ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2017

Decizia nr. 1102/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, la data de 7 aprilie 2017, B.E.J., B. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contract de credit/garanție personală/ipotecă mobiliară/imobiliară și accesorii din 29 aprilie 2010, până la concurența sumei de 12.416,36 lei, ca urmare a cererii de executare silita formulată de creditoarea SC A. SA împotriva debitorului C. În drept, a invocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 2772/2017 din 13 aprilie 2017, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a decimat competența privind soluționarea cererii către Judecătoria Galați.

În motivare, instanța a reținut că, potrivit mențiunilor din titlu executoriu, sediul debitorului este în orașul Galați, astfel încât, conform dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., este competentă Judecătoria Galați, în a cărei circumscripție își are sediul debitorul. Prin sentința civilă nr. 532/2017 din 24 mai 2017, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la momentul sesizării organului de executare - 5 aprilie 2017, domiciliul debitorului, așa cum rezultă din verificările efectuate în baza de date Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, era în municipiul București, aflat în circumscripția Judecătoriei sectorului 5 București.

Așadar, nu domiciliul debitorului de la data încheierii contractului de credit are relevanță pentru stabilirea competenței instanței, ci domiciliul de Ia data declanșării procedurii de executare, prin înregistrarea de către creditor Ia sediul executorului judecătoresc a cererii de executare. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. ( 1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: La data de 5 aprilie 2017, creditoarea SC A. SA a înregistrat la B.E.J., B., cererea de executare silită împotriva debitorului C. , în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 29 aprilie 2010, ce a fost înaintată Judecătoriei sectorului 5 București, de către executorul judecătoresc, la data de 7 aprilie 2017, solicitându-se încuviințarea executării silite.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., republicat „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului." Alin. (3) prevede că „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (...)." În speță, din actele și lucrările dosarului, respectiv cererea de executare silită și actul adițional din data de 19 iunie 2012 (încheiat la contractul de credit din 29 aprilie 2010), rezultă că debitorul C. domiciliază în București, sector 5. Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul creditorului se află în sectorul 5 din Municipiul București, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea SC A. SA, în contradictoriu cu debitorul C., petent fiind B.E.J., B., având ca obiect „încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2017.