ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2017

Decizia nr. 550/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București, la data de 16,01.2017, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. a înaintat spre încuviințarea executării silite titlul executoriu reprezentat de contract de credit nr. 0415723 din data de 10.05.2010.

La termenul de judecata din 19.01.2017, instanța a invocat din oficiu excepjia necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 2 București.

În soluționarea excepției invocate, instanța a reținut că potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este instanța care pronunță încuviințarea executării, iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare esîe judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum sediul debitorului se află în Cluj Napoca, instanța de executare competentă să soluționeze prezenta cerere este cea în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Cluj Napoca.

Procedând la verificarea competenței sale, la termenul de judecată din data de 21.02.2017 Judecătoria Cluj Napoca a constatat că nu ar fi competentă teritorial să soluționeze cauza și a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială.

Judecătoria a reținut că, prin cererea de executare silită ce face obiectul cauzei, creditoarea C. SA, prevalându-se de existența unui titlu executoriu constând în contractul de card de credit nr. 0415723 din data de 10.05.2010, solicită încuviințarea executării silite împotriva debitorului B., pentru recuperarea sumei de 3.272,8 lei, ce se va actualiza până la încasarea integrală a debitului și a cheltuielilor de executare.

Însă, atât tîmp cât, la data sesizării organului de executare, debitorul B. nu beneficia de un drept de ședere în România, după cum rezultă din conținutul adresei emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări, Serviciul pentru Imigrări al Județului Cluj, s-a apreciat că este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, judecătorie ce are în circumscripția de jurisdicție sediul creditoarei C. SA: București, ..., sector 2, a constatat ivit conflictului negativ de competență reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 666 alin. (1)-(2) C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite este o acțiune în justiție care trebuie introdusă la instanța de executare și, în condițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.: „Instanța de executare esie judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.

Aceasta este și situația în speță, unde din dosarul Judecătoriei Cluj Napoca, rezultă că debitorul cetățean turc B. nu are drept de ședere în România și deci nu are în mod legal adresă de reședință sau domiciliu în țară.

Astfel că, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul creditorului, respectiv sediul C. SA București, în sector 2.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 2 București

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.