ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4678/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 4 august 2011, SC O.M.V.P.

SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu B.M., întoarcerea executării

silite pornită în baza sentinței civile nr. 833 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Vrancea și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 17.232 lei, actualizată cu

rata inflației de la data de 14 decembrie 2009 și până la data plății

integrale.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 833 din 16 decembrie 2008,

dată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3711/91/2008, având ca obiect

drepturi salariale, a fost obligată către pârât la plata unor sume de bani, ce

au fost achitate urmare declanșării procedurii de executare silită.

Ulterior, Curtea de

Apel Galați a admis recursul declarat de SC O.M.V.P. SA și modificând sentința

atacată, a respins pretențiile formulate de contestatorul B.M.

În consecință, se

invocă aplicațiunea dispozițiilor art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

Investită în primă

instanță, Judecătoria Focșani prin sentința civilă nr. 5005 din 7 septembrie 2011 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei,

în favoarea Tribunalului Vrancea, secția conflicte de muncă, reținând în esență

că, în speță, cererea de restabilire a situației anterioare executării este

făcută sub forma unei cereri principale iar „instanța competentă potrivit

legii” la care se referă dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc.

civ. este tribunalul, în condițiile în care obiectul cererii vizează

restituirea unei sume de bani, ce decurge din raporturile de muncă.

La rândul său, Tribunalul

Vrancea, secția a I-a civilă, s-a declarat necompetent material să soluționeze

cauza de față, prin sentința nr. 824 din 15 noiembrie 2011 declinându-și

competența în favoarea Judecătoriei Focșani, astfel că ivindu-se conflictul

negativ de competență, dosarul a fost înaintat, în acord cu dispozițiile art.

22 alin. (2) C. proc. civ., Curții de Apel Galați, în vederea stabilirii

instanței competente.

Prin sentința civilă nr.

16/F/CC din 15 decembrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă

și asigurări sociale, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reținând

în esență că cererea de întoarcere a executării este subsecventă fazei

procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului, ea ținând mai

degrabă de obținerea unui titlu pentru redobândirea prestației acordate în baza

unui alt titlu, desființat.

Or, se arată,

competente material să soluționeze litigiile de muncă în primă instanță, sunt

tribunalele iar teritorial, cele de la sediul ori domiciliul reclamanților, în

cazul de față Tribunalul București, conform cu art. 2 pct. c) C. proc. civ. și art.

284 alin. (2) C. muncii.

Împotriva acestei

ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal, pârâtul Buruiană Marcel

care, fără a invoca temeiul pe care își fundamentează calea extraordinară de

atac, critică sentința Curții de Apel Galați, după cum urmează:

- deși în

considerente se motivează că Tribunalului Vrancea i-ar reveni competența

soluționării cauzei, ca instanță de fond, în dispozitiv se stabilește în mod

greșit competența în favoarea Tribunalului București;

- reclamanta a dat o

greșită calificare juridică a cauzei, ca întoarcere a executării și repunere a

părților în situația anterioară.

Astfel, titlul

executoriu nu este desființat, ci doar modificat, două din dispozițiile

sentinței civile nr. 833 din 16 decembrie 2008, fiind menținute.

- recurentului (pârât

în cauză) i se solicită o altă sumă, decât cea care a făcut obiectul executării

silite.

Se apreciază că

aceste critici pot fi circumscrise temeiului prevăzut de punctul 9 al art. 304 C.

proc. civ., urmând a fi analizate în consecință.

Recursul se privește

ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea celor ce succed.

Este important a se

sublinia dintru început că prezenta hotărâre nu constituie un regulator de

competență ci este dată în soluționarea unui recurs ce va fi examinat în limita

criticilor formulate de cel în cauză și în acord cu reglementările existente de

la data pronunțării hotărârii atacate.

Este fără echivoc că

în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 404

2

alin. (3) C. proc.

civ., conform cărora, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare

executării de către instanța care a desființat titlul executoriu, cel

îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente, potrivit legii.

Văzând obiectul

cererii, ce îl constituie restituirea unor drepturi bănești rezultate dintr-un

conflict de muncă, soluționat în primă instanță de tribunal, conform art. 2 pct.

1 lit. c) C. proc. civ., curtea de apel a apreciat - în acord cu reglementările

existente la data pronunțării hotărârii atacate și practica majoritară a

instanțelor - asupra competenței materiale a tribunalului de a dispune

restabilirea situației anterioare executării.

De menționat că, așa

cum s-a arătat, recurentul își structurează criticile nu pe greșita atribuire a

competenței materiale de primă instanță, tribunalului, ci pe trimiterea greșită

a dosarului spre soluționare Tribunalului București, instanță care practic nu

se afla în conflict.

Or, dispoziția vizată

din sentința atacată - dată în regulator de competență - a avut în vedere

prevederile art. 284 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora competența

teritorială aparține instanței de la domiciliul ori sediul reclamantului, în

speță SC O.M.V.P. SA, cu sediul în București, Calea Dorobanților sector 1.

Sunt lipsite de

relevanță, în soluționarea prezentului recurs, afirmațiile vizând împrejurarea

că titlul executoriu nu a fost desființat, ci doar modificat și aceea că

recurentului i se solicită o sumă mai mare decât suma care a făcut obiectul

executării, aceste aspecte urmând a fi examinate de instanța care va soluționa

cererea de întoarcere a executării silite.

Tot astfel, instanța

în favoarea căreia s-a stabilit competența materială și teritorială de

soluționare a cauzei, urmează a avea în vedere și dispozițiile deciziei nr. 5

din 12 martie 2012, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea

prevăzută de art. 330

6

alin. (2) C. proc. civ., ulterior pronunțării

hotărârii atacate.

Așa fiind, față de

cele ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul B.M. împotriva sentinței nr. 16/F/CC din

15 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2012.