ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3786/2007

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109 din 1 februarie 2006, Tribunalul Buzău a respins ca prematur introdusă contestația formulată de reclamantul P.A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea adresată Primăriei Buzău la 15 septembrie 2005, reclamantul a solicitat retrocedarea în natură a suprafeței de 732 mp teren, situată în Buzău, expropriată prin Decretul nr. 367/1979. Prin adresa nr. 14712 din luna noiembrie 2005, Primăria a comunicat reclamantului că cererea a fost respinsă ca tardivă. Pârâta nu a respectat dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru că nu a emis dispoziție, iar adresa comunicată reclamantului nu poate constitui decizie sau dispoziție.

Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 139 din 21 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Curtea de apel a constatat că, la termenul din 21 iunie 2006, pârâtul Municipiul Buzău a depus la dosar dispoziția nr. 291, emisă la 19 iunie 2006, prin care s-a respins restituirea în natură a imobilului, motivat de faptul că cererea de restituire nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) după republicarea legii. Reclamantul are posibilitatea să atace dispoziția în instanță în termen de 30 de zile, motiv pentru care contestația a rămas fără obiect. Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în mod greșit, curtea de apel a constatat că cererea de chemare în judecată este prematur introdusă. La termenul din 21 iunie 2006 a fost în imposibilitate de a se prezenta la curtea de apel, aspect despre care instanța a fost informată. Continuarea judecății apelului era justificată de faptul că a existat o multitudine de cauze soluționate necorespunzător de organele administrative. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare. În cauză, reclamantul a solicitat direct în instanță restituirea în natură a terenului expropriat.

Pe parcursul derulării procedurii judiciare, primarul municipiului Buzău a emis dispoziția nr. 291 din 19 iunie 2006, prin care a respins notificarea reclamantului ca tardiv introdusă. În această situație, în mod corect a constatat instanța de apel că reclamantul are la îndemână calea contestației împotriva dispoziției de respingere a notificării. Posibilitatea pe care instanțele o au, în interpretarea și aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, de a soluționa în mod direct cererea de restituire operează doar în situația în care unitatea notificată nu a emis o dispoziție anterior chemării în judecată și nici pe parcursul procedurii judiciare. Soluția este justificată de faptul că întârzierile nerezonabile în soluționarea notificărilor, combinate cu o conduită culpabilă din partea unității notificate echivalează cu un refuz de restituire.

În cauză, însă, așa cum s-a arătat, unitatea notificată a soluționat notificarea, iar, potrivit certificatului emis de Tribunalul Buzău, recurentul a contestat dispoziția emisă de primar în soluționarea notificării. Posibilitatea contestării dispoziției în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, a existat chiar dacă reclamantul nu a fost prezent în instanță, după ce dispoziția a fost depusă la dosar, deoarece, potrivit textului de lege invocat, dreptul de a contesta dispoziția trebuie exercitat în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. La termenul din 21 iunie 2006, reclamantul nu a fost prezent în fața instanței de apel, iar nota telefonică prin care acesta solicita acordarea unui nou termen, față de accidentul vascular suferit în drum spre instanță este depusă la dosar după sfârșitul dezbaterilor.

Față de cele mai sus expuse, se va constata că recursul declarat de reclamant nu este fondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 139 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2007.