ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1819/2006

Deliberând asupra recursului

de față,

Prin sentința

civilă nr. 11687 din 14 octombrie 2004, Tribunalul București a admis

cererea reclamantei SC D.C. SRL din Republica Moldova, formulată în

contradictoriu cu pârâta SC M.P.I. SRL București având ca obiect

recunoașterea și încuviințarea executării în România a

hotărârii din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Economică din

Chișinău, Republica Moldova.

S-a dispus

recunoașterea și încuviințarea hotărârii menționate

reținându-se că sunt îndeplinite în cauză condițiile art. 167,

171, 173 din Legea nr. 105/1992.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta susținând că au fost aplicate

greșit dispozițiile art. 167, 171 și 173 din Legea nr. 105/1992

deoarece hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Economică

din Chișinău a rămas definitivă prin neapelare deoarece nu

i-a fost comunicată.

Curtea de Apel

București, prin decizia civilă nr. 607 din 27 iunie 2005, a respins,

ca nefondat, apelul pârâtei reținând că hotărârea este

definitivă conform legii statului unde a fost pronunțată,

există reciprocitate și pârâta a fost înștiințată de

ora și data examinării cauzei.

Decizia a fost atacată

cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține că nu

rezultă că hotărârea a fost comunicată pârâtei pentru ca

aceasta să poată exercita calea de atac.

Recurenta arată că

nu s-a respectat procedura cu străinătatea, hotărârea din 22

decembrie 2003 a rămas definitivă pe 9 ianuarie 2004 și nu de la

pronunțare.

Recursul pârâtei este

nefondat pentru următoarele considerente:

Hotărârea a cărei

recunoaștere și executare se cere trebuie să fie definitivă

potrivit legii statului unde a fost pronunțată. Această

condiție este îndeplinită, așa cum rezultă din adresa

eliberată de Curtea de Apel Economică din Chișinău, act

aflat la dosarul de fond.

Și condiția ca

instanța care a soluționat cauza să fie competentă,

potrivit legii statului care a pronunțat-o este îndeplinită, având în

vedere actul adițional din 27 februarie 2002 semnat de ambele

părți și prin care se stabilește că orice litigiu

dintre părți se soluționează de Judecătoria

Economică a Republicii Moldova.

Între România și

Republica Moldova există reciprocitate în ceea ce privește efectul

hotărârilor străine astfel că și cea de a treia

condiție cerută de dispozițiile Legii nr. 105/1992 este

respectată.

Instanța din

Chișinău comunică și faptul că pârâta a fost

înștiințată despre data și ora examinării cauzei

neîncălcându-se dreptul la apărare așa cum susține pârâta.

Constatându-se că

instanța de apel, respectiv Curtea de Apel București a aplicat corect

dispozițiile art. 167, 171 și 173 din Legea nr. 105/1992,

urmează a fi respins, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

pârâta SC M.P.I. SRL București, împotriva

deciziei nr. 607 din 27 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 mai 2006.