ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7399/2011

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra conflictului negativ de

competență de față;

Prin cererea

înregistrată la data de 27 iulie 2011, pe rolul Judecătoriei Sibiu,

M.D.I.-executor bancar în cadrul Corpului executorilor bancari al P.B.R. SA a

solicitat ca, prin încheiere, în camera de consiliu, să se încuviințeze

începerea executării silite în favoarea creditoarei P.B.R. SA cu sediul în

București, Șoseaua N.T., și împotriva debitoarei S.M. cu domiciliul în

București, str. F pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor titlului

executoriu - contract de credit nr. X.

Prin Sentința civilă nr. 2813/cc din 3 august

2011 Judecătoria Sibiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Sibiu și a declinat cererea în favoarea Judecătoriei

sectorului 3 București, cu următoarea motivare:

Soluționarea

cererilor de încuviințare a executării silite se face potrivit dispozițiilor

privitoare la procedurile necontencioase, astfel încât potrivit art. 334 C.

proc. civ., instanța are obligația de a-și verifica competența din oficiu.

Potrivit art. 373

1

C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de

instanța de executare care, potrivit art. 373 alin. (2), este judecătoria în

circumscripția căreia se va face executarea.

În prezenta cauză,

creditoarea a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului S.M. cu

domiciliul în București, str. F.

Cererea de

încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Sibiu, deși domiciliul debitorului, deci și bunurile acestuia, se află în

localitatea București, sector 3, localitate aflată în circumscripția

Judecătoriei sectorului 3 București.

Drept consecință,

cauza a fost declinată și înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3

București sub nr. 30859/301/2011.

Prin încheierea de

ședință din camera de consiliu din data de 26 august 2011, Judecătoria

sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență, cu

următoarea motivare:

Potrivit

dispozițiilor art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., soluționarea

cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de

executare, adică, față de dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.,

judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor

în care legea nu dispune altfel. În cazul executării silite imobiliare sau mobiliare,

aceasta înseamnă instanța în a cărei rază teritorială se află bunurile supuse

urmăririi. În nici un caz nu se poate susține că între instanța în a cărei

circumscripție se află bunurile și instanța în a cărei circumscripție se află

domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate. Orice persoană fizică

sau juridică care își are domiciliul/sediul în sectorul 3 poate să aibă bunuri

imobile, dar chiar și mobile pe teritoriul altor sectoare sau al altor

localități. Dacă se va constata că debitorul nu are bunuri pe raza orașului

Sibiu nu are relevanță în materie de competență, ci pe fond (dacă se consideră

necesară dovedirea existenței în concret a bunurilor). Dar, atâta timp cât

creditorul a cerut încuviințarea executării silite asupra bunurilor de pe raza

orașului Sibiu și nu de pe raza sectorului 3, atunci, evident, că față de

dispozițiile art. 373 C. proc. civ. instanța de executare, competentă a se

pronunța pe cererea de încuviințare a executării silite, este Judecătoria

Sibiu.

Judecătoria sectorului

3 nu poate încuviința executarea silită decât în circumscripția sa, respectiv

în sectorul 3, ceea ce în speță ar presupune schimbarea obiectului cererii de

chemare in judecată. Creditorul a solicitat executarea silită asupra bunurilor

aflate în Sibiu, iar instanța ar încuviința executarea silită asupra bunurilor

aflate în sectorul 3.

Instanța a apreciat

că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ., întrucât în

materia încuviințării executării silite există norme speciale de competență,

respectiv art. 373 C. proc. civ.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 158 C. proc. civ., art. 334 C. proc.

civ. și art. 373 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sibiu, constatând

ivit conflictul negativ de competență, dosarul fiind înaintat Î.C.C.J. în

vederea pronunțării regulatorului de competență.

Dosarul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub

nr. 30859/301/2011, la data de 12 septembrie 2011.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două judecătorii, care nu se găsesc în circumscripția

aceleeași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu,

pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de

încuviințare a executării silite, ce formează obiectul prezentei cauze,

formulată de petentul Corpul Executorilor Bancari al P.B.R. SA - prin executor

bancar M.D.I., creditoarea P.B.R. SA a solicitat încuviințarea executării

silite a obligației de plată a debitoarei S.M. prin toate formele de executare

silită prevăzute de lege, pentru recuperarea creanței certă, lichidă și

exigibilă în sumă de 10,433.72 RON la data de 11 februarie 2010, sumă ce va fi

actualizată.

Având în vedere că

s-a cerut încuviințarea executării silite prin toate formele de executare

prevăzute de lege, sintagma "judecătoria în circumscripția căreia se face

executarea", astfel cum este definită instanța de executare în art. 373

alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi înțeleasă, doar în baza unei prezumții

simple, ca fiind instanța domiciliului debitorului.

Din moment ce, în

raport de dispozițiile art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ., creditorul

își poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul

competenței materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în

condițiile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la

instanța în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului, nu are nici un

suport legal.

În cauză, cererea de

executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta, potrivit

art. 11 din Ordinul ministrului justiției nr. 2628/C/1999 pentru aprobarea

Statutului Corpului executorilor bancari, își exercită atribuțiile pe întreg

teritoriul țării, astfel încât, încuviințarea executării silite trebuia

analizată de prima instanță sesizată, respectiv Judecătoria Sibiu.

Cum cererea de

încuviințare a executării silite a fost înaintată și înregistrată la

Judecătoria Sibiu, în mod corect instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul

negativ de competență a constatat că voința creditoarei a fost de a se

încuviința executarea silită în circumscripția Judecătoriei Sibiu și nu în

circumscripția Judecătoriei sector 3 București.

Drept consecință,

Înalta Curte va stabili competenta teritorială de soluționare a cererii de

încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul P.B.R. SA în contradictoriu cu

pârâta S.M. în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 octombrie 2011.