ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1331/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.Prima instanță

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, D.A. a

solicitat obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății

(A.N.R.P.) să întocmească raportul de evaluare și să-l înainteze Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei privind

acordarea titlului de despăgubiri; și obligarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia de acordare a titlului de

despăgubiri.

În motivare s-a susținut că

dispoziția de restituire în natură nr. 1973 din 20 octombrie 2004 și dispoziția

nr. 670 din 20 iunie 2006 privind restituirea în natură și propunerea de

acordare a despăgubirilor pentru construcțiile demolate în suprafață de 78,57 mp

și pentru terenul în suprafață de 65,35 mp, emise de autoritățile locale, au

fost înaintate A.N.R.P., fiind înregistrate sub nr. 003868 din 7 iulie 2006,

iar prin adresa nr. 718526/2007, AN.R.P. i-a comunicat reclamantului că dosarul

va fi soluționat în mod aleatoriu, acesta nefiind încă selectat pentru

întocmirea raportului de evaluare.

b) Întâmpinările formulate în cauză

La 20 iulie 2010, Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-a susținut că dosarul

reclamantului a fost analizat cu privire la legalitatea respingerii cererii de

restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 380 mp și

construcții în suprafață de 114,20 mp situate în municipiul Drăgășani, ocazie

cu care s-a constatat că reclamantul, a declarat că stăpânește suprafața de 150

mp, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 51883/1990; ca prin

dispoziția nr. 1973/2004 s-a dispus restituirea în natură a terenului în

suprafață de 189,65 mp, că prin raportul nr. 12411/2006 s-a menționat că a fost

identificată o suprafață de 125 mp care mai poate fi restituită în natură; și

că prin dispoziția nr. 670/2006 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru

imobilul construcții demolat în suprafață de 78,57 mp și teren în suprafață de

65,35 mp, fără a se ține cont de cei 150 mp pe care reclamantul îi avea deja în

posesie.

Având în vedere aceste neclarități

ale situației juridice a imobilelor, a precizat pârâta, prin adresa nr. 20949/CC

din 9 iunie 2010 a fost solicitată Primăriei municipiului Drăgășani

justificarea acordării de despăgubiri pentru suprafața de teren de 65,35 mp în

condițiile în care acesta avea deja în posesie suprafața de 150 mp.

La 22 iulie 2010 Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, solicitând

respingerea cererii fața de aceasta, pe motiv că ea nu are capacitate

procesuală pasivă, deoarece aceasta nu are atribuția de a soluționa cererea de

acordare a despăgubirilor, ci doar de a asigura organizarea și funcționarea

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

c) Sentința și considerentele primei

instanțe

Prin sentința nr. 165/F-CONT din 28

iulie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea formulată de

reclamantul D.A., împotriva pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este fondată deoarece

potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005, A.N.R.P. nu are

atribuții legate de verificarea dosarelor de restituire și acordare a

despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv. In consecință, A.N.R.P. nu are

calitate procesuală pasivă în acest litigiu.

Pe fond, Curtea de apel a apreciat

că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (4) din Legea nr. 247/2005,

Comisia Centrală are sarcina de a verifica legalitatea deciziilor de respingere

a restituirii în natură a imobilelor.

În speță, Comisia Centrală a

observat existența unor inadvertențe în legătură cu restituirea în natura a

unei părți din teren, având în vedere că, potrivit actelor depuse, reclamantul

deține o suprafață de 150 mp, că a fost identificată posibilitatea restituirii

în natură a suprafeței de 125 mp și ca, în plus, a fost făcută propunerea de

acordare a despăgubirilor pentru 65,35 mp, cu toate că suprafața totală a

terenului de care a fost lipsit reclamantul a fost de 380 mp.

În aceste condiții, decizia Comisiei

Centrale de a solicita informații de la Primăria Municipiului Drăgășani în legătură cu aceste inadvertențe, este temeinică și legală,

fiind conformă cu datele din dosar și cu textul de lege arătat mai sus.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul D.A.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs, s-a susținut

că prin dispoziția de restituire nr. 1973/2004 i s-a restituit în natură o

suprafață de 189,65 mp, iar prin dispoziția nr. 670/2006 s-a restituit

suprafața de 125 mp, iar pentru diferența de 65.35 mp teren și pentru 78.57 mp

construcții s-a propus acordarea de despăgubiri.

A precizat recurentul că, în raport

de probele cauzei, refuzul de a se întocmi raportul de evaluare și a se emite

decizia pentru despăgubiri sunt nefondate.

b) Întâmpinarea formulată în cauză

Pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului.

În motivarea întâmpinării s-a

susținut că situația de fapt a fost lămurită, însă potrivit procedurii

reglementate de O.U.G. nr. 81/2007 și deciziei nr. 2915 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarele se soluționează în ordinea înregistrării.

c) Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs, acțiunea reclamantului, situația de fapt existentă în cauză și

legislația aplicabilă, reține:

Situația de fapt

Prin dispoziția nr. 1973 din 20

octombrie 2004 , Primarul Municipiului Drăgășani a dispus restituirea

suprafeței de 189,65 mp teren situat în Drăgășani, învecinat la N – V – domeniu public, E – C. și M., S – C.A.

Prin dispoziția nr. 679 din 20 iunie

2006 s-a restituit reclamantului D.A. suprafața de 125 mp situată în Drăgășani,

cu învecinări: N – Alee bl.T.2, V – trotuar, S și E – domeniu public; s-a

propus acordarea de despăgubiri pentru o suprafață de teren de 65,35 mp și

construcții demolate în suprafață de 78,57 mp.

Prin Decretul de expropriere nr. 388/1979

s-a expropriat de la autoarea reclamantului suprafața de 380 mp teren.

Legislația aplicabilă:

Constituția României art. 11 alin.

(1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință

obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”

Constituția României art. 11 alin.

(2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul

intern”.

Constituția României art. 20 alin.

(2) „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la

drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile

interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în

care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.

Legea nr. 247/2005, Titlul VII

Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” .

Art. 16. alin.

(6)

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori

desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de

evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Art. 16. alin.

(7)

În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea

dosarului spre reevaluare.

Din examinarea situației de fapt

probată în cauză rezultă că instanța de fond și-a însușit întocmai punctul de

vedere al autorității pârâte, fără a observa și analiza actele cauzei.

În acțiune, reclamanta a arătat că

prin notificare a solicitat restituirea în natură și acordarea de despăgubiri

pentru un teren în suprafață de 380 mp.

Prin notificare (fila 12 dosar fond)

s-a solicitat această suprafață de 380 mp.

Primarul, la emiterea dispozițiilor,

a avut în vedere suprafața de 380 mp teren, dovedit cu actele depuse.

Ca urmare a restituirii în natură a

suprafeței de teren de 189,65 mp și 125 mp, a rămas o suprafață de 65,35 mp –

imposibil de restituit în natură, adică atât cât s-a propus prin dispoziția

Primarului.

În ceea ce privește construcțiile, reclamantul

a apreciat că acestea au avut o suprafață de 114,20 mp, iar prin dispoziție s-a

propus acordarea de despăgubiri pentru o suprafață mai mică, de 78,57 mp.,

necontestată de către reclamant.

În aceste condiții nu existau motive

justificate pentru a tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire.

Înalta Curte arată că,

analiza legislației

relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un

termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa unui

termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, precizăm

că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de

Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin.

(2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor

internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care

România este parte.

România a ratificat

Convenția Europeană a Drepturilor

Omului p

rin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în

fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și

dispoziția Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției.

În baza aceluiași temei constituțional,

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în

sistemul român de drept.

În cauza de față,

judecătorul național trebuia să observe că omisiunea legiuitorului de a prevedea

un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea

art. 6 din

Convenția

Europeană a Drepturilor Omului

, privind procesul

echitabil și potrivit celor explicate în precedent, să facă aplicarea

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului .

În jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea

procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere

evidentă art. 6 din

Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

În raport de data depunerii notificării

și jurisprudența Curții de la Strasbourg Înalta Curte reține că a avut o

încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un

termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii.

c) Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele

acestei decizii, Înalta Curte ,în baza art. 312 C. proc. civ., va admite

recursul declarat de D.A., va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va

admite în parte acțiunea; va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare și să emită decizia ce

reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgășani, și va

menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.A.

împotriva sentinței nr. 165/F-CONT din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul că admite în parte acțiunea.

Obligă pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare și să

emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul situat în

Drăgășani.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 martie 2011.