ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7399/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față; Prin cererea înregistrată la data de 27 iulie 2011, pe rolul Judecătoriei Sibiu, M.D.I.-executor bancar în cadrul Corpului executorilor bancari al P.B.R. SA a solicitat ca, prin încheiere, în camera de consiliu, să se încuviințeze începerea executării silite în favoarea creditoarei P.B.R. SA cu sediul în București, Șoseaua N.T., și împotriva debitoarei S.M.

cu domiciliul în București, str. F pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului executoriu - contract de credit nr. X. Prin Sentința civilă nr. 2813/cc din 3 august 2011 Judecătoria Sibiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu și a declinat cererea în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, cu următoarea motivare: Soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite se face potrivit dispozițiilor privitoare la procedurile necontencioase, astfel încât potrivit art. 334 C. proc. civ., instanța are obligația de a-și verifica competența din oficiu. Potrivit art. 373 1 C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanța de executare care, potrivit art. 373 alin. (2), este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În prezenta cauză, creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului S.M. cu domiciliul în București, str. F. Cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, deși domiciliul debitorului, deci și bunurile acestuia, se află în localitatea București, sector 3, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei sectorului 3 București. Drept consecință, cauza a fost declinată și înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr. 30859/301/2011. Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 26 august 2011, Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Constatând intervenit conflictul negativ de competență a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu următoarea motivare: Potrivit dispozițiilor art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, adică, față de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel. În cazul executării silite imobiliare sau mobiliare, aceasta înseamnă instanța în a cărei rază teritorială se află bunurile supuse urmăririi. În nici un caz nu se poate susține că între instanța în a cărei circumscripție se află bunurile și instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate.

Orice persoană fizică sau juridică care își are domiciliul/sediul în sectorul 3 poate să aibă bunuri imobile, dar chiar și mobile pe teritoriul altor sectoare sau al altor localități. Dacă se va constata că debitorul nu are bunuri pe raza orașului Sibiu nu are relevanță în materie de competență, ci pe fond (dacă se consideră necesară dovedirea existenței în concret a bunurilor). Dar, atâta timp cât creditorul a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza orașului Sibiu și nu de pe raza sectorului 3, atunci, evident, că față de dispozițiile art. 373 C. proc. civ. instanța de executare, competentă a se pronunța pe cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria Sibiu.

Judecătoria sectorului 3 nu poate încuviința executarea silită decât în circumscripția sa, respectiv în sectorul 3, ceea ce în speță ar presupune schimbarea obiectului cererii de chemare in judecată. Creditorul a solicitat executarea silită asupra bunurilor aflate în Sibiu, iar instanța ar încuviința executarea silită asupra bunurilor aflate în sectorul 3. Instanța a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ., întrucât în materia încuviințării executării silite există norme speciale de competență, respectiv art. 373 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 158 C. proc. civ., art. 334 C. proc. civ. și art. 373 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sibiu, constatând ivit conflictul negativ de competență, dosarul fiind înaintat Î.C.C.J.

în vederea pronunțării regulatorului de competență. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 30859/301/2011, la data de 12 septembrie 2011. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două judecătorii, care nu se găsesc în circumscripția aceleeași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru considerentele ce succed: Prin cererea de încuviințare a executării silite, ce formează obiectul prezentei cauze, formulată de petentul Corpul Executorilor Bancari al P.B.R.

SA - prin executor bancar M.D.I., creditoarea P.B.R. SA a solicitat încuviințarea executării silite a obligației de plată a debitoarei S.M. prin toate formele de executare silită prevăzute de lege, pentru recuperarea creanței certă, lichidă și exigibilă în sumă de 10,433.72 RON la data de 11 februarie 2010, sumă ce va fi actualizată. Având în vedere că s-a cerut încuviințarea executării silite prin toate formele de executare prevăzute de lege, sintagma "judecătoria în circumscripția căreia se face executarea", astfel cum este definită instanța de executare în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța domiciliului debitorului.

Din moment ce, în raport de dispozițiile art. 373 1 alin. (1) C. proc. civ., creditorul își poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul competenței materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condițiile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la instanța în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului, nu are nici un suport legal. În cauză, cererea de executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta, potrivit art. 11 din Ordinul ministrului justiției nr. 2628/C/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul țării, astfel încât, încuviințarea executării silite trebuia analizată de prima instanță sesizată, respectiv Judecătoria Sibiu.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost înaintată și înregistrată la Judecătoria Sibiu, în mod corect instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul negativ de competență a constatat că voința creditoarei a fost de a se încuviința executarea silită în circumscripția Judecătoriei Sibiu și nu în circumscripția Judecătoriei sector 3 București. Drept consecință, Înalta Curte va stabili competenta teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul P.B.R. SA în contradictoriu cu pârâta S.M. în favoarea Judecătoriei Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2011.