ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4678/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 4 august 2011, SC O.M.V.P. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu B.M., întoarcerea executării silite pornită în baza sentinței civile nr. 833 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 17.232 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 14 decembrie 2009 și până la data plății integrale. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 833 din 16 decembrie 2008, dată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3711/91/2008, având ca obiect drepturi salariale, a fost obligată către pârât la plata unor sume de bani, ce au fost achitate urmare declanșării procedurii de executare silită.

Ulterior, Curtea de Apel Galați a admis recursul declarat de SC O.M.V.P. SA și modificând sentința atacată, a respins pretențiile formulate de contestatorul B.M. În consecință, se invocă aplicațiunea dispozițiilor art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. Investită în primă instanță, Judecătoria Focșani prin sentința civilă nr. 5005 din 7 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Vrancea, secția conflicte de muncă, reținând în esență că, în speță, cererea de restabilire a situației anterioare executării este făcută sub forma unei cereri principale iar „instanța competentă potrivit legii” la care se referă dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ. este tribunalul, în condițiile în care obiectul cererii vizează restituirea unei sume de bani, ce decurge din raporturile de muncă. La rândul său, Tribunalul Vrancea, secția a I-a civilă, s-a declarat necompetent material să soluționeze cauza de față, prin sentința nr. 824 din 15 noiembrie 2011 declinându-și competența în favoarea Judecătoriei Focșani, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Curții de Apel Galați, în vederea stabilirii instanței competente.

Prin sentința civilă nr. 16/F/CC din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reținând în esență că cererea de întoarcere a executării este subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului, ea ținând mai degrabă de obținerea unui titlu pentru redobândirea prestației acordate în baza unui alt titlu, desființat. Or, se arată, competente material să soluționeze litigiile de muncă în primă instanță, sunt tribunalele iar teritorial, cele de la sediul ori domiciliul reclamanților, în cazul de față Tribunalul București, conform cu art. 2 pct. c) C. proc.

civ. și art. 284 alin. (2) C. muncii. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal, pârâtul Buruiană Marcel care, fără a invoca temeiul pe care își fundamentează calea extraordinară de atac, critică sentința Curții de Apel Galați, după cum urmează: - deși în considerente se motivează că Tribunalului Vrancea i-ar reveni competența soluționării cauzei, ca instanță de fond, în dispozitiv se stabilește în mod greșit competența în favoarea Tribunalului București; - reclamanta a dat o greșită calificare juridică a cauzei, ca întoarcere a executării și repunere a părților în situația anterioară. Astfel, titlul executoriu nu este desființat, ci doar modificat, două din dispozițiile sentinței civile nr. 833 din 16 decembrie 2008, fiind menținute.

- recurentului (pârât în cauză) i se solicită o altă sumă, decât cea care a făcut obiectul executării silite. Se apreciază că aceste critici pot fi circumscrise temeiului prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ., urmând a fi analizate în consecință. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed. Este important a se sublinia dintru început că prezenta hotărâre nu constituie un regulator de competență ci este dată în soluționarea unui recurs ce va fi examinat în limita criticilor formulate de cel în cauză și în acord cu reglementările existente de la data pronunțării hotărârii atacate. Este fără echivoc că în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 404 2 alin. (3) C. proc.

civ., conform cărora, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării de către instanța care a desființat titlul executoriu, cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente, potrivit legii. Văzând obiectul cererii, ce îl constituie restituirea unor drepturi bănești rezultate dintr-un conflict de muncă, soluționat în primă instanță de tribunal, conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., curtea de apel a apreciat - în acord cu reglementările existente la data pronunțării hotărârii atacate și practica majoritară a instanțelor - asupra competenței materiale a tribunalului de a dispune restabilirea situației anterioare executării. De menționat că, așa cum s-a arătat, recurentul își structurează criticile nu pe greșita atribuire a competenței materiale de primă instanță, tribunalului, ci pe trimiterea greșită a dosarului spre soluționare Tribunalului București, instanță care practic nu se afla în conflict.

Or, dispoziția vizată din sentința atacată - dată în regulator de competență - a avut în vedere prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora competența teritorială aparține instanței de la domiciliul ori sediul reclamantului, în speță SC O.M.V.P. SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților sector 1. Sunt lipsite de relevanță, în soluționarea prezentului recurs, afirmațiile vizând împrejurarea că titlul executoriu nu a fost desființat, ci doar modificat și aceea că recurentului i se solicită o sumă mai mare decât suma care a făcut obiectul executării, aceste aspecte urmând a fi examinate de instanța care va soluționa cererea de întoarcere a executării silite. Tot astfel, instanța în favoarea căreia s-a stabilit competența materială și teritorială de soluționare a cauzei, urmează a avea în vedere și dispozițiile deciziei nr. 5 din 12 martie 2012, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea prevăzută de art. 330 6 alin. (2) C. proc.

civ., ulterior pronunțării hotărârii atacate. Așa fiind, față de cele ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B.M. împotriva sentinței nr. 16/F/CC din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.