ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești la 22 decembrie 2011, D.A. a chemat în judecată pe D.D.,

Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi

obligată la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pentru

fiecare zi de întârziere în aplicarea Sentinței nr. 165/F/Cont din 28 iulie

2010, modificată prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 10/2001 a formulat notificare prin

executor judecătoresc, solicitând restituirea în natură sau acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul autoarei sale M.C.D., situat în

Drăgășani str.T.V.

În anul 2004 a primit

dispoziția emisă de Primarul Municipiului Drăgășani, prin care i s-a restituit

în natură suprafața de 189,65 mp., iar ulterior prin Dispoziția nr. 670/2006 a

fost restituit în natură și terenul de 125 mp., iar pentru construcția demolată

în suprafață de 78,57 mp. și teren de 65,35 mp. ocupat de blocul de locuințe

T2, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005.

Dosarul a fost

înaintat către A.N.R.P. la 7 iulie 2006.

A mai arătat că

cererea nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, iar în anul 2010

reclamantul a formulat acțiune de obligare la emiterea deciziei de despăgubiri.

Prin Hotărârea nr. 165/F-Cont/2010, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea,

însă recursul a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind obligată să emită

decizia de despăgubiri.

La data de 2 iunie

2011, a sesizat din nou Comisia Centrală în privința executării sentinței,

deoarece aceasta a întârziat în mod nejustificat soluționarea dosarului, însă

nu a primit niciun răspuns.

În drept, cererea

este întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea

contenciosului administrativ.

D.D., în calitate de

președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat

întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a

președintelui acestei comisii față de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

și art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin Sentința civilă

nr. 4/F-CC din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive formulată de D.D., în calitate de Președinte

al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A admis cererea

formulată de reclamantul D.A., în contradictoriu cu pârâta D.D. - Președinte al

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a aplicat pârâtei amenda

de 20% din salariul minim pe economie pe fiecare zi de întârziere, începând cu

data pronunțării sentinței până la executarea Sentinței nr. 165/2010 a Curții

de Apel Pitești, irevocabilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale

pasive nu este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 care prevăd că în cazul în care termenul nu este respectat,

se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate

o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Prin urmare, textul

se referă la conducătorul autorității, care, potrivit legii, este obligată să

încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un

alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

A mai reținut că nu

are relevanță faptul că numai comisia este cea care poate emite decizia privind

titlul de despăgubiri, de vreme ce legea nu se raportează la autoritate ci la

conducătorul acesteia, fără distincție după cum este sau nu vorba despre un

organ colegial.

Asupra fondului

cererii, Curtea de Apel a constatat că prin Sentința nr. 165/F-Cont din 28

iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, irevocabilă prin Decizia

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, nr. 1331 din 4 martie 2011, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a fost obligată să întocmească raportul de evaluare și să emită

decizia ce reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul situat în

Drăgășani, str. T.V.

A constatat instanța

de fond că sentința nu a fost executată integral de către autoritatea pârâtă,

astfel că reclamantul a formulat cerere de aplicare a dispozițiilor art. 24 din

Legea nr. 554/2004, împotriva Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor fiind pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, Sentința nr.

404 din 28 septembrie 2011, irevocabilă prin Decizia nr. 5091 din 1 noiembrie

2011, prin care cererea a fost respinsă ca prematură.

Față de această

situație, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține autoritatea de

lucru judecat a Sentinței nr. 404 din 28 septembrie 2011, în raport de

dispozițiile art. 1021 C. civ., în condițiile în care în cauza de față cererea

întemeiată pe art. 24 din Legea nr. 554/2004, este formulată împotriva altei

persoane decât cea chemată în judecată în Dosarul nr. 730/46/2011, iar pe de

altă parte, cauza prezentei cereri este diferită.

Prin urmare,

neexecutarea sentinței irevocabile, pronunțată de instanța de contencios

administrativ, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, atrage

aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul

obligării conducătorului autorității pârâte la o amendă de 20% din salariul

minim brut pe economie pe zi de întârziere.

S-a reținut, în

continuare, că prin Sentința nr. 165 din 28 iulie 2010, irevocabilă prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1331 din 4 martie 2011, s-a

dispus întocmirea raportului de evaluare și emiterea deciziei ce reprezintă

titlul de despăgubire, fiind cert că instanțele au avut în vedere parcurgerea

etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 147/2005.

S-a constatat că,

urmare a obiecțiunilor formulate de reclamant la raportul de evaluare, după

comunicarea acestuia de către expert, la 15 iulie 2011, nici până în prezent nu

au fost soluționate aceste obiecțiuni pentru a se stabili dacă valoarea pentru

care se va emite decizia privind titlul de despăgubire este cea determinată de

expert sau diferită.

S-a mai reținut că

deși în întâmpinarea formulată, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor a arătat că din datele furnizate de Secretariatul Comisiei

Centrale rezultă că dosarul reclamantului va fi introdus în următoarea ședință

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii

deciziei, așa cum s-a statuat prin Sentința nr. 165 din 28 iulie 2010 a Curți

de Apel Pitești, modificată prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011, nici până

în prezent nu s-a făcut dovada derulării procedurii, așa cum s-a susținut în

întâmpinare.

Demersurile realizate

de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea

convocării comisiei și întrunirii acesteia sunt de natură numai a demonstra

diligența depusă de Președintele Comisiei în vederea îndeplinirii atribuțiilor

prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, însă nu sunt de

natură a înlătura ipoteza art. 24 din Legea nr. 554/2004 și incidența acestui

text, deoarece o atare considerare ar determina posibilitatea unei tergiversări

in perpetuu a îndeplinirii obligațiilor legale pe considerentul că lipsește

cvorumul prevăzut de lege pentru constituirea comisiei.

Constatând că

atitudinea reclamantului (formularea obiecțiunilor) a avut consecințele

menționate în Sentința nr. 404 din 28 septembrie 2011, irevocabilă prin Decizia

nr. 5091 din 1 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și

observând diligența depusă de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor și prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea

de Apel a apreciat că se impune admiterea în parte a cererii și aplicarea unei

amenzi de 20% din salariul minim pe economie pârâtei pentru fiecare zi de

întârziere, începând cu pronunțarea sentinței, până la executarea Sentinței nr.

165/2010 a Curții de Apel Pitești irevocabilă prin Decizia nr. 1331 din 04

martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta D.D. - Președinte a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele

critici:

- Instanța de fond a

interpretat în mod greșit dispozițiile art. 13 din Legea nr. 247/2005

coroborate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Se susține că această

Comisie este un organism colectiv care adoptă hotărâri cu majoritatea celor

prezenți, astfel că pentru aceste hotărâri nu poate fi făcut răspunzător

președintele Comisiei care are doar responsabilitatea votului său, fără a avea

prerogative de constrângere asupra celorlalți membri, care nu au raporturi de

subordonare față de președinte.

Susține recurenta că

în cel mai rău caz, se poate aplica sancțiunea amenzii Comisiei în întregul său

și nu președintelui acesteia.

- Cu privire la punerea

în executare a Sentinței civile nr. 165/2010 a Curții de Apel București se

menționează că nu s-a avut niciodată intenția de a tergiversa soluționarea

dosarului de despăgubire al reclamantului, însă nu se pot ignora prevederile

legale în vigoare care stabilesc procedura administrativă ce trebuie urmată în

vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Intimatul-reclamant a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

susținând, în esență, că hotărârea recurată este temeinică și legală,

răspunzând criticilor aduse de recurentă.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, dar și de în temeiul art.

304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este întemeiat, însă pentru

motivele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește

critica potrivit căreia, în esență, președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi ținut răspunzător, în cauza de față,

pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, din moment ce acesta nu are o

poziție supraordonată asupra celorlalți membri ai comisiei, neavând prerogative

de constrângere, instanța de recurs constată că este invocată o premisă falsă,

iar concluzia prezentată este greșită.

Din înscrisurile ce

se află la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost admis recursul declarat de D.A. împotriva Sentinței nr. 165/2010

a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

modificată această sentință, fiind obligată pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare și să emită

decizia ce reprezintă titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgășani

str. T.V., fiind menținute dispozițiile referitoare la admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.

Din dispozițiile

Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.R.P., Cap.IV - Atribuții

specifice departamentelor din subordinea directă a președintelui autorității,

rezultă că președintele A.N.R.P. este și președintele Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, având, totodată, la dispoziție, în subordine

directă, un compartiment de lucru la nivel de direcție, care asigură

secretariatul acestei comisii, astfel încât răspunderea președintelui este

deplină în ceea ce privește organizarea și finalizarea activității Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare

„în cazul în care termenul (de executare a hotărârii judecătorești) nu este

respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz,

persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim pe economie pe zi de

întârziere”.

Conform dispozițiilor

legale menționate, Înalta Curte reține că poate fi aplicată președintelui

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sancțiunea amenzii în cazul

în care se constată nerespectarea termenului prevăzut la art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, respectiv de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii, pentru neexecutarea hotărârii definitive și irevocabile pronunțată

de instanța de contencios administrativ prin care, în urma admiterii acțiunii,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită

titlul de despăgubire.

De altfel, în acest

sens, este și jurisprudența Înaltei Curți, secția contencios administrativ și

fiscal, exemplu în acest sens fiind Deciziile nr. 883/2011, nr. 806/2012.

Prin urmare, în mod

corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive

constatându-se că recurentei, în calitate de președinte al Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor i se poate aplica amenda prevăzută de

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt nefondate

criticile formulate sub acest aspect, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Oricum, în cauză,

astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu au fost depuse

dovezi din care să rezulte că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor a organizat corespunzător activitatea comisiei în ceea ce

privește derularea procedurii administrative finalizată prin emiterea titlului

de despăgubire, iar membrii comisiei ar fi votat împotriva propunerilor

respective, pentru a fi necesară departajarea culpei președintelui comisiei în

raport cu ceilalți membri, așa cum a susținut recurenta.

În raport de

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., în cauza de față, în mod

corect, instanța de fond a reținut că recurenta nu a dovedit că au fost puse în

executare hotărârile judecătorești citate, întâmpinarea depusă nefiind însoțită

de înscrisurile doveditoare.

Cum prin Decizia nr.

1331 din 4 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a obligat Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare și să emită

decizia ce reprezintă titlul de despăgubire în favoarea reclamantului-intimat

și întrucât recurenta nu a luat măsurile care se impuneau pentru executarea

acestei hotărâri judecătorești în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune ca după expirarea acestui termen,

începând cu 4 aprilie 2011 și până la data executării efective a acestei

decizii, să fie calculată amenda prevăzută de art. 24 alin. (2), aplicată

conducătorului autorității publice, respectiv recurentei-pârâte.

În consecință, față

de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2),

coroborat cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul, va modifica sentința atacată în sensul că amenda va fi calculată

începând cu data de 4 aprilie 2011 până la data executării efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.D. - Președinte a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 4/F-CC din 27 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința în

sensul că amenda va fi calculată începând cu data de 4 aprilie 2011, până la

data executării efective.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AS