ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 705/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 811 din 23

noiembrie 2004, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanții B.M., T.C. și B.A., M.I.,

Ș.L. în calitate de moștenitori ai asociatului Ș.C., a luat act de retragerea

din SC M. SRL a reclamanților B.M. și T.C., a obligat pârâta SC M. SRL la plata

sumei de 5.060.879 lei către fiecare din cei trei asociați reclamanți.

Prin aceeași sentință a respins

cererea reconvențională a pârâtei și completarea la aceasta, ca neîntemeiate.

Cererea de intervenție formulată de

intervenientul S.L. a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost admisă cererea de

intervenție formulată de asociatul Z.V.T. luându-se act de retragerea acestuia

din societatea pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 5.060.879 lei

către acesta.

Pârâta a fost obligată și la plata

cheltuielilor de judecată către reclamanta B.M. și T.C.

Instanța de fond, însușindu-și

concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a reținut,

potrivit actului constitutiv al societății că fiecărui asociat ce a solicitat

retragerea din societate i se cuvine o sumă proporțională cu cota de

participare deținută în societate.

Cum pârâta, prin cererea

reconvențională, a solicitat excluderea din societate a celor doi asociați

reclamanți B.M. și T.C., în raport de manifestarea de voință a celor doi

asociați, în sensul retragerii din societate, instanța a reținut că aceasta

este neîntemeiată, dat fiind și faptul că societatea pârâtă nu a făcut dovada

că reclamanții ar desfășura activități comerciale concurențiale.

În ceea ce privește cererea de

intervenție a administratorului societății pârâte S.L., cu referire la anularea

actului adițional privind cesionarea părților sociale către reclamantă, s-a

reținut de asemenea, că intervenientul nu a administrat nici-o probă din care

să rezulte că nu s-ar fi achitat contravaloarea acestor acțiuni.

Împotriva sentinței de fond au

declarat apel reclamanții B.M., T.C. și intervenientul Z.V.T., criticând

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 164 din 10 mai

2005, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondate

apelurile.

Instanța de apel, analizând

criticile ce vizau greșita stabilire a activului societății și implicit

calculul greșit al contravalorii ce se cuvenea fiecărui asociat în raport de

cotele deținute, și a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză

contabilă, refăcut în apel, și a răspunsului la obiecțiunile părților, în mod

corect s-a stabilit atât valoarea acțiunilor societății, cât și a pasivului,

rezultatul fiind cel stabilit de către instanța de fond.

S-a mai reținut că deși apelanții au

contestat și acest din urmă raport de expertiză, prin obiecțiunile aduse nu au

justificat tehnic sau contabil ce norme, reguli sau acte financiar-contabile au

fost încălcate sau omise de către expert, aceștia susținând în mod generic că

li s-ar cuveni cel puțin 20 milioane lei pentru fiecare asociat din activul

net.

Împotriva deciziei din apel au

declarat recurs reclamanții B.M., T.C. și intervenientul Z.V.T., în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și au solicitat ca în fond,

după admiterea recursului, trimiterea cauzei instanței de apel pentru

efectuarea expertizelor contabile, auto, construcții și cadastrale complete

care să stabilească valoarea reală a drepturilor asociaților retrași.

Prima critică adusă deciziei din

apel vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 201 alin. (3) din Legea nr.

31/1990 și art. 15 din aceeași lege, în sensul că instanțele au interpretat în

mod subiectiv textele invocate, în favoarea administratorului societății,

valoarea activelor evaluate și a pasivului, rezultate din bilanț, fiind

stabilită în mod fictiv.

O altă critică susținută de

recurentă vizează respingerea cererii de a se efectua o nouă expertiză, în

condițiile în care expertul contabil nu era calificat să întocmească o

expertiză auto sau una în construcții.

Recurenții au susținut că, instanța

de fond și apel nu s-au pronunțat asupra cererilor de evaluare a bunurilor

indicate în facturile de cumpărare a mijloacelor fixe, limitându-se la a-și

însuși greșit concluziile unui raport de expertiză incomplet.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Declanșarea controlului judiciar în

calea de reformare a recursului presupune analiza motivelor de nelegalitate cu

care partea interesată investește instanța de control judiciar.

În speță, singurul motiv de nelegalitate

invocat de către recurenți este interpretarea greșită de către instanța de apel

a dispozițiilor art. 15 și art. 201 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

republicată, critică ce nu este dezvoltată, în sensul că recurenții nu indică

modul greșit în care instanța a interpretat sau încălcat dispozițiile legale

invocate.

Din dezvoltarea acestei critici,

rezultă în mod cert o analiză a raportului de expertiză efectuat în cauză,

raport ce a constituit o probă însușită și validată de instanța de fond și apel

potrivit dispozițiilor legale, cu respectarea drepturilor procesuale ale

părților.

Așadar, pe calea controlului

judiciar în recurs nu mai pot fi supuse analizei probatoriile administrate în

cauză sau interpretarea greșită a acestora.

Critica privind omisiunea instanței

de a se pronunța asupra unor cereri, cu referire tot la încheierea efectuată de

către expert, nu se susține, critica vizând temeinicia soluției pronunțate și

nicidecum motivul de recurs ce vizează în mod expres omisiunea instanțelor de a

cerceta cererile distincte în cadrul procesual stabilit.

De altfel, cererea de evaluare la

care se face referire a constituit una din obiecțiunile la raportul de

expertiză care, așa cum s-a arătat a fost însușit și validat în mod legal de

către instanțe.

Criticile privind evaluarea greșită

a activului societății, precum și la respingerea cererii reclamanților pentru

efectuarea unui nou raport de expertiză, vor fi înlăturate întrucât, vizează

probatoriile administrate în cauză și deci, temeinicia hotărârii pronunțate.

Așadar criticile formulate se

dovedesc a fi nefondate și cum din dezvoltarea lor nu rezultă nici alte motive

pentru a da posibilitate instanței de recurs să procedeze la încadrarea lor în

vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va da

eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții B.M. și T.C. și intervenientul Z.V.T., împotriva deciziei nr. 164

din 10 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 17 februarie 2006.