ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5091/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 99 din 05 ianuarie 2011 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București. La data de 20 ianuarie 2011 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București încuviințarea executării silite împotriva debitorului XXX I. Turcia. Prin încheierea din 11 aprilie 2011 Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Galați. Pentru a hotărâ astfel, instanța a reținut că, atâta timp cât creditorul a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza Orașului Galați, și nu de pe raza sectorului 3 din București, atunci, evident, că, față de dispozițiile art. 373 C. proc.

civ. instanța de executare, competentă a se pronunța pe cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Galați. Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul prevederilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pentru considerentele ce urmează: Dispozițiile art. 373 alin. (1) și (2), precum și dispozițiile art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ.

stipulează faptul că, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția Curții de Apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția Curții de Apel în care se află acestea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare instanța de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța de executare competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu, este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea respectiv cea de la sediul/domiciliul debitorului. Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite. Această prezumție fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei sector 3 București.

Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către creditor, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului. Cum în speță, domiciliul debitorului se află pe raza teritorială a Judecătoriei Galați, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei sector 3 București, urmează a se stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2011.