ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1114/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la 22 decembrie 2011, D.A. a chemat în judecată pe D.D., Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a fi obligată la plata unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pentru fiecare zi de întârziere în aplicarea Sentinței nr. 165/F/Cont din 28 iulie 2010, modificată prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în baza Legii nr. 10/2001 a formulat notificare prin executor judecătoresc, solicitând restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul autoarei sale M.C.D., situat în Drăgășani str.T.V.

În anul 2004 a primit dispoziția emisă de Primarul Municipiului Drăgășani, prin care i s-a restituit în natură suprafața de 189,65 mp., iar ulterior prin Dispoziția nr. 670/2006 a fost restituit în natură și terenul de 125 mp., iar pentru construcția demolată în suprafață de 78,57 mp. și teren de 65,35 mp. ocupat de blocul de locuințe T2, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Dosarul a fost înaintat către A.N.R.P. la 7 iulie 2006. A mai arătat că cererea nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, iar în anul 2010 reclamantul a formulat acțiune de obligare la emiterea deciziei de despăgubiri. Prin Hotărârea nr. 165/F-Cont/2010, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea, însă recursul a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind obligată să emită decizia de despăgubiri.

La data de 2 iunie 2011, a sesizat din nou Comisia Centrală în privința executării sentinței, deoarece aceasta a întârziat în mod nejustificat soluționarea dosarului, însă nu a primit niciun răspuns. În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ. D.D., în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui acestei comisii față de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. (1) lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Prin Sentința civilă nr. 4/F-CC din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Pitești a respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A admis cererea formulată de reclamantul D.A., în contradictoriu cu pârâta D.D. - Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a aplicat pârâtei amenda de 20% din salariul minim pe economie pe fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței până la executarea Sentinței nr. 165/2010 a Curții de Apel Pitești, irevocabilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Prin urmare, textul se referă la conducătorul autorității, care, potrivit legii, este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative. A mai reținut că nu are relevanță faptul că numai comisia este cea care poate emite decizia privind titlul de despăgubiri, de vreme ce legea nu se raportează la autoritate ci la conducătorul acesteia, fără distincție după cum este sau nu vorba despre un organ colegial.

Asupra fondului cererii, Curtea de Apel a constatat că prin Sentința nr. 165/F-Cont din 28 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 1331 din 4 martie 2011, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să întocmească raportul de evaluare și să emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgășani, str. T.V. A constatat instanța de fond că sentința nu a fost executată integral de către autoritatea pârâtă, astfel că reclamantul a formulat cerere de aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, împotriva Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor fiind pronunțată de către Curtea de Apel Pitești, Sentința nr. 404 din 28 septembrie 2011, irevocabilă prin Decizia nr. 5091 din 1 noiembrie 2011, prin care cererea a fost respinsă ca prematură.

Față de această situație, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 404 din 28 septembrie 2011, în raport de dispozițiile art. 1021 C. civ., în condițiile în care în cauza de față cererea întemeiată pe art. 24 din Legea nr. 554/2004, este formulată împotriva altei persoane decât cea chemată în judecată în Dosarul nr. 730/46/2011, iar pe de altă parte, cauza prezentei cereri este diferită. Prin urmare, neexecutarea sentinței irevocabile, pronunțată de instanța de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, atrage aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul obligării conducătorului autorității pârâte la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

S-a reținut, în continuare, că prin Sentința nr. 165 din 28 iulie 2010, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1331 din 4 martie 2011, s-a dispus întocmirea raportului de evaluare și emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, fiind cert că instanțele au avut în vedere parcurgerea etapelor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 147/2005. S-a constatat că, urmare a obiecțiunilor formulate de reclamant la raportul de evaluare, după comunicarea acestuia de către expert, la 15 iulie 2011, nici până în prezent nu au fost soluționate aceste obiecțiuni pentru a se stabili dacă valoarea pentru care se va emite decizia privind titlul de despăgubire este cea determinată de expert sau diferită.

S-a mai reținut că deși în întâmpinarea formulată, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că din datele furnizate de Secretariatul Comisiei Centrale rezultă că dosarul reclamantului va fi introdus în următoarea ședință a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei, așa cum s-a statuat prin Sentința nr. 165 din 28 iulie 2010 a Curți de Apel Pitești, modificată prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011, nici până în prezent nu s-a făcut dovada derulării procedurii, așa cum s-a susținut în întâmpinare.

Demersurile realizate de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea convocării comisiei și întrunirii acesteia sunt de natură numai a demonstra diligența depusă de Președintele Comisiei în vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, însă nu sunt de natură a înlătura ipoteza art. 24 din Legea nr. 554/2004 și incidența acestui text, deoarece o atare considerare ar determina posibilitatea unei tergiversări in perpetuu a îndeplinirii obligațiilor legale pe considerentul că lipsește cvorumul prevăzut de lege pentru constituirea comisiei.

Constatând că atitudinea reclamantului (formularea obiecțiunilor) a avut consecințele menționate în Sentința nr. 404 din 28 septembrie 2011, irevocabilă prin Decizia nr. 5091 din 1 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și observând diligența depusă de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a apreciat că se impune admiterea în parte a cererii și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie pârâtei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu pronunțarea sentinței, până la executarea Sentinței nr. 165/2010 a Curții de Apel Pitești irevocabilă prin Decizia nr. 1331 din 04 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.D. - Președinte a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici: - Instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 13 din Legea nr. 247/2005 coroborate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Se susține că această Comisie este un organism colectiv care adoptă hotărâri cu majoritatea celor prezenți, astfel că pentru aceste hotărâri nu poate fi făcut răspunzător președintele Comisiei care are doar responsabilitatea votului său, fără a avea prerogative de constrângere asupra celorlalți membri, care nu au raporturi de subordonare față de președinte.

Susține recurenta că în cel mai rău caz, se poate aplica sancțiunea amenzii Comisiei în întregul său și nu președintelui acesteia. - Cu privire la punerea în executare a Sentinței civile nr. 165/2010 a Curții de Apel București se menționează că nu s-a avut niciodată intenția de a tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire al reclamantului, însă nu se pot ignora prevederile legale în vigoare care stabilesc procedura administrativă ce trebuie urmată în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că hotărârea recurată este temeinică și legală, răspunzând criticilor aduse de recurentă.

3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, dar și de în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este întemeiat, însă pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. În ceea ce privește critica potrivit căreia, în esență, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate fi ținut răspunzător, în cauza de față, pentru neexecutarea hotărârii judecătorești, din moment ce acesta nu are o poziție supraordonată asupra celorlalți membri ai comisiei, neavând prerogative de constrângere, instanța de recurs constată că este invocată o premisă falsă, iar concluzia prezentată este greșită. Din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul declarat de D.A.

împotriva Sentinței nr. 165/2010 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost modificată această sentință, fiind obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare și să emită decizia ce reprezintă titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgășani str. T.V., fiind menținute dispozițiile referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. Din dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a A.N.R.P., Cap.IV - Atribuții specifice departamentelor din subordinea directă a președintelui autorității, rezultă că președintele A.N.R.P.

este și președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, având, totodată, la dispoziție, în subordine directă, un compartiment de lucru la nivel de direcție, care asigură secretariatul acestei comisii, astfel încât răspunderea președintelui este deplină în ceea ce privește organizarea și finalizarea activității Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare „în cazul în care termenul (de executare a hotărârii judecătorești) nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere”.

Conform dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte reține că poate fi aplicată președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sancțiunea amenzii în cazul în care se constată nerespectarea termenului prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, pentru neexecutarea hotărârii definitive și irevocabile pronunțată de instanța de contencios administrativ prin care, în urma admiterii acțiunii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită titlul de despăgubire. De altfel, în acest sens, este și jurisprudența Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, exemplu în acest sens fiind Deciziile nr. 883/2011, nr. 806/2012.

Prin urmare, în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive constatându-se că recurentei, în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor i se poate aplica amenda prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că sunt nefondate criticile formulate sub acest aspect, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Oricum, în cauză, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a organizat corespunzător activitatea comisiei în ceea ce privește derularea procedurii administrative finalizată prin emiterea titlului de despăgubire, iar membrii comisiei ar fi votat împotriva propunerilor respective, pentru a fi necesară departajarea culpei președintelui comisiei în raport cu ceilalți membri, așa cum a susținut recurenta.

În raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., în cauza de față, în mod corect, instanța de fond a reținut că recurenta nu a dovedit că au fost puse în executare hotărârile judecătorești citate, întâmpinarea depusă nefiind însoțită de înscrisurile doveditoare.

Cum prin Decizia nr. 1331 din 4 martie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare și să emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire în favoarea reclamantului-intimat și întrucât recurenta nu a luat măsurile care se impuneau pentru executarea acestei hotărâri judecătorești în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune ca după expirarea acestui termen, începând cu 4 aprilie 2011 și până la data executării efective a acestei decizii, să fie calculată amenda prevăzută de art. 24 alin. (2), aplicată conducătorului autorității publice, respectiv recurentei-pârâte.

În consecință, față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că amenda va fi calculată începând cu data de 4 aprilie 2011 până la data executării efective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.D. - Președinte a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 4/F-CC din 27 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința în sensul că amenda va fi calculată începând cu data de 4 aprilie 2011, până la data executării efective. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012. Procesat de GGC - AS