ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1380/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin încheierea

civilă nr. 5058 din 16 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș a

fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe în

soluționarea cererii formulată de petentul M.D.I., executor bancar în cadrul

C.E.B.P.B.R. SA, având ca obiect încuviințarea executării silite, în favoarea

Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a hotărî

astfel, această instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 373

1

C. proc. civ., încuviințarea executării silite se dispune de către instanța de

la domiciliul debitorului, aceasta fiind Judecătoria sectorului 3 București.

Prin sentința civilă

nr. 316 din 9 ianuarie 2012 pronunțată în camera de consiliu de către

Judecătoria sectorului 3 București, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București și în consecință:

A declinat competența

de soluționare a cauzei privind pe creditorul P.B.R. SA cu sediul în București,

în contradictoriu cu debitorul D.I. cu domiciliu în București, în favoarea

Judecătoriei Târgu Mureș.

A constatat

intervenit conflictul negativ de competență și în consecință a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

În considerentele

sentinței, Judecătoria sectorului 3 București a reținut că, atâta timp cât

creditorul a cerut expres încuviințarea executării silite asupra bunurilor de

pe raza localității Târgu Mureș, și nu de pe raza sectorului 3, este evident că

față de dispozițiile art. 373 C. proc. civ., instanța de executare competentă a

se pronunța asupra cererii de încuviințare a executării silite este Judecătoria

Târgu Mureș.

Cu privire la

conflictul negativ de competență în a cărui judecată a fost legal sesizată, în

baza art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

constată următoarele:

În raport de obiectul

cererii deduse judecății, norma de competență aplicabilă în speță este cea

cuprinsă în art. 373

1

alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit textului menționat

„..executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către

instanța de executare..".

Calificarea instanței

de executare este tăcută de legiuitor în art. 373 alin. (2) C. proc. civ. ca

fiind Judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu

prevede altfel".

Rezultă că locul

executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de

executare, instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare și a

cererilor de încuviințare.

Or, acest criteriu

are în vedere locul unde se realizează efectiv executarea, în cazul urmăririi

bunurilor locul executării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în

cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori terțului

poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

În speță, în absența

indicării de către creditor a locului unde se află bunurile debitorului asupra

cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi locul debitorului.

În aceste condiții,

urmează a se reține că judecătoria de la locul domiciliului debitorului este

instanța de executare, respectiv Judecătoria sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2012.