ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4136/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 11687 din

14 octombrie 2004, Tribunalul București a admis cererea reclamantei S.D.C. SRL din

Republica Moldova formulată în contradictoriu cu SC M.P.I. SRL București având

ca obiect recunoașterea și încuviințarea în România a hotărârii din 22 decembrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Economică din Republica Moldova.

Sentința menționată a fost

confirmată de Curtea de Apel București, care prin decizia nr. 607/2005 a

respins, ca nefondat, apelul pârâtei SC M.P.I. SRL București și de Înalta Curte

de Casație și Justiție care a respins, ca nefondat, recursul aceleiași pârâte

pronunțând decizia nr. 1819 din 24 mai 2006 în dosarul nr. 13250/1/2005 (nr. vechi

3218/2005).

Pârâta SC M.P.I. SRL

București prin lichidatorul judiciar SC I.S.D.G.C. SRL a formulat contestație

în anulare împotriva deciziei nr. 1819 din 24 mai 2006 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., în

argumentarea cărora s-a invocat omisiunea de a se cerceta toate motivele de

recurs, înscrisurile și probele administrate, ceea ce în opinia contestatoarei

a dus la o soluție greșită.

După analiza motivului

invocat de contestatoare, Înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația în

anulare. Prin decizia nr. 1022 din 7 martie 2007, Înalta Curte a reținut că nu

se constată nicio omisiune în analiza motivelor de recurs și că eventualele

greșeli de judecată nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.

Împotriva aceleiași decizii nr.

1819/2006, pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost formulată

și cerere de revizuire pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins-o

prin decizia nr. 2107 din 31 mai 2007 constatând că nu sunt îndeplinite

cerințele art. 322 pct. 2 C. proc. civ., invocate de revizuienta pârâtă SC M.P.I.

SRL București.

Împotriva deciziei nr. 1022/2007

pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. 8843/1/2006, a formulat contestație

în anulare pârâta SC M.P.I. SRL prin care în temeiul art. 318 și 320 alin. (3) C.

proc. civ., a solicitat casarea  deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție și a tuturor deciziilor care o preced

pentru motivul că toate instanțele începând cu Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 105/1992, întrucât nu

au avut în vedere faptul că instanța de la Chișinău Republica Moldova a

încălcat dispozițiile art. 212 C. proc. civ., al Republicii Moldova.

Contestatoarea a analizat

considerentele deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 prin care Înalta Curte de

Casație și Justiție a respins contestația în anulare împotriva deciziei nr. 1819/2006

pronunțată de aceeași instanță în recurs și a ajuns la concluzia că nu au fost

analizate motivele de recurs, motivele contestației în anulare formulată în dosarul

nr. 8843/1/2006, concluziile scrise și notele scrise depuse în sprijinul

susținerilor sale.

Potrivit contestatoarei, nu

au fost analizate corect motivele contestației în anulare prin care s-a invocat

art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ca fiind încălcat de instanța de recurs

precum și de instanțele anterioare, încălcare ce a dus la neanalizarea materialului

probator și la pronunțarea unei soluții, care nu reflectă realitatea.

A mai fost invocată în

sprijinul susținerilor contestatoarei și citarea greșită a art. 320 C. proc.

civ., pentru respingerea primei contestații în anulare precum și faptul că nu a

fost formulată contestația în anulare prin lichidator judiciar cum greșit s-a

reținut prin decizia nr. 1022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Asupra contestației în

anulare Înalta Curte va reține:

1.Față de temeiul legal

invocat, art. 318 C. proc. civ., este evident că s-a promovat o contestație în

anulare specială ceea ce impune mai întâi analiza condițiilor de admisibilitate

pentru motivarea și susținerea acestei căi extraordinare de atac, de

retractare.

Art. 318 C. proc. civ.,

prevede că: „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație

în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când

instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.

Din cuprinsul prevederilor

mai sus redate rezultă că sunt două condiții de admisibilitate a acestei

contestații:

- hotărârea să fie

pronunțată în recurs;

- contestatorul să-și sprijine

contestația în anulare pe unul din motivele arătate expres și limitativ de art.

318 C. proc. civ.;

- În speță, se constată că

prin contestația în anulare a fost atacată decizia nr. 1022/2007 pronunțată în

soluționarea altei contestații în anulare pe care a formulat-o aceeași parte

împotriva deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs.

Prin urmare, prima condiție de admisibilitate cerută de art. 318 C. proc. civ.,

nu este îndeplinită întrucât textul precizează in terminis că pot constitui

obiect al contestației în anulare speciale numai deciziile pronunțate în urma

exercitării controlului judiciar pe calea recursului.

- Cea de-a doua condiție

decurge cu necesitate din cea dintâi întrucât ambele teze „dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale” și omisiunea din greșeală de a cerceta

„vreunul din motivele de modificare sau casare” se referă la judecarea recursului.

În cazul de față așa cum s-a

arătat mai sus a fost atacată decizia pronunțată în soluționarea contestației

în anulare formulată de aceeași parte.

specială nu este un mijloc de reformare a altei decizii pronunțată în

contestația în anulare și nici a deciziei pronunțată în recurs întrucât procedural

sunt stabilite condiții speciale de promovare a acesteia prin care se urmărește

numai retractarea hotărârii a cărei anulare se cere prin promovarea acestei căi

extraordinare de atac fără să se pună la îndemâna părților un mijloc de a

ajunge pe cale ocolită la rejudecarea contestației în anulare anterior respinse

sau a recursului împotriva căreia a fost îndreptată prima contestație în

anulare.

Sub acest aspect se poate

observa din motivarea contestației în anulare, că s-au criticat considerentele

deciziei pronunțată în contestația în anulare precedentă, iar pe cale de

consecință toate hotărârile anterior pronunțate cu citarea unor texte din Legea

nr. 105/1992 cât și din codul de procedură al Republicii Moldova cerându-se în

final o reanalizare a probelor într-o nouă judecată în fond.

Pe lângă faptul că motivarea

deciziei pronunțată în contestația în anulare precedentă, pe care contestatorul

o consideră neconvingătoare și greșită prin faptul neexaminării înscrisurilor

aflate la dosar sau a interpretării greșite a probelor, excede cazurilor

limitativ și expres prevăzute pentru formularea contestației în anulare

specială, dezvoltarea în continuare a criticilor pe chestiuni de fond și de

interpretare a unor dispoziții legale demonstrează că se urmărește prin

contestația în anulare rejudecarea fondului și nu înlăturarea omisiunilor în

cercetarea motivelor de modificare sau de casare și respectiv a greșelilor materiale.

criticilor din contestația precedentă și a celor din căile de atac precedente,

ordinare și extraordinare, contestatorul a dat contestației în anulare caracter

devolutiv fără să observe că se află într-o cale de atac extraordinară, de retractare

care poate fi îndreptată împotriva hotărârilor judecărești irevocabile date cu

încălcarea anumitor norme de procedură sau greșite din cauza unor inadvertențe

de ordin formal. Altfel spus, în cadrul contestației în anulare, nu se judecă

acțiunea ca atare și nu se examinează temeinicia susținerilor părților cu privire

la drepturile lor subiective, ci se verifică dacă judecata recursului este

rezultatul unei greșeli materiale sau a unei omisiuni în cercetarea motivelor

de casare. Așa cum s-a arătat mai sus această situație nu se regăsește în speță

întrucât contestația în anulare a fost formulată împotriva unei decizii

pronunțată într-o contestație în anulare precedentă, întemeiată pe dispozițiile

art. 318 C. proc. civ.

prezentei contestații în anulare trebuie privită și prin prisma art. 321 C. proc.

civ., potrivit căruia „Nu se poate face o nouă contestație pentru motive care au

existat la data celei dintâi”.

În acest sens este de

reținut faptul că în speță contestatorul a înțeles să „reactiveze”, în

totalitate motivele contestației în anulare precedente. Aceasta demonstrează

alături de criticile invocate, că se reiterează aceleași motive care au existat

la data celei dintâi și că formularea unei astfel de cereri intră în sfera abuzului

procedural pe care legiuitorul a voit să-l înlăture prin introducerea articolului

mai sus citat.

Față de cele ce preced, nu

s-a mai dat eficiență susținerii potrivit căreia societatea contestatoare nu a

stat în instanța precedentă prin lichidator judiciar, chestiune în fața căreia persoana

fizică prezentă în acest proces trebuia să demonstreze în condițiile în care societatea

este în procedura de insolvență, că i-a fost recunoscut dreptul de administrare

și reprezentare. Din acest punct de vedere nu pot fi aduse critici  pentru că

s-a reținut în precedent faptul că SC M.P.I. SRL stă în instanță prin

lichidatorul judiciar.

În consecință, contestația

în anulare va fi respinsă conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de SC M.P.I. SRL BUCUREȘTI  prin lichidator judiciar SC I.S.D.G.C.

SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 1022 din 7 martie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, sectia comercială, în dosar nr. 8843/1/2006, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 decembrie 2007.