ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7795/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7795/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față;
Prin Încheierea civilă nr. 10060/CC/2011 din
10 august 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisă excepția
necompetenței teritoriale a acestei instanțe în soluționarea cererii formulată
de petentul M.D.I., executor bancar în cadrul Corpului Executorilor Bancari al
P. B. România S.A., având ca obiect încuviințarea executării silite, în
favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a hotărî
astfel, această instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 373
1
C. proc. civ., încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de
la domiciliul debitorului, aceasta fiind Judecătoria Sectorului 3 București.
Prin încheierea din
29 august 2011 pronunțată în camera de consiliu de către Judecătoria Sectorului
3 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei
Sectorului 3 București și în consecință:
A declinat competența
de soluționare a cauzei privind pe creditorul P.B. România S.A. cu sediul în
București, în contradictoriu cu debitorul T.F. cu domiciliu în București, în
favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
A constatat
intervenit conflictul negativ de competență și în consecință a înaintat dosarul
Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului
negativ de competență.
În considerentele sentinței,
Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că, atâta timp cât creditorul a
cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza orașului
Cluj-Napoca, și nu de pe raza sectorului 3, este evident că față de
dispozițiile art. 373 C. proc. civ., instanța de executare competentă a se
pronunța asupra cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria
Cluj-Napoca.
Cu privire la
conflictul negativ de competență în a cărui judecată a fost legal sesizată în
baza art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte
constată următoarele:
În raport de obiectul
cererii deduse judecății, norma de competență aplicabilă în speță este cea
cuprinsă în art. 373
1
alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului
menționat "... executorul judecătoresc va solicita încuviințarea
executării de către instanța de executare ...".
Calificarea instanței
de executare este făcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca
fiind "judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă
legea nu prevede altfel".
Rezultă că locul
executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de
executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a
cererilor de încuviințare.
Or, acest criteriu
are în vedere locul unde se realizează efectiv executarea, în cazul urmăririi
bunurilor locul executării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în
cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori terțului
poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).
În speță, în absența
indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra
cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi locul debitorului.
În aceste condiții,
urmează a se reține că judecătoria de la locul domiciliului debitorului este
instanța de executare, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 03 noiembrie 2011.