ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 266/2009

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 11687 din 14 octombrie 2004 Tribunalul

București a admis acțiunea reclamantei SC D.C. SRL în contradictoriu cu SC M.P.I.

SRL București și a recunoscut și încuviințat în România hotărârea din 22

decembrie 2003 a Curții de Apel Economice din Republica Moldova.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 607/2005 a respins

apelul pârâtei ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 1819 din 24 mai 2006,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins apelul

pârâtei.

Împotriva acestei soluții pârâta, prin lichidator judiciar a formulat o

contestație în anulare potrivit art. 318 C. proc. civ., întrucât s-au omis a fi

cercetate toate motivele de recurs.

Prin decizia civilă nr. 1022 din 7 martie 2007 Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, a respins contestația în anulare reținând că nu

sunt întrunite motivele legale invocate.

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins și cererea de revizuire

formulată de pârâtă, potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., prin decizia cu

nr. 2107 din 31 mai 2007.

Pârâta a formulat o nouă cerere de contestație în anulare împotriva

Deciziei civile nr. 1022 din 7 martie 2007, invocând dispozițiile art. 318 și art.

320 C. proc. civ. și arătând că soluțiile pronunțate de instanțele de fond,

apel, recurs au aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 107/1992.

Prin decizia civilă nr. 4136 din 14 decembrie 2007, Secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins această contestație în anulare,

ca inadmisibilă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a formulat o

nouă cerere de contestație în anulare în baza art. 318 și art. 320 C. proc.

civ., arătând că instanțele au ignorat în totalitate înscrisurile și probele

aflate la dosarul cauzei.

În legătură cu contestația în anulare de față se rețin următoarele:

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai

pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în

parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

În speță, prin această contestație în anulare nu se atacă o hotărâre

pronunțată în recurs, ci tot o hotărâre pronunțată în contestație în anulare

(ce a fost respinsă ca inadmisibilă).

Se constată că și aceste motive de contestație în anulare nu se referă

la erori materiale, ci la erori de judecată și nu privește omisiuni concrete de

examinare a unor motive de recurs.

Practic prin această nouă contestație în anulare se reiterează aceleași

susțineri care au fost invocate prin hotărârea ce se atacă, care s-a pronunțat

corespunzător asupra inadmisibilității acestei noi cereri.

De altfel, potrivit art. 321 C. proc. civ. nu se poate face o nouă

contestație în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi.

În atare situație și această din urmă cerere de contestație în anulare

se privește ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de SC M.P.I. împotriva deciziei nr. 4136 din

14 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2009.