ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2677/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2677/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I - Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data
de 10 decembrie 2007, doamna A.E., A.S.L. și domnul A.C.M. în calitate de
părți, respectiv reclamanți-recurenți în cauza ce a format obiectul dosarului
nr. 2413 /33/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au formulat
contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3786 pronunțată în cauza de
Î.C.C.J. la data de 21 noiembrie 2007 în soluționarea recursurilor formulate de
reclamanții A.C.M., A.E. și A.S.L. și de pârâta
SC T.C. SA CLUJ-NAPOCA și intervenientul B.M.
Contestatorii și-au întemeiat contestația în anulare pe
dispozițiile art. 318 C. proc. civ. arătând că dezlegarea dată de instanța de
recurs este rezultatul unei greșeli materiale comise de instanță cu ocazia verificării
condițiilor privind excepția lipsei de semnătură invocată cu referire la
apelurile declarate de pârâtă și intervenient cât și în ce privește modul de
calcul al termenelor procedurale socotite zile pline.
Potrivit contestatorilor, instanța de recurs a omis totodată
să cerceteze motivele de modificare sau, casare invocate prin cererea de
recurs, iar soluția adoptată pe fond în sensul admiterii concomitente a cererii
reconvenționale și a cererii de intervenție în interes propriu se înscrie de asemeni
în noțiunea de greșeală materială deoarece cele două cereri se exclud reciproc.
Față de motivele invocate, contestatorii solicită anularea
deciziei atacate și reluarea judecății recursurilor.
II - Înalta Curte verificând decizia ce face obiectul
prezentei contestații în anulare în raport de motivele de anulare invocate,
constată următoarele:
- Prin decizia nr. 3786 din 21 noiembrie 2007, Înalta
Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții
A.C.M., A.E. și A.S.L. împotriva
deciziei nr. 140 din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat; a admis recursul declarat de pârâta
SC T.C. SA CLUJ-NAPOCA și intervenientul B.M. împotriva aceleiași
decizii pe care a modificat-o în sensul admiterii apelurilor formulate de
pârâtă și intervenienți împotriva sentinței fondului; a schimbat sentința
fondului în sensul că a respins acțiunea principală formulată de reclamanți și
a admis cererea reconvențională și cererile de intervenție și în consecință a
constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 33310/1998
intervenit între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și A.V.; a constatat
nulitatea absolută a contractului de antrepriză nr. 2/1993 intervenit între
pârâta SC T.C. SA și A.V., privitor la spațiu în litigiu; a constatat că
beneficiarii lucrării executate de pârâtă sunt intervenienții
B.M.G. și
B.I.M.; a respins excepția lipsei calității procesual
pasive a pârâților CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA
, și
MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA și a intervenienților; a obligat pe reclamanți la
14.275.6 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
Referitor la recursul declarat de reclamanți instanța a
reținut ca nefondate criticile aduse deciziei instanței de apel, critici vizând
respingerea excepției nulității declarației de apel și respingerea
neregularității de declarare și motivarea apelurilor formulate de societatea
pârâtă și intervenienți.
În acest sens, instanța de recurs constată că apelanții au
fost în această cale de atac în litisconsorțiu procesual activ și au formulat o
singură declarație comună de apel înregistrată la 10 februarie 2006, înainte de
data comunicării hotărârii de fond, apelul fiind astfel declarat în termen
legal.
Cât privește semnarea apelului, se reține că acesta a fost
semnat de apărătorul ales care i-a asistat în toate fazele anterioare, mandatul
acestuia fiind ratificat prin depunerea la dosar a delegațiilor avocațiale ce atestă
împuternicirea pentru a redacta și susține apelul.
Referitor la depunerea motivelor de apel, instanța de
recurs a confirmat ca legală dezlegarea dată pe această chestiune procedurală
de către instanța de apel, respectiv faptul că motivele de apel depuse la 28
aprilie 2006 de SC T.C. SA sunt identice cu motivele de apel depuse de intervenienți
la 18 mai 2006 fiind respectate dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
Revenind la motivele contestației în anulare,
contestatorii susțin că dezlegarea dată de instanța de recurs mai sus menționată
este rezultatul unei greșeli materiale.
Or, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., noțiunea
de greșeală materială are în vedere numai confundarea unor elemente materiale
importante în legătură cu aspectele formale ale judecății, erori care să nu
impună o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor și aceasta
deoarece contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare
și nu de reformare.
Modul în care instanța de recurs a făcut aplicarea
dispozițiilor legale referitoare la declararea apelului și a celor care reglementează
depunerea motivelor de apel până cel târziu la prima zi de înfățișare,
reprezintă o chestiune de judecată de aplicare a legii la situația de fapt
rezultă din probele administrate, și nu se înscrie în noțiunea de greșeală
materială avută în vedere de art. 318 C. proc. civ.
Cât privește neexaminarea vreunui motiv de recurs,
contestatorii nu indică în mod expres, motivul de recurs care nu a fost
verificat de instanța, distinct de faptul că, așa cum s-a arătat, la pct.1 din
aceste considerente, atât excepția tardivității apelurilor și a nulității
declarației de apel au fost analizate de instanța de recurs cu referire
explicită la toate apărările și susținerile recurenților invocate în
dezvoltarea criticilor.
În sfârșit, contradicția pe care o invocă contestatorii cu
referire la soluția adoptată de instanța de recurs, pe cererea reconvențională
și cererile de intervenție, atunci când evocând fondul admite atât cererea reconvențională
formulată de pârâtă cât și cererile de intervenție, nu se încadrează, nici
chiar formal în noțiunea de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318
C. proc. civ., întrucât legiuitorul nu a avut în vedere ca pe calea
contestației în anulare să se admită recursul la recurs, soluție spre care tind
contestatorii prin criticile formulate.
Pentru considerentele mai sus înfățișate Înalta Curte va
respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A.C.M.,
A.E. și A.S.L. împotriva deciziei nr. 3786 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.