ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 705/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 811 din 23 noiembrie 2004, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții B.M., T.C. și B.A., M.I., Ș.L. în calitate de moștenitori ai asociatului Ș.C., a luat act de retragerea din SC M. SRL a reclamanților B.M. și T.C., a obligat pârâta SC M. SRL la plata sumei de 5.060.879 lei către fiecare din cei trei asociați reclamanți. Prin aceeași sentință a respins cererea reconvențională a pârâtei și completarea la aceasta, ca neîntemeiate. Cererea de intervenție formulată de intervenientul S.L. a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost admisă cererea de intervenție formulată de asociatul Z.V.T.

luându-se act de retragerea acestuia din societatea pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 5.060.879 lei către acesta. Pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta B.M. și T.C. Instanța de fond, însușindu-și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a reținut, potrivit actului constitutiv al societății că fiecărui asociat ce a solicitat retragerea din societate i se cuvine o sumă proporțională cu cota de participare deținută în societate. Cum pârâta, prin cererea reconvențională, a solicitat excluderea din societate a celor doi asociați reclamanți B.M. și T.C., în raport de manifestarea de voință a celor doi asociați, în sensul retragerii din societate, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, dat fiind și faptul că societatea pârâtă nu a făcut dovada că reclamanții ar desfășura activități comerciale concurențiale.

În ceea ce privește cererea de intervenție a administratorului societății pârâte S.L., cu referire la anularea actului adițional privind cesionarea părților sociale către reclamantă, s-a reținut de asemenea, că intervenientul nu a administrat nici-o probă din care să rezulte că nu s-ar fi achitat contravaloarea acestor acțiuni. Împotriva sentinței de fond au declarat apel reclamanții B.M., T.C. și intervenientul Z.V.T., criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 164 din 10 mai 2005, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondate apelurile.

Instanța de apel, analizând criticile ce vizau greșita stabilire a activului societății și implicit calculul greșit al contravalorii ce se cuvenea fiecărui asociat în raport de cotele deținute, și a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, refăcut în apel, și a răspunsului la obiecțiunile părților, în mod corect s-a stabilit atât valoarea acțiunilor societății, cât și a pasivului, rezultatul fiind cel stabilit de către instanța de fond. S-a mai reținut că deși apelanții au contestat și acest din urmă raport de expertiză, prin obiecțiunile aduse nu au justificat tehnic sau contabil ce norme, reguli sau acte financiar-contabile au fost încălcate sau omise de către expert, aceștia susținând în mod generic că li s-ar cuveni cel puțin 20 milioane lei pentru fiecare asociat din activul net.

Împotriva deciziei din apel au declarat recurs reclamanții B.M., T.C. și intervenientul Z.V.T., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și au solicitat ca în fond, după admiterea recursului, trimiterea cauzei instanței de apel pentru efectuarea expertizelor contabile, auto, construcții și cadastrale complete care să stabilească valoarea reală a drepturilor asociaților retrași. Prima critică adusă deciziei din apel vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 201 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și art. 15 din aceeași lege, în sensul că instanțele au interpretat în mod subiectiv textele invocate, în favoarea administratorului societății, valoarea activelor evaluate și a pasivului, rezultate din bilanț, fiind stabilită în mod fictiv.

O altă critică susținută de recurentă vizează respingerea cererii de a se efectua o nouă expertiză, în condițiile în care expertul contabil nu era calificat să întocmească o expertiză auto sau una în construcții. Recurenții au susținut că, instanța de fond și apel nu s-au pronunțat asupra cererilor de evaluare a bunurilor indicate în facturile de cumpărare a mijloacelor fixe, limitându-se la a-și însuși greșit concluziile unui raport de expertiză incomplet. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Declanșarea controlului judiciar în calea de reformare a recursului presupune analiza motivelor de nelegalitate cu care partea interesată investește instanța de control judiciar.

În speță, singurul motiv de nelegalitate invocat de către recurenți este interpretarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 15 și art. 201 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată, critică ce nu este dezvoltată, în sensul că recurenții nu indică modul greșit în care instanța a interpretat sau încălcat dispozițiile legale invocate. Din dezvoltarea acestei critici, rezultă în mod cert o analiză a raportului de expertiză efectuat în cauză, raport ce a constituit o probă însușită și validată de instanța de fond și apel potrivit dispozițiilor legale, cu respectarea drepturilor procesuale ale părților. Așadar, pe calea controlului judiciar în recurs nu mai pot fi supuse analizei probatoriile administrate în cauză sau interpretarea greșită a acestora.

Critica privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor cereri, cu referire tot la încheierea efectuată de către expert, nu se susține, critica vizând temeinicia soluției pronunțate și nicidecum motivul de recurs ce vizează în mod expres omisiunea instanțelor de a cerceta cererile distincte în cadrul procesual stabilit. De altfel, cererea de evaluare la care se face referire a constituit una din obiecțiunile la raportul de expertiză care, așa cum s-a arătat a fost însușit și validat în mod legal de către instanțe. Criticile privind evaluarea greșită a activului societății, precum și la respingerea cererii reclamanților pentru efectuarea unui nou raport de expertiză, vor fi înlăturate întrucât, vizează probatoriile administrate în cauză și deci, temeinicia hotărârii pronunțate.

Așadar criticile formulate se dovedesc a fi nefondate și cum din dezvoltarea lor nu rezultă nici alte motive pentru a da posibilitate instanței de recurs să procedeze la încadrarea lor în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții B.M. și T.C. și intervenientul Z.V.T., împotriva deciziei nr. 164 din 10 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 februarie 2006.