ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 11687 din 14 octombrie 2004, Tribunalul București a admis cererea reclamantei S.D.C. SRL din Republica Moldova formulată în contradictoriu cu SC M.P.I. SRL București având ca obiect recunoașterea și încuviințarea în România a hotărârii din 22 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Economică din Republica Moldova. Sentința menționată a fost confirmată de Curtea de Apel București, care prin decizia nr. 607/2005 a respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC M.P.I. SRL București și de Înalta Curte de Casație și Justiție care a respins, ca nefondat, recursul aceleiași pârâte pronunțând decizia nr. 1819 din 24 mai 2006 în dosarul nr. 13250/1/2005 (nr. vechi 3218/2005).

Pârâta SC M.P.I. SRL București prin lichidatorul judiciar SC I.S.D.G.C. SRL a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1819 din 24 mai 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în argumentarea cărora s-a invocat omisiunea de a se cerceta toate motivele de recurs, înscrisurile și probele administrate, ceea ce în opinia contestatoarei a dus la o soluție greșită. După analiza motivului invocat de contestatoare, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația în anulare. Prin decizia nr. 1022 din 7 martie 2007, Înalta Curte a reținut că nu se constată nicio omisiune în analiza motivelor de recurs și că eventualele greșeli de judecată nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.

Împotriva aceleiași decizii nr. 1819/2006, pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost formulată și cerere de revizuire pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins-o prin decizia nr. 2107 din 31 mai 2007 constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocate de revizuienta pârâtă SC M.P.I. SRL București. Împotriva deciziei nr. 1022/2007 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. 8843/1/2006, a formulat contestație în anulare pârâta SC M.P.I. SRL prin care în temeiul art. 318 și 320 alin. (3) C. proc.

civ., a solicitat casarea deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a tuturor deciziilor care o preced pentru motivul că toate instanțele începând cu Tribunalul București, secția a VI-a comercială, au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 105/1992, întrucât nu au avut în vedere faptul că instanța de la Chișinău Republica Moldova a încălcat dispozițiile art. 212 C. proc. civ., al Republicii Moldova. Contestatoarea a analizat considerentele deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare împotriva deciziei nr. 1819/2006 pronunțată de aceeași instanță în recurs și a ajuns la concluzia că nu au fost analizate motivele de recurs, motivele contestației în anulare formulată în dosarul nr. 8843/1/2006, concluziile scrise și notele scrise depuse în sprijinul susținerilor sale.

Potrivit contestatoarei, nu au fost analizate corect motivele contestației în anulare prin care s-a invocat art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ca fiind încălcat de instanța de recurs precum și de instanțele anterioare, încălcare ce a dus la neanalizarea materialului probator și la pronunțarea unei soluții, care nu reflectă realitatea. A mai fost invocată în sprijinul susținerilor contestatoarei și citarea greșită a art. 320 C. proc. civ., pentru respingerea primei contestații în anulare precum și faptul că nu a fost formulată contestația în anulare prin lichidator judiciar cum greșit s-a reținut prin decizia nr. 1022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra contestației în anulare Înalta Curte va reține: 1.Față de temeiul legal invocat, art. 318 C. proc.

civ., este evident că s-a promovat o contestație în anulare specială ceea ce impune mai întâi analiza condițiilor de admisibilitate pentru motivarea și susținerea acestei căi extraordinare de atac, de retractare. Art. 318 C. proc. civ., prevede că: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”. Din cuprinsul prevederilor mai sus redate rezultă că sunt două condiții de admisibilitate a acestei contestații: - hotărârea să fie pronunțată în recurs; - contestatorul să-și sprijine contestația în anulare pe unul din motivele arătate expres și limitativ de art. 318 C. proc.

civ.; - În speță, se constată că prin contestația în anulare a fost atacată decizia nr. 1022/2007 pronunțată în soluționarea altei contestații în anulare pe care a formulat-o aceeași parte împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs. Prin urmare, prima condiție de admisibilitate cerută de art. 318 C. proc. civ., nu este îndeplinită întrucât textul precizează in terminis că pot constitui obiect al contestației în anulare speciale numai deciziile pronunțate în urma exercitării controlului judiciar pe calea recursului. - Cea de-a doua condiție decurge cu necesitate din cea dintâi întrucât ambele teze „dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale” și omisiunea din greșeală de a cerceta „vreunul din motivele de modificare sau casare” se referă la judecarea recursului.

În cazul de față așa cum s-a arătat mai sus a fost atacată decizia pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulată de aceeași parte. 2. Contestația în anulare specială nu este un mijloc de reformare a altei decizii pronunțată în contestația în anulare și nici a deciziei pronunțată în recurs întrucât procedural sunt stabilite condiții speciale de promovare a acesteia prin care se urmărește numai retractarea hotărârii a cărei anulare se cere prin promovarea acestei căi extraordinare de atac fără să se pună la îndemâna părților un mijloc de a ajunge pe cale ocolită la rejudecarea contestației în anulare anterior respinse sau a recursului împotriva căreia a fost îndreptată prima contestație în anulare.

Sub acest aspect se poate observa din motivarea contestației în anulare, că s-au criticat considerentele deciziei pronunțată în contestația în anulare precedentă, iar pe cale de consecință toate hotărârile anterior pronunțate cu citarea unor texte din Legea nr. 105/1992 cât și din codul de procedură al Republicii Moldova cerându-se în final o reanalizare a probelor într-o nouă judecată în fond.

Pe lângă faptul că motivarea deciziei pronunțată în contestația în anulare precedentă, pe care contestatorul o consideră neconvingătoare și greșită prin faptul neexaminării înscrisurilor aflate la dosar sau a interpretării greșite a probelor, excede cazurilor limitativ și expres prevăzute pentru formularea contestației în anulare specială, dezvoltarea în continuare a criticilor pe chestiuni de fond și de interpretare a unor dispoziții legale demonstrează că se urmărește prin contestația în anulare rejudecarea fondului și nu înlăturarea omisiunilor în cercetarea motivelor de modificare sau de casare și respectiv a greșelilor materiale.

3. Prin reiterarea criticilor din contestația precedentă și a celor din căile de atac precedente, ordinare și extraordinare, contestatorul a dat contestației în anulare caracter devolutiv fără să observe că se află într-o cale de atac extraordinară, de retractare care poate fi îndreptată împotriva hotărârilor judecărești irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal. Altfel spus, în cadrul contestației în anulare, nu se judecă acțiunea ca atare și nu se examinează temeinicia susținerilor părților cu privire la drepturile lor subiective, ci se verifică dacă judecata recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau a unei omisiuni în cercetarea motivelor de casare.

Așa cum s-a arătat mai sus această situație nu se regăsește în speță întrucât contestația în anulare a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată într-o contestație în anulare precedentă, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. 5. Inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare trebuie privită și prin prisma art. 321 C. proc. civ., potrivit căruia „Nu se poate face o nouă contestație pentru motive care au existat la data celei dintâi”. În acest sens este de reținut faptul că în speță contestatorul a înțeles să „reactiveze”, în totalitate motivele contestației în anulare precedente. Aceasta demonstrează alături de criticile invocate, că se reiterează aceleași motive care au existat la data celei dintâi și că formularea unei astfel de cereri intră în sfera abuzului procedural pe care legiuitorul a voit să-l înlăture prin introducerea articolului mai sus citat.

Față de cele ce preced, nu s-a mai dat eficiență susținerii potrivit căreia societatea contestatoare nu a stat în instanța precedentă prin lichidator judiciar, chestiune în fața căreia persoana fizică prezentă în acest proces trebuia să demonstreze în condițiile în care societatea este în procedura de insolvență, că i-a fost recunoscut dreptul de administrare și reprezentare. Din acest punct de vedere nu pot fi aduse critici pentru că s-a reținut în precedent faptul că SC M.P.I. SRL stă în instanță prin lichidatorul judiciar. În consecință, contestația în anulare va fi respinsă conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC M.P.I. SRL BUCUREȘTI prin lichidator judiciar SC I.S.D.G.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sectia comercială, în dosar nr. 8843/1/2006, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2007.