ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1915/2017

HOTĂRÂRE

24.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1915/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22 august 2017, petentui BEJ A. a solicitat, ia cererea creditoarei S.C. B. S.A., încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de emitere a cardului x din 27 decembrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 5818 din II septembrie 2017, Judecătoria Sectondui 5 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. În motivarea soluției, s-a reținut că instanța de executare este, potrivit art. 651 C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

S-a reținut că, întrucât domiciliul debitoarei la data începerii executării silite era, potrivit bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, în orașul Mangalia, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulate în cauză este Judecătoria Mangalia.

Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Mangalia, prin decizia nr. 2513 din 17 octombrie 2017, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul, debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Judecătoria Mangalia a reținut că deși în urma demersurilor efectuate, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 5 București, s-a constatat că debitoarea C. are domiciliul în Mangalia, jud. Constanța, având în vedere că în cuprinsul contractului a cărui executare silită se solicită, debitoarea a indicat și o adresă de contact în București, str. Tutunari, competentă să judece cauza este judecătoria de la domiciliul reclamantei, respectiv Judecătoria Sectorului 5 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în haza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22 august 2017, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei C., la cererea creditoarei S.C. B. S.A., în toate formele admise de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de emitere card încheiat la data de 21 decembrie 2013 cu S.C. B. S.A.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Potrivit alin. (1) al aceluiași art. 651, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită Înalta Curte nu a fost generat de raportarea la norme de competență diferite, întrucât ambele instanțe care s-au dezînvestit reciproc au considerat că sunt aplicabile prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ci a fost determinat de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o noțiunii de domiciliu în soluționarea unei cereri de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de un contract de emitere a cârdului de credit.

Așadar, chestiunea juridică care interesează în cauză este aceea de interpretare a noțiunii de domiciliu, pentru a se stabili dacă adresa de contact pe care debitoarea a indicat-o în cuprinsul contractului a cărui executare silită se solicită poate determina instanța competentă teritorial să judece cauza.

Noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., care prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Totodată, art. 91 prevede, la alin. (1), că "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate".

În cauză, nu s-a contestat că debitoarea C. are domiciliul în Mangalia, fapt ce rezultă din fișa de evidență a Direcției pentru Evidența Populației și Administrarea Bazelor de Date .

În cuprinsul contractului de emitere a cârdului de credit, debitoarea a indicat, însă, pe lângă domiciliul din cartea de identitate, și o adresă unde poate fi contactată, situată în București, sector 5.

Această împrejurare pune în discuție incidența art. 97 C. civ., cu denumirea marginală "Domiciliul ales", potrivit căruia "(1) Părțile unui act juridic pot să aleagă un domiciliu în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act (2) Alegerea domiciliului nu se prezumă, ci trebuie făcută în scris".

Intenția legiuitorului la emiterea normei citate anterior a fost aceea ca un alt loc decât acela în care o persoană fizică "își are principala așezare, conform mențiunilor din cartea de identitate, să fie asimilat domiciliului în sensul art. 87 și 91 C. civ. și să producă toate efectele juridice pe care legea !e recunoaște acestuia din urmă, ca element de identificare a persoanei fizice, în ipoteza descrisă de legiuitor și dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a normei.

Pentru ca norma să fie aplicabilă, nu este suficientă menționarea în actul juridic a unui alt loc decât locuința relevată de cartea de identitate, ci este necesar să rezulte în mod neechivoc intenția părților de a desemna locul menționat drept domiciliu, în vederea exercitării drepturilor sau a executării obligațiilor născute din acel act.

Or, în caiiză, completarea de către debitoare în contractul tip atât a rubricii referitoare la "domiciliu", corespunzător căiții de identitate, dar și a rubricii intitulate "adresă de contact", relevă scopul indicării unei simple adrese poștale unde debitoarea putea fi contactată, tară intenția certă ca exercitarea drepturilor sau executarea obligațiilor născute din contract să fie legate de acei loc, și nu de domiciliul reflectat de cartea de identitate, menționat ca atare.

În acest context, art. 97 C. civ. nu este aplicabil, astfel încât domiciliul vizat de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. coincide în speță cu domiciliul menționat în cartea de identitate, situat în municipiul Mangalia, iar competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Mangalia.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și art. 648 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Mangalia.