ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 278/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 278/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Olt, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe

pârâții T.C. și SC G.N. SRL solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va

pronunța în cauză să-i oblige pe pârâți la plata drepturilor cuvenite prin

acordarea cotei părți legale din valoarea bunurilor societății și a profitului

acesteia la data excluderii reclamantului din societate, respectiv 27 iunie

2003, potrivit bilanțului contabil, sumă, pe care a solicitat să fie

reactualizată la data plății efective .

Prin Sentința nr. 527

din 14 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată, având în vedere

documentele contabile atașate și conținutul deciziei Curții de Apel Craiova, în

care au fost evidențiate sumele de bani însușite de către reclamant de la

societate în interes personal.

Împotriva acestei

hotărâri au formulat apel reclamantul și societatea pârâtă, iar prin Încheierea

din 07 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova a fost calificată calea de atac ca

fiind recurs.

Prin Decizia nr. 522/07

aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-au

admis recursurile, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria

Slatina.

Curtea a reținut că,

în cauză, în mod nelegal tribunalul a soluționat cauza comercială al cărui

obiect avea valoarea sub un miliard lei, respectiv pretențiile deduse judecății

fiind în sumă de 500.000.000 lei, competența materială aparținând judecătoriei.

În raport cu valoarea

pretențiile reclamantului care depășește un miliard lei, Judecătoria Slatina,

prin Sentința comercială nr. 291 din 29 mai 2006 și-a declinat competența în

favoarea Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ,

făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) și (2) raport la art. 2 pct.

1 și art. 159 pct. C. proc. civ.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială, la nr. 937/CAF/2006.

Pârâta SC G.N. SRL a

depus precizare la cererea reconvențională, solicitând obligarea reclamantului

la plata sumei de 2.434.000.000 lei, reprezentând prejudiciul produs societății

în valoare reactualizată.

Tribunalul Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 763/13 decembrie

2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, a admis cererea

reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pe reclamant la 33.633 RON

(336.330.000 lei ROL ) pretenții către aceasta.

S-a reținut de către

instanța de fond că reclamantul a avut calitatea de asociat la societatea pârâtă

cu o participare de 50 % părți sociale, iar potrivit Deciziei nr. 111 din 27

iunie 2003 a Curții de Apel Craiova a fost exclus din societate în temeiul art.

217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 modificată, ca urmare a unui comportament

fraudulos.

La data excluderii

reclamantului, respectiv 27 iunie 2003, acțiunile nu mai făceau parte din

patrimoniul societății, astfel că, în mod corect, expertul contabil desemnat în

cauză nu a luat în calcul valoarea imobilelor.

Referitor la

construcțiile cu teren aferent, evaluate de expert, instanța a reținut că

acestea au fost vândute conform procesului-verbal din 01 august 2003 din

dosarul de executare în mâna adjudecatarului creditor pentru prețul de

975.000.000 lei ROL, în contul creanței sale din contractul de împrumut

autentificat sub nr. 1842 din 10 octombrie 2001.

Expertul contabil nu

a luat în calculul activului net suma de 72.000 DOLARI S.U.A., rezultată din

contractul de împrumut și solicitată de reclamant, întrucât suma nu a fost

înregistrată în evidența contabilă a societății, iar acțiunea prin care

reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de împrumut a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Expertul contabil a

reținut valoarea mijloacelor fixe, instalații evaluate de expert la valoarea de

4.708.825.033 lei, din care a scăzut suma de 1.100.091.575 lei (valoarea rămasă

a tractorului E. 16245, care a fost executat conform procesului - verbal de

executare din 25 martie 2004).

Expertul contabil a

calculat activul net conform datelor din contabilitate rezultând că valoarea

cotei părți cuvenită reclamantului ar fi de 2.097.667.067 lei, din care urmează

să fie scăzută suma de 1.070.077.111 lei, reprezentând avansuri nejustificate,

precum și suma de 1.961.604.716 lei reprezentând contravaloare materiale

aprovizionate pentru casa proprietate personală a reclamantului, aceste datorii

totalizând suma de 3.031.681.927 lei.

Având în vedere

concluziile raportului de expertiză, documentele depuse la dosar, precum și

conținutul deciziei Curții de Apel Craiova în care sunt evidențiate sumele de

bani însușite de către reclamant de la societate în interes personal,

Tribunalul Olt a considerat cererea reclamantului ca neîntemeiată.

Referitor la cererea

reconvențională, instanța a apreciat ca întemeiată solicitarea privind plata

sumei de 2.434.000.000 lei de către reclamant, reprezentând datorii către

societate, urmând a se constata compensarea de drept conform art. 1143 – aer. 1144

C. civ., a datoriei de 2.434.000.000 cu suma cuvenită reclamantului din activul

net de 2.007.667.067 lei, astfel încât reclamantul a fost obligat să restituie

societății diferența de 336.330.000 lei.

Împotriva acestei

sentințe, reclamantul B.N. și pârâta SC G.N. SRL Slatina au declarat apel.

Prin decizia nr. 122

din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost admis

apelul formulat de reclamant și a fost a schimbată sentința nr. 763 din 13

decembrie 2006, în sensul că a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta

la plata sumei de 1.217.297.017 lei, reprezentând drepturile cuvenite

asociatului exclus. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de

pârâta-reclamantă SC G.N. SRL și respins apelul acesteia.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 224 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990 reactualizată, asociatul exclus răspunde de pierderi

și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, iar la alin. (2) se

precizează că același asociat are dreptul numai la sumă de bani care să

reprezinte valoare părții proporționale din patrimoniul social.

De asemenea, în conformitate

cu prevederile art. 225 alin. (1) din același act normativ, asociatul exclus

rămâne obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate până în

ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere, în timp ce potrivit alin.

(2), dacă în momentul excluderii sunt operațiuni în curs de executare,

asociatul este obligat să suporte consecințele și nu va putea retrage partea ce

i se cuvine decât după terminarea acelor operații.

În speță, din decizia

nr. 1131 din 27 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

în dosarul nr. 889/COM/2003, a reieșit că reclamantul a fost exclus în mod

irevocabil din cadrul societății, fiind incidente dispozițiile art. 217 lit. d)

din Legea nr. 31/1990 actualmente art. 222 lit. d).

În cauză au fost

efectuate o serie de expertize tehnice pentru evaluarea activelor (construcții

și utilaje indicate de reclamant), precum și expertize contabile, inclusiv la

instanța de apel, experții fiind solicitați să răspundă la mai multe serii de

obiecțiuni.

Cât privește

expertiza financiar contabilă realizată în apel, se reține că este cea care, în

opinia Curții răspunde cel mai bine obiectivelor stabilite. Din conținutul ei a

reieșit că la 27 iunie 2003 (data excluderii din societate a reclamantului,

activul net al societății se ridica la suma de 2.154.153.186 lei fiind

diferența dintre patrimoniul social al societății (4.823.347.749 lei) și

datoriile societății (2.669.194.563 lei), ceea ce înseamnă că fiecărui asociat

îi revine o cotă parte de 1.077.076.593 lei .

Expertul a mai

relevat că la 27 iunie 2003 nu existau operațiuni în curs de desfășurare în

condițiile în care prin procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 4305 din

decembrie 2003 s-au stabilit dobânzi și penalități în sumă de 873.266.600 lei,

ce vizau o perioadă anterioară lunii iunie 2003, cu precizarea că valoarea

datoriilor existente la 27 iunie 2003 a fost scăzută din patrimoniul social,

atunci când s-a stabilit activul net.

La obiectivul vizând

aspectul, dacă vreunul dintre asociați a beneficiat în nume propriu de servicii

și în ce cuantum, expertul a arătat că societatea a emis o factură (lucrare de

construcții la locuința personală) în valoare de 664.400.000 ROL, care a fost

achitată de către reclamant în perioada 15 octombrie 2002 - 07 aprilie 2003.

Expertiza nu a putut

stabili sumele încasate din vânzarea producției în anul 2002 ca urmare a neîntocmirii

documentelor justificative necesare, precum și a unor înregistrări contabile

eronate.

În legătură cu suma

de 1.070.077.111 lei reprezentând contul 461 „Debitori diverși analitici”, din

documentele expertizate a rezultat că nu s-au întocmit documente legale pentru

sumele ridicate din casieria unității, respectiv dispoziții de plată care să

poarte semnătura de primire a persoanei care a ridicat sume de bani, ci numai

note contabile.

Concluzia este că,

suma de bani ce reprezintă cota proporțională din patrimoniul social al

societății ce revine reclamantului este de 1.217.297.017 lei, din care

1.077.076.593 lei activ net și 140.220.424 lei profit nerepartizat (din

profitul de 280.440.848 lei la data de 27 iunie 2003).

În ceea ce privește

problema construcțiilor, așa cum corect a apreciat instanța de fond, acestea

fac parte din patrimoniul altei societăți, iar acțiuni ale acestei societăți

cumpărate de pârâtă de la F.P.S. au fost executate potrivit procesului-verbal

de executare din 28 ianuarie 2003.

Și construcțiile cu

teren aferent au fost vândute conform procesului verbal din 01 august 2003, în

mâna adjudecatarului, în contul creanței sale din contractul de împrumut 1842

din 10 octombrie 2001, prin care acesta a împrumutat societatea cu suma de

72.000 DOLARI S.U.A.

Cât privește acest

împrumut de care a beneficiat societatea pârâtă, acesta reprezintă pasiv și nu

activ al societății, așa cum a susținut reclamantul.

Față de aceste

considerente, Curtea, în raport de prevederile art. 296 C. proc. civ., a admis

apelul reclamantului și a admis acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata

către reclamant a sumei de 1.217.297.017, reprezentând drepturile cuvenite

asociatului exclus.

În ceea ce privește

apelul pârâtei, acesta a fost respins și drept consecință și cererea

reconvențională, argumentul fiind acela că probele administrate nu au făcut

dovada prejudicierii societății pârâte.

Reclamantul B.N. și

pârâta SC G.N. SRL Slatina au declarat recurs împotriva deciziei mai sus

prezentate și care poartă nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Recurentul -

reclamant B.N. a criticat exclusiv expertiza financiar contabilă efectuată de

către instanța de apel în al doilea ciclu procesual și invocând, în drept,

dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Cu ocazia depunerii concluziilor scrise

recurentul a indicat doar formal dispozițiile art. 304 pct. 9. C. proc. civ.,

aducând în continuare critici exclusive raportului de expertiză.

Cât privește acest

recurs, analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găsește nefondat în condițiile în care în

cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs la încălcarea unor texte

de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale,

interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. De altfel,

recurentul nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidența

motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru

a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă

indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând

determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt

și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurentul

circumscrie, practic, motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în

prezenta cale de atac.

Recurenta pârâta SC G.N.

SRL Slatina a criticat decizia invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Cât privește acest

din urmă recurs, analizând decizia atacată în raport de motivele prevăzut de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găsește nefondat pentru

următoarele considerente:

Deși prin recursul

declarat se invocă în mod formal încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., criticile formulate în cadrul acestor trei motive de recurs nu

au legătură cu temeiurile de drept invocate pentru susținerea recursului.

Pretinsa „contradictorialitate”

a hotărârii atacate este susținută prin invocarea unor argumente privind

aprecierea materialului probator, iar pretinsa „interpretare greșita a actului

juridic dedus judecății” nu privește acte juridice nominalizate expres, fiind

argumentată exclusiv prin prezentarea unor susțineri referitoare la netemeinicia

hotărârii judecătorești sub aspectul reținerii situației de fapt și a

aprecierii probelor.

Având în vedere

împrejurarea că prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii

pronunțate în apel, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,

criticile aduse deciziei recurate trebuie să fie încadrate într-unul din

motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul reprezintă o

cale extraordinară de atac, controlul exercitat fiind unul strict de

legalitate, fiind exclusă posibilitatea formulării unor critici care vizează

temeinicia deciziei recurate.

În speță, instanța de

apel a interpretat corect situația de fapt, în conformitate cu conținutul

raportului de expertiză întocmit în cauză, în apel după casare.

În condițiile în care

această din urmă operațiune (stabilirea situației de fapt și interpretarea

probelor aflate la dosar) excede competența instanței de recurs, se impune

respingerea de plano a criticilor de temeinicie, care nu satisfac exigentele

impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care

instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

Astfel, această

recurentă critică faptul că: o serie de operațiuni aflate în curs de desfășurare,

au fost ignorate de expertul desemnat deși acestea erau relevate de expertizele

efectuate în fața primei instanțe; că instanța a reținut în mod incorect că nu

existau operațiuni în curs de desfășurare la data excluderii asociatului B.N. din

societate; că instanța nu a dedus din patrimoniul social o datorie în cuantum

de 83.226.000 lei vechi ce viza o perioadă anterioară lunii iunie 2003; că au

fost incluse în calcul active vândute prin executare silită deși acestea nu mai

puteau face parte din activul net, fiind înstrăinate.

Înalta Curte

apreciază că aceste critici nu susțin motivul privind contradictorialitatea

hotărârii judecătorești recurate, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de

modalitatea în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator

administrat în cauză.

În ceea ce privește

critica potrivit căreia: „instanța, interpretând greșit actul juridic dedus

judecății a schimbat natura ori înțelesul neîndoielnic al acestuia”, Înalta

Curte reține că și acest motiv de recurs este susținut de argumente care nu se

subsumează motivului de recurs invocat.

Astfel, nu se indică

care este actul juridic dedus judecății al cărui natură sau înțeles ar fi fost

schimbat de către instanță, dar se susține faptul că instanța a evitat să se

pronunțe tranșant asupra pagubelor produse de fostul asociat B.N., fapt ce nu

are nicio legătură cu motivul de recurs invocat.

Recurenta a mai

subsumat acestui motiv faptul că instanța a inclus în activul net contabil și

suma de 140.220.424 lei ce era deja inclusă în activul net de 2.154.153.186

lei, precum și faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la bunurile pretins

a fi fost însușite de reclamant din patrimoniul recurentei pârâte,

contravaloarea acestora fiind pusă în mod greșit în sarcina acesteia, critici

ce vizează aprecierea probelor și care sunt inadmisibile, după cum s-a mai

argumentat.

În ceea ce privește

motivul trei de recurs, se susține faptul că „hotărârea este lipsită de temei

legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Principalul argument

expus privește faptul că soluția pronunțată ar contrazice temeiul legal invocat

[(art. 225 alin. (1) – (2) din Legea nr. 31/1990)] potrivit căruia, dacă în

momentul excluderii unui asociat erau operațiuni în desfășurare asociatul

exclus este obligat să suporte consecințele și nu va putea retrage partea care

i se cuvine decât după terminarea acestor operațiuni.

Deși aceste susțineri

sunt făcute și cu prilejul dezvoltării primului motiv de recurs întemeiat pe

pretinsa contradictorialitate a hotărârii judecătorești, ele sunt reluate și subsumate

artificial și acestui al treilea motiv de recurs. Criticile învederate, vizează

exclusiv o problemă de apreciere a situației de fapt, ce constituie, astfel după

cum s-a argumentat mai sus, apanajul instanțelor de fond și de apel.

Pentru considerentele

reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de reclamantul B.N. și pârâta SC G.N. SRL Slatina împotriva

deciziei nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamantul B.N. și pârâta SC G.N. SRL Slatina împotriva deciziei nr.

122 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 27 ianuarie 2010.