ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2931/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2462/C din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a admis în parte acțiunea comercială formulată de reclamantul I.I. în contradictoriu cu pârâtul SC I.P. S.N.C. și în consecință: a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 326.781,075 lei cu titlu de cotă parte aferentă din patrimoniul social al pârâtei, s-au respins celelalte capete de cerere, s-a luat act de renunțarea petenților I.M. și I.G. la judecarea cererilor formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 11.254,33 lei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 1 din 15 iunie 2004, asociații I.G. și I.I. au hotărât modificarea actului constitutiv al societății pârâte SC I.P. S.N.C., în sensul că reclamantul I.G. și-a cesionat părțile de interes deținute în sumă de 60.000 lei către asociatul nou atras, I.M.. La data cesionării părțile de interes deținute de reclamant reprezentau 50% din capitalul social al pârâtei. Hotărârea asociaților s-a concretizat în încheierea actului adițional de modificare a actului constitutiv al societății pârâte. Documentația a fost depusă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, făcându-se mențiuni raportat la dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată și a Legii nr. 26/1990.

Tribunalul, în urma interpretării coroborate a probelor administrate și prin însușirea concluziilor cuprinse în rapoartele de expertiză a stabilit valoarea patrimonială a societății pârâte și cota parte aferentă reclamantului din valoarea patrimonială de 50%. Față de această stare de fapt, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată, sens în care a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 326.781,075 lei cu titlu de cotă parte aferentă patrimoniului social al pârâtei și a respins celelalte capete de cerere. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul I.I. și pârâta SC I.P. S.N.C. și prin decizia comercială nr. 44/A din 15 mai 2009 Curtea de Apel Alba Iuia, secția comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC I.P.

S.N.C. SLATINA și în consecință a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului I.I. împotriva pârâtei SC I.P. S.N.C. SLATINA pentru pretenții și a înlăturat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată; a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate; a obligat pe reclamantul I.I. să plătească pârâtei SC I.P. S.N.C. SLATINA 3.232,16 lei cheltuieli de judecată în apel; a respins apelul declarat de reclamantul I.I. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin expertizele efectuate în faza judecării în primă instanță și completările ulterioare s-a stabilit doar valoarea unor active, fără a se stabili și valoarea pasivului societății pârâte la data retragerii reclamantului.

În aceste condiții, într-adevăr, probele respective sunt irelevante în cauză față de împrejurarea că prin Hotărârea A.G.A. nr. 1/2004 și actul adițional autentificat sub nr. 861 din 15 iunie 2004 de BNP A.I.N. din Slatina s-a stabilit că reclamantul are dreptul la o sumă de bani reprezentând contravaloarea cotei ce îi revine din patrimoniul societății. Patrimoniul pârâtei este format atât din activ, cât și din pasivul social, iar reclamantul s-a obligat să suporte partea corespunzătoare și din pierderi până în ziua retragerii. Raportându-se doar la valoarea unor active, prima instanță a greșit flagrant, hotărârea pronunțată contravenind prevederilor actului adițional și ale Hotărârii A.G.A. nr. 1/2004.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul I.I. invocând motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate, casarea în parte a sentinței civile nr. 2462/C din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și pe fond obligarea intimatei la plata contravalorii a 50% din patrimoniul ce se regăsea la data de 15 iunie 2004. În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia pentru a fi administrată proba cu expertiza tehnică de specialitate pentru a se stabili contravaloarea cotei ce-i revine din patrimoniul societății, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurentul a arătat în esență, că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină; cuprinzând de asemenea motive contradictorii; că pe de o parte în aceleași considerente se arată că tribunalul a administrat probe ce erau necesare cauzei și pe de altă parte precizează că aceeași instanță a greșit flagrant; că pe de o parte se arată în considerente că instanța trebuia să stabilească suma contravalorii ce i se cuvine cotei cesionate și pe de altă parte nu stabilește suma contravalorii cotei, respingând acțiunea; că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 pct. 5 C. proc. civ.; Intimata I.P. S.N.C. SLATINA a formulat întâmpinare și concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul I.I. a depus și concluzii scrise solicitând admiterea recursului. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamant. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei. Instanța s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Pentru a exista contrarietate între considerente trebuie ca acestea să se excludă reciproc. Or motivele care tind la respingerea acțiunii ca nefondată nu sunt în situația de a se exclude reciproc. Instanța de apel a reținut corect, că raportându-se doar la valoarea unor active, prima instanță a greșit, hotărârea pronunțată contravenind prevederilor actului adițional și ale hotărârii A.G.A. nr. 1/2004. Patrimoniul pârâtei este format atât din activ cât și din pasivul social, iar reclamantul s-a obligat să suporte partea corespunzătoare și din pierderi până în ziua retragerii. Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța de apel examinând apelurile în limita criticilor formulate prin acestea, cu respectarea prevederilor art. 129 pct. 5 C. proc.

civ. Instanța de apel a învederat părților necesitatea administrării unei noi expertize contabile care să stabilească patrimoniul pârâtei la data de 15 iunie 2004 și contravaloarea cotei părți ce ar reveni reclamantului, însă părțile nu și-au însușit această probă. Deși dispozițiile legale îi îngăduie instanței să ordone chiar din oficiu, trecând peste împotrivirea părților, administrarea unei probe, este subînțeles că atunci când administrarea probei implică cheltuieli, ordonarea din oficiu a dovezii numai apare ca posibilă. Rolul activ al instanței prevăzut de art. 129 C. proc. civ. nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a părților. Constatând că reclamantul nu a făcut, potrivit art. 1169 C. civ.

proba pretențiilor sale, deși în cadrul judecății în apel acesta a avut această posibilitate pe care a refuzat-o în cunoștință de cauză, astfel cum rezultă din practicaua deciziei, se reține că hotărârea nu este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 44 A din 15 mai 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.