ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2677/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I - Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 10 decembrie 2007, doamna A.E., A.S.L. și domnul A.C.M. în calitate de părți, respectiv reclamanți-recurenți în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 2413 /33/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3786 pronunțată în cauza de Î.C.C.J. la data de 21 noiembrie 2007 în soluționarea recursurilor formulate de reclamanții A.C.M., A.E. și A.S.L. și de pârâta SC T.C. SA CLUJ-NAPOCA și intervenientul B.M. Contestatorii și-au întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. arătând că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale comise de instanță cu ocazia verificării condițiilor privind excepția lipsei de semnătură invocată cu referire la apelurile declarate de pârâtă și intervenient cât și în ce privește modul de calcul al termenelor procedurale socotite zile pline. Potrivit contestatorilor, instanța de recurs a omis totodată să cerceteze motivele de modificare sau, casare invocate prin cererea de recurs, iar soluția adoptată pe fond în sensul admiterii concomitente a cererii reconvenționale și a cererii de intervenție în interes propriu se înscrie de asemeni în noțiunea de greșeală materială deoarece cele două cereri se exclud reciproc.

Față de motivele invocate, contestatorii solicită anularea deciziei atacate și reluarea judecății recursurilor. II - Înalta Curte verificând decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare în raport de motivele de anulare invocate, constată următoarele: 1. - Prin decizia nr. 3786 din 21 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții A.C.M., A.E. și A.S.L. împotriva deciziei nr. 140 din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat; a admis recursul declarat de pârâta SC T.C. SA CLUJ-NAPOCA și intervenientul B.M.

împotriva aceleiași decizii pe care a modificat-o în sensul admiterii apelurilor formulate de pârâtă și intervenienți împotriva sentinței fondului; a schimbat sentința fondului în sensul că a respins acțiunea principală formulată de reclamanți și a admis cererea reconvențională și cererile de intervenție și în consecință a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 33310/1998 intervenit între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și A.V.; a constatat nulitatea absolută a contractului de antrepriză nr. 2/1993 intervenit între pârâta SC T.C. SA și A.V., privitor la spațiu în litigiu; a constatat că beneficiarii lucrării executate de pârâtă sunt intervenienții B.M.G. și B.I.M.; a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA , și MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA și a intervenienților; a obligat pe reclamanți la 14.275.6 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

Referitor la recursul declarat de reclamanți instanța a reținut ca nefondate criticile aduse deciziei instanței de apel, critici vizând respingerea excepției nulității declarației de apel și respingerea neregularității de declarare și motivarea apelurilor formulate de societatea pârâtă și intervenienți. În acest sens, instanța de recurs constată că apelanții au fost în această cale de atac în litisconsorțiu procesual activ și au formulat o singură declarație comună de apel înregistrată la 10 februarie 2006, înainte de data comunicării hotărârii de fond, apelul fiind astfel declarat în termen legal. Cât privește semnarea apelului, se reține că acesta a fost semnat de apărătorul ales care i-a asistat în toate fazele anterioare, mandatul acestuia fiind ratificat prin depunerea la dosar a delegațiilor avocațiale ce atestă împuternicirea pentru a redacta și susține apelul.

Referitor la depunerea motivelor de apel, instanța de recurs a confirmat ca legală dezlegarea dată pe această chestiune procedurală de către instanța de apel, respectiv faptul că motivele de apel depuse la 28 aprilie 2006 de SC T.C. SA sunt identice cu motivele de apel depuse de intervenienți la 18 mai 2006 fiind respectate dispozițiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ. 2. Revenind la motivele contestației în anulare, contestatorii susțin că dezlegarea dată de instanța de recurs mai sus menționată este rezultatul unei greșeli materiale. Or, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., noțiunea de greșeală materială are în vedere numai confundarea unor elemente materiale importante în legătură cu aspectele formale ale judecății, erori care să nu impună o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor și aceasta deoarece contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare și nu de reformare.

Modul în care instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la declararea apelului și a celor care reglementează depunerea motivelor de apel până cel târziu la prima zi de înfățișare, reprezintă o chestiune de judecată de aplicare a legii la situația de fapt rezultă din probele administrate, și nu se înscrie în noțiunea de greșeală materială avută în vedere de art. 318 C. proc. civ. Cât privește neexaminarea vreunui motiv de recurs, contestatorii nu indică în mod expres, motivul de recurs care nu a fost verificat de instanța, distinct de faptul că, așa cum s-a arătat, la pct.1 din aceste considerente, atât excepția tardivității apelurilor și a nulității declarației de apel au fost analizate de instanța de recurs cu referire explicită la toate apărările și susținerile recurenților invocate în dezvoltarea criticilor.

În sfârșit, contradicția pe care o invocă contestatorii cu referire la soluția adoptată de instanța de recurs, pe cererea reconvențională și cererile de intervenție, atunci când evocând fondul admite atât cererea reconvențională formulată de pârâtă cât și cererile de intervenție, nu se încadrează, nici chiar formal în noțiunea de greșeală materială, în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât legiuitorul nu a avut în vedere ca pe calea contestației în anulare să se admită recursul la recurs, soluție spre care tind contestatorii prin criticile formulate. Pentru considerentele mai sus înfățișate Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A.C.M., A.E. și A.S.L. împotriva deciziei nr. 3786 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2009.