ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 278/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâții T.C. și SC G.N. SRL solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză să-i oblige pe pârâți la plata drepturilor cuvenite prin acordarea cotei părți legale din valoarea bunurilor societății și a profitului acesteia la data excluderii reclamantului din societate, respectiv 27 iunie 2003, potrivit bilanțului contabil, sumă, pe care a solicitat să fie reactualizată la data plății efective . Prin Sentința nr. 527 din 14 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată, având în vedere documentele contabile atașate și conținutul deciziei Curții de Apel Craiova, în care au fost evidențiate sumele de bani însușite de către reclamant de la societate în interes personal.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantul și societatea pârâtă, iar prin Încheierea din 07 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova a fost calificată calea de atac ca fiind recurs. Prin Decizia nr. 522/07 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, s-au admis recursurile, s-a casat sentința și s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Slatina. Curtea a reținut că, în cauză, în mod nelegal tribunalul a soluționat cauza comercială al cărui obiect avea valoarea sub un miliard lei, respectiv pretențiile deduse judecății fiind în sumă de 500.000.000 lei, competența materială aparținând judecătoriei.

În raport cu valoarea pretențiile reclamantului care depășește un miliard lei, Judecătoria Slatina, prin Sentința comercială nr. 291 din 29 mai 2006 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) și (2) raport la art. 2 pct. 1 și art. 159 pct. C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială, la nr. 937/CAF/2006. Pârâta SC G.N. SRL a depus precizare la cererea reconvențională, solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 2.434.000.000 lei, reprezentând prejudiciul produs societății în valoare reactualizată. Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 763/13 decembrie 2006, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pe reclamant la 33.633 RON (336.330.000 lei ROL ) pretenții către aceasta.

S-a reținut de către instanța de fond că reclamantul a avut calitatea de asociat la societatea pârâtă cu o participare de 50 % părți sociale, iar potrivit Deciziei nr. 111 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova a fost exclus din societate în temeiul art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 modificată, ca urmare a unui comportament fraudulos. La data excluderii reclamantului, respectiv 27 iunie 2003, acțiunile nu mai făceau parte din patrimoniul societății, astfel că, în mod corect, expertul contabil desemnat în cauză nu a luat în calcul valoarea imobilelor.

Referitor la construcțiile cu teren aferent, evaluate de expert, instanța a reținut că acestea au fost vândute conform procesului-verbal din 01 august 2003 din dosarul de executare în mâna adjudecatarului creditor pentru prețul de 975.000.000 lei ROL, în contul creanței sale din contractul de împrumut autentificat sub nr. 1842 din 10 octombrie 2001. Expertul contabil nu a luat în calculul activului net suma de 72.000 DOLARI S.U.A., rezultată din contractul de împrumut și solicitată de reclamant, întrucât suma nu a fost înregistrată în evidența contabilă a societății, iar acțiunea prin care reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de împrumut a fost respinsă ca neîntemeiată.

Expertul contabil a reținut valoarea mijloacelor fixe, instalații evaluate de expert la valoarea de 4.708.825.033 lei, din care a scăzut suma de 1.100.091.575 lei (valoarea rămasă a tractorului E. 16245, care a fost executat conform procesului - verbal de executare din 25 martie 2004). Expertul contabil a calculat activul net conform datelor din contabilitate rezultând că valoarea cotei părți cuvenită reclamantului ar fi de 2.097.667.067 lei, din care urmează să fie scăzută suma de 1.070.077.111 lei, reprezentând avansuri nejustificate, precum și suma de 1.961.604.716 lei reprezentând contravaloare materiale aprovizionate pentru casa proprietate personală a reclamantului, aceste datorii totalizând suma de 3.031.681.927 lei.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză, documentele depuse la dosar, precum și conținutul deciziei Curții de Apel Craiova în care sunt evidențiate sumele de bani însușite de către reclamant de la societate în interes personal, Tribunalul Olt a considerat cererea reclamantului ca neîntemeiată. Referitor la cererea reconvențională, instanța a apreciat ca întemeiată solicitarea privind plata sumei de 2.434.000.000 lei de către reclamant, reprezentând datorii către societate, urmând a se constata compensarea de drept conform art. 1143 – aer. 1144 C. civ., a datoriei de 2.434.000.000 cu suma cuvenită reclamantului din activul net de 2.007.667.067 lei, astfel încât reclamantul a fost obligat să restituie societății diferența de 336.330.000 lei.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul B.N. și pârâta SC G.N. SRL Slatina au declarat apel. Prin decizia nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost admis apelul formulat de reclamant și a fost a schimbată sentința nr. 763 din 13 decembrie 2006, în sensul că a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.217.297.017 lei, reprezentând drepturile cuvenite asociatului exclus. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC G.N. SRL și respins apelul acesteia. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 224 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 reactualizată, asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, iar la alin. (2) se precizează că același asociat are dreptul numai la sumă de bani care să reprezinte valoare părții proporționale din patrimoniul social.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 225 alin. (1) din același act normativ, asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru operațiunile făcute de societate până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere, în timp ce potrivit alin. (2), dacă în momentul excluderii sunt operațiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecințele și nu va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operații.

În speță, din decizia nr. 1131 din 27 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, în dosarul nr. 889/COM/2003, a reieșit că reclamantul a fost exclus în mod irevocabil din cadrul societății, fiind incidente dispozițiile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990 actualmente art. 222 lit. d). În cauză au fost efectuate o serie de expertize tehnice pentru evaluarea activelor (construcții și utilaje indicate de reclamant), precum și expertize contabile, inclusiv la instanța de apel, experții fiind solicitați să răspundă la mai multe serii de obiecțiuni. Cât privește expertiza financiar contabilă realizată în apel, se reține că este cea care, în opinia Curții răspunde cel mai bine obiectivelor stabilite.

Din conținutul ei a reieșit că la 27 iunie 2003 (data excluderii din societate a reclamantului, activul net al societății se ridica la suma de 2.154.153.186 lei fiind diferența dintre patrimoniul social al societății (4.823.347.749 lei) și datoriile societății (2.669.194.563 lei), ceea ce înseamnă că fiecărui asociat îi revine o cotă parte de 1.077.076.593 lei . Expertul a mai relevat că la 27 iunie 2003 nu existau operațiuni în curs de desfășurare în condițiile în care prin procesul-verbal de inspecție fiscală nr. 4305 din decembrie 2003 s-au stabilit dobânzi și penalități în sumă de 873.266.600 lei, ce vizau o perioadă anterioară lunii iunie 2003, cu precizarea că valoarea datoriilor existente la 27 iunie 2003 a fost scăzută din patrimoniul social, atunci când s-a stabilit activul net.

La obiectivul vizând aspectul, dacă vreunul dintre asociați a beneficiat în nume propriu de servicii și în ce cuantum, expertul a arătat că societatea a emis o factură (lucrare de construcții la locuința personală) în valoare de 664.400.000 ROL, care a fost achitată de către reclamant în perioada 15 octombrie 2002 - 07 aprilie 2003. Expertiza nu a putut stabili sumele încasate din vânzarea producției în anul 2002 ca urmare a neîntocmirii documentelor justificative necesare, precum și a unor înregistrări contabile eronate. În legătură cu suma de 1.070.077.111 lei reprezentând contul 461 „Debitori diverși analitici”, din documentele expertizate a rezultat că nu s-au întocmit documente legale pentru sumele ridicate din casieria unității, respectiv dispoziții de plată care să poarte semnătura de primire a persoanei care a ridicat sume de bani, ci numai note contabile.

Concluzia este că, suma de bani ce reprezintă cota proporțională din patrimoniul social al societății ce revine reclamantului este de 1.217.297.017 lei, din care 1.077.076.593 lei activ net și 140.220.424 lei profit nerepartizat (din profitul de 280.440.848 lei la data de 27 iunie 2003). În ceea ce privește problema construcțiilor, așa cum corect a apreciat instanța de fond, acestea fac parte din patrimoniul altei societăți, iar acțiuni ale acestei societăți cumpărate de pârâtă de la F.P.S. au fost executate potrivit procesului-verbal de executare din 28 ianuarie 2003. Și construcțiile cu teren aferent au fost vândute conform procesului verbal din 01 august 2003, în mâna adjudecatarului, în contul creanței sale din contractul de împrumut 1842 din 10 octombrie 2001, prin care acesta a împrumutat societatea cu suma de 72.000 DOLARI S.U.A.

Cât privește acest împrumut de care a beneficiat societatea pârâtă, acesta reprezintă pasiv și nu activ al societății, așa cum a susținut reclamantul. Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art. 296 C. proc. civ., a admis apelul reclamantului și a admis acțiunea în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.217.297.017, reprezentând drepturile cuvenite asociatului exclus. În ceea ce privește apelul pârâtei, acesta a fost respins și drept consecință și cererea reconvențională, argumentul fiind acela că probele administrate nu au făcut dovada prejudicierii societății pârâte. Reclamantul B.N. și pârâta SC G.N. SRL Slatina au declarat recurs împotriva deciziei mai sus prezentate și care poartă nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Recurentul - reclamant B.N. a criticat exclusiv expertiza financiar contabilă efectuată de către instanța de apel în al doilea ciclu procesual și invocând, în drept, dispozițiile art. 299 C. proc. civ. Cu ocazia depunerii concluziilor scrise recurentul a indicat doar formal dispozițiile art. 304 pct. 9. C. proc. civ., aducând în continuare critici exclusive raportului de expertiză. Cât privește acest recurs, analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găsește nefondat în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat.

De altfel, recurentul nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidența motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază. Recurentul circumscrie, practic, motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. Recurenta pârâta SC G.N. SRL Slatina a criticat decizia invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Cât privește acest din urmă recurs, analizând decizia atacată în raport de motivele prevăzut de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl găsește nefondat pentru următoarele considerente: Deși prin recursul declarat se invocă în mod formal încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile formulate în cadrul acestor trei motive de recurs nu au legătură cu temeiurile de drept invocate pentru susținerea recursului. Pretinsa „contradictorialitate” a hotărârii atacate este susținută prin invocarea unor argumente privind aprecierea materialului probator, iar pretinsa „interpretare greșita a actului juridic dedus judecății” nu privește acte juridice nominalizate expres, fiind argumentată exclusiv prin prezentarea unor susțineri referitoare la netemeinicia hotărârii judecătorești sub aspectul reținerii situației de fapt și a aprecierii probelor.

Având în vedere împrejurarea că prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunțate în apel, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ., criticile aduse deciziei recurate trebuie să fie încadrate într-unul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recursul reprezintă o cale extraordinară de atac, controlul exercitat fiind unul strict de legalitate, fiind exclusă posibilitatea formulării unor critici care vizează temeinicia deciziei recurate. În speță, instanța de apel a interpretat corect situația de fapt, în conformitate cu conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză, în apel după casare. În condițiile în care această din urmă operațiune (stabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar) excede competența instanței de recurs, se impune respingerea de plano a criticilor de temeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc.

civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate. Astfel, această recurentă critică faptul că: o serie de operațiuni aflate în curs de desfășurare, au fost ignorate de expertul desemnat deși acestea erau relevate de expertizele efectuate în fața primei instanțe; că instanța a reținut în mod incorect că nu existau operațiuni în curs de desfășurare la data excluderii asociatului B.N. din societate; că instanța nu a dedus din patrimoniul social o datorie în cuantum de 83.226.000 lei vechi ce viza o perioadă anterioară lunii iunie 2003; că au fost incluse în calcul active vândute prin executare silită deși acestea nu mai puteau face parte din activul net, fiind înstrăinate.

Înalta Curte apreciază că aceste critici nu susțin motivul privind contradictorialitatea hotărârii judecătorești recurate, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză. În ceea ce privește critica potrivit căreia: „instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul neîndoielnic al acestuia”, Înalta Curte reține că și acest motiv de recurs este susținut de argumente care nu se subsumează motivului de recurs invocat. Astfel, nu se indică care este actul juridic dedus judecății al cărui natură sau înțeles ar fi fost schimbat de către instanță, dar se susține faptul că instanța a evitat să se pronunțe tranșant asupra pagubelor produse de fostul asociat B.N., fapt ce nu are nicio legătură cu motivul de recurs invocat.

Recurenta a mai subsumat acestui motiv faptul că instanța a inclus în activul net contabil și suma de 140.220.424 lei ce era deja inclusă în activul net de 2.154.153.186 lei, precum și faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la bunurile pretins a fi fost însușite de reclamant din patrimoniul recurentei pârâte, contravaloarea acestora fiind pusă în mod greșit în sarcina acesteia, critici ce vizează aprecierea probelor și care sunt inadmisibile, după cum s-a mai argumentat. În ceea ce privește motivul trei de recurs, se susține faptul că „hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

Principalul argument expus privește faptul că soluția pronunțată ar contrazice temeiul legal invocat [(art. 225 alin. (1) – (2) din Legea nr. 31/1990)] potrivit căruia, dacă în momentul excluderii unui asociat erau operațiuni în desfășurare asociatul exclus este obligat să suporte consecințele și nu va putea retrage partea care i se cuvine decât după terminarea acestor operațiuni. Deși aceste susțineri sunt făcute și cu prilejul dezvoltării primului motiv de recurs întemeiat pe pretinsa contradictorialitate a hotărârii judecătorești, ele sunt reluate și subsumate artificial și acestui al treilea motiv de recurs. Criticile învederate, vizează exclusiv o problemă de apreciere a situației de fapt, ce constituie, astfel după cum s-a argumentat mai sus, apanajul instanțelor de fond și de apel.

Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul B.N. și pârâta SC G.N. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul B.N. și pârâta SC G.N. SRL Slatina împotriva deciziei nr. 122 din 23 aprilie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2010.