concluzie,

Tribunalul a constatat că cererea este de competența materială a judecătoriei

și a declinat competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

Prin Decizia civilă

nr. 3 din 12 ianuarie 2012 Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția și a stabilit competența de soluționare a

cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

În argumentarea

acestei soluții a reținut că instanța competentă să judece cererea de

întoarcere a executării conform art. 404

2

C. proc. civ., odată ce

cererea este formulată separat și nu în cadrul procesului în care s-a desființat

titlul executoriu, este instanța competentă potrivit obiectului cererii și nu

instanța de executare, așa cum a reținut Tribunalul Vrancea. Cererea de

întoarcere a executării nu este o cerere ce ține de faza procesuală a

executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului

litigiului, ea ține mai degrabă de obținerea unui titlu pentru redobândirea

prestațiilor acordate fără vreun titlu.

Tocmai de aceea legiuitorul

folosește sintagma instanța competentă. Este firesc să se afle în capitolul „despre

executare silită”, dar ea nu ține de executarea silită a unui titlu executoriu.

Dimpotrivă, are

același regim juridic ca la obținerea oricărui alt titlu executoriu. O

persoană, în baza unui  titlu executoriu provizoriu, a dobândit prin executare

o creanță (de exemplu) și ulterior titlu a fost desființat. Prin urmare,

această persoană trebuie să restituie respectiva creanță însă creditorul nu-și

poate lua pur și simplu banii fără obținerea unui nou titlu executoriu.

În cadrul capitolului

în care se află legiuitorul  folosește expresia „instanța de executare” dar nu

și în cazul art. 404

2

C. proc. civ.

Instanța competentă

material și teritorial să soluționeze prezenta cerere de întoarcere a

executării este Tribunalul București. Competente material a soluționa litigiile

de muncă sunt în primă instanță tribunalele, iar teritorial este instanța de la

sediul reclamantei, în cazul de față Tribunalul București, conform art. 2 pct. (c)

C. proc. civ. și art. 284 alin. (2) C. muncii.

Cererea de întoarcere

a executării când este formulată separat, ca în prezenta cauza, ea este o

cerere principală și urmează regulile de drept comun.

Pe de altă parte,

cererea este un litigiu de muncă având în vedere că obiectul cerere îl

constituie obligarea salariatului la restituirea unor sume de bani încasate

necuvenit de la salariat în baza unui contract colectiv de muncă.

Conform art. 22 pct. (5)

C. proc. civ. a stabilit instanța competentă conform art. 404

2

alin.

(3)

4

Cod procedură civilă raportat la art. 2 lit. c) C. proc. civ. ca

fiind Tribunalul București.

Împotriva acestei

ultime decizii au formulat recurs atât reclamanta SC O.P. SA cât și pârâtul E.C.,

ambele părți prevalându-se în drept de dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs reclamanta SC O.P. SA a susținut, în esență, că nu s-a avut

în vedere faptul că în raza de competență a Curții de Apel Galați au fost

pronunțate peste 100 de soluții irevocabile prin care s-a considerat, în cauze

similare, că este competentă judecătoria de la domiciliul pârâtului.

A înțeles a se

prevala și de principiile respectării dreptului părților la un proces echitabil

și judecării cauzei într-un termen rezonabil, în raport de faptul că

Judecătoria sectorului 1 București este o instanță cu un grad mai mare de

încărcare în privința numărului de dosare și a invocat incidența în speță a

cauzelor Ștefănică și alții împotriva României și Beian contra României.

A criticat sentința

pronunțată de Curtea de Apel Galați și sub aspectul încălcării principiilor

Codului muncii, în special a celui privind egalitatea de tratament a tuturor

salariaților, arătând că există practic o discriminare dacă se acceptă soluții

diferite la situații identice.

Recurentul pârât E.C.

în dezvoltarea motivelor de recurs a invocat nulitatea hotărârii criticate, susținând

că instanța competenta potrivit legii este instanța emitenta a titlului

executoriu, în speța Tribunalul Vrancea.

Susține că instanța a

dat o calificarea juridică greșită cauzei care a fost calificată ca întoarcere

executare silită cu repunerea pârtilor în situația anterioara, calificarea data

cu rea - credință de către reclamanta SC O.P. SA în scopul inducerii în eroare atât

a instanței de judecată cât și a părților.

Mai susține că titlul

executoriu, Sentința civilă nr. 833 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului

Vrancea nu este desființat, ci numai modificat în parte, întrucât doua

dispoziții din dispozitivul sentinței nr. 833 sunt menținute, respectiv,

obligarea la plata a SC O.P. SA și dispoziția privind respingerea a  trei excepții.

Arată, totodată, că

pretinsa creanța rezultată din executarea silita și „desființarea titlului

executoriu” nu este identică cu suma executată în favoarea recurentului, și

aceasta împrejurare rezultă din depunerea fișei de calcul, care cuprinde și

alte sume decât cele care au intrat în patrimoniul recurentului prin viramentul

bancar efectuat de B.E.J. Bercariu după ce s-a poprit contul SC O.P. SA.

Solicită admiterea

recursului, desființarea sentinței de fond stabilirea competentei ca instanța

de fond a Tribunalului Vrancea, instanța emitentă a titlului executoriu.

Analizând recursurile

de față prin prisma criticilor formulate constată nefondat recursul declarat de

reclamanta SC O.P. SA și ca fondat recursul declarat de pârâtul E.C., urmând a

fi admis în considerarea argumentelor ce succed

:

Înalta Curte

apreciază că, potrivit dispozițiilor legale, competența soluționării prezentei

cauze revine Tribunalului Vrancea, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 404

2

C. proc. civ. în situația în care nu s-a dispus prin hotărâre asupra

restabilirii situației anterioare executării, în condițiile alin. (1) și (2),

persoana îndreptățită trebuie să introducă o acțiune separată instanței

competente potrivit legii, determinarea competenței făcându-se după regulile stabilite

de dispozițiile art.1 - 16 C. proc. civ. și legea specială respectiv C. muncii.

Chiar dacă textul nu

o prevede expres, este de reținut că sintagma „instanța competentă potrivit

legii” face trimitere la competența materială de soluționare a litigiului în

primă instanță, competența aparținând în cauză Tribunalului Vrancea.

Pentru aceste

considerente, se va admite recursul declarat de pârâtul E.C. împotriva Sentinței

nr. 3 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o va modifica în sensul că

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.P. SA împotriva aceleași

sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul E.C. împotriva sentinței nr. 3 din 12 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Galați, secția pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, pe care o modifică în sensul că stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC O.P. SA împotriva aceleași

sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.