ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3786/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3786/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând
asupra recursului civil de față;
Din
examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 109 din 1 februarie 2006, Tribunalul Buzău a respins ca prematur
introdusă contestația formulată de reclamantul P.A., în contradictoriu cu
pârâtul Municipiul Buzău.
Pentru a
hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea adresată Primăriei Buzău
la 15 septembrie 2005, reclamantul a solicitat retrocedarea în natură a
suprafeței de 732 mp teren, situată în Buzău, expropriată prin Decretul nr.
367/1979.
Prin adresa
nr. 14712 din luna noiembrie 2005, Primăria a comunicat reclamantului că
cererea a fost respinsă ca tardivă.
Pârâta nu a
respectat dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru că nu a
emis dispoziție, iar adresa comunicată reclamantului nu poate constitui decizie
sau dispoziție.
Apelul declarat
de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 139 din 21 iunie 2006,
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Curtea de
apel a constatat că, la termenul din 21 iunie 2006, pârâtul Municipiul Buzău a
depus la dosar dispoziția nr. 291, emisă la 19 iunie 2006, prin care s-a
respins restituirea în natură a imobilului, motivat de faptul că cererea de
restituire nu a fost depusă în termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) după republicarea legii.
Reclamantul
are posibilitatea să atace dispoziția în instanță în termen de 30 de zile,
motiv pentru care contestația a rămas fără obiect.
Împotriva
acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamantul.
Invocând
dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în mod
greșit, curtea de apel a constatat că cererea de chemare în judecată este
prematur introdusă. La termenul din 21 iunie 2006 a fost în imposibilitate de a
se prezenta la curtea de apel, aspect despre care instanța a fost informată.
Continuarea
judecății apelului era justificată de faptul că a existat o multitudine de
cauze soluționate necorespunzător de organele administrative.
Criticile
formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În cauză,
reclamantul a solicitat direct în instanță restituirea în natură a terenului
expropriat.
Pe parcursul
derulării procedurii judiciare, primarul municipiului Buzău a emis dispoziția
nr. 291 din 19 iunie 2006, prin care a respins notificarea reclamantului ca
tardiv introdusă.
În această
situație, în mod corect a constatat instanța de apel că reclamantul are la
îndemână calea contestației împotriva dispoziției de respingere a notificării.
Posibilitatea
pe care instanțele o au, în interpretarea și aplicarea art. 26 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001, republicată, de a soluționa în mod direct cererea de
restituire operează doar în situația în care unitatea notificată nu a emis o
dispoziție anterior chemării în judecată și nici pe parcursul procedurii
judiciare. Soluția este justificată de faptul că întârzierile nerezonabile în
soluționarea notificărilor, combinate cu o conduită culpabilă din partea
unității notificate echivalează cu un refuz de restituire.
În cauză,
însă, așa cum s-a arătat, unitatea notificată a soluționat notificarea, iar,
potrivit certificatului emis de Tribunalul Buzău, recurentul a contestat
dispoziția emisă de primar în soluționarea notificării.
Posibilitatea
contestării dispoziției în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
republicată, a existat chiar dacă reclamantul nu a fost prezent în instanță,
după ce dispoziția a fost depusă la dosar, deoarece, potrivit textului de lege
invocat, dreptul de a contesta dispoziția trebuie exercitat în termen de 30 de
zile de la data comunicării acesteia.
La termenul
din 21 iunie 2006, reclamantul nu a fost prezent în fața instanței de apel, iar
nota telefonică prin care acesta solicita acordarea unui nou termen, față de
accidentul vascular suferit în drum spre instanță este depusă la dosar după
sfârșitul dezbaterilor.
Față de cele
mai sus expuse, se va constata că recursul declarat de reclamant nu este fondat
și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva deciziei nr. 139 din 21 iunie
2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10
mai 2007.